Sunteți pe pagina 1din 74
ICOMORILE PUSTIEI G — = , | ei eoanaae| Grigorie de Nyssa | | Opt omilii la Fericiri | ST. pre ot + ata Soa nae JEDITURA ANASTAS nS Conceppe praficd Deira DUMITRESCL Traducere st schitd biografica de Pr, Sand Gb. STOLAN Editor: Sorin: DUMITRESCLU © ANASTASIA — 1990 Sie. Veneret 73, sector 2, Buctiren, tel fax 2116 7EH 21089 | BEN: 973-0974-45-% etheaet O UMe t Paleete Gm COMORILE PUSTIEIM Opt omilii la Fericiri ale celui intre Sfinti Parintelui nostru Grigorie Ge Nyssa Colectia ,Comorile Pustier ‘atuita fa initiativa unor monahi romani dela Sfantul Munte Athos, cu binecuvantarca EPS. NICOLAE, Mitropolitul Banatulud Colectie coandonata definate Monahul ca OMILIA INTAl paeiee epee Ee IN to INV: | Jar vazand multimile, lisus S-a suit in munie si, ase- |-—_—___ 42 b__ zandu-Se, ucenicit Lui au ventt la El, Si deschizandu-St hletpara Mo saya) 9 6 eit gura, ft invaja zicdnd:Fericiti cei sdraci cu dubul, ca a otani EB kes iy lor este fmpdratia cerurilor.” (Mt) 5, 1-3) Boma Se urcd pe munte, iar noi sa-L ur- mdm, strigind impreuna cu Isaia: ,Veniti sa ne suim in muntele Domnului” Us. 2, 3), si, de sun- tem istoviti de pacate, ,sa ne intarim mainile slabe si genunchii slabanogiti’ (cf. Js. 35, 3), cum ne invata profetul. Caci, de vom ajunge pe varf, vom afla pe Cel ce vindeca orice boala si orice slabiciune, pe Cel ce ia asupra Sa neputin- tele noastre si poarté bolile noastre (cf. Js, 53, 4). Sa ne grabim si noi in acest urcus, ca sa ajun- gem cu Isaia in varful naddejdii, sa privim de jur- imprejur toate acele bundatati pe care Cuvantul le arata celor ce-L urmeaza spre indltime. Sa ne deschida si noud gura Dumnezeu Cu- vantul si sa ne calduzeasca spre talcuirea aces- tor lucruri, pe care si numai a le auzi este o ade- varata fericire. .Fericiti cei siraci cu duhul, cd a lor este im- paratia cérurilor.” Daca vreun om oarecare, pof- titor de aur, ar gasi nigte scrieri care arata locul 5 unde se aflé o comoard, iar acest loc ar pune inaintea celui ce o doreste multé sudoare si in- cordare, oare s-ar molesi acela in osteneala lui, oare ar disprejui el cAstigul si ar socoti mai pla- cuta ferirea de orice oboseala decat bogatia lui? Aceasta nu se va intampla, ci, dimpotrivd, isi va chema toti prictenii, strangandu-si multe aju- toare, ca sd pund stapanire pe comoara ascunsa. Aceasta, fratilor, este comoara pe care o bine- vesteste Sfanta Scriptura, iar bogatia ei este as- cunsa sub intunericul neinjelegerii. Aceia care ravnim dupa aurul cél curat sa ne folosim de multimea mgaciunilor ca de multe mAini lucra- toare si sa ni se descopere bogatie si sa impar- tim intre noi comoara pe care fiecare o va primi intreaga, Caci virtutea se imparte tuturor celor ce o doresc, dar se da intreaga fiecdruia, nemic- sorandu-se intre cei ce i se fac partasi. La impdrtirea bogatiei pamantesti, cel ce ia mai mult decat i se cuvine face nedreptate celor- lalti,. caci cel ce-si mareste partea lui micsoreaz4 partea celui impreuna-partas. Dar bogatia duhov- niceasca este la fel ca soarele, care se imparte tuturor celor ce-] vad si vine intreg la fiecare. Fiecare nadajduieste un castig egal din ostenea- la, fiecaruia ii este deplin ajutorul pentru cererile din rugaciuni. 6 $4 cugetam mai intai ce este fericirea. Ferici- rea este, dupa convingerea mea, intregul tuturor celor desemnate prin numirea de bine si din ca- re nu lipseste nimic din ceea ce implineste dori- rea dupa bine. $4 lamurim intelesul fericirii $i prin alaturarea ‘ei de ceea li ce este opus. Opu- sul fericirii este nefericirea. Nefericirea este obo- seala in suferintele dureroase si involuntare. lar starea lduntricd a celor care traiesc fericirea este intru totul opus4 stirii celor ce traiesc neferi- cirea. Fericitul se bucura si se veseleste de cele la care participa, iar nefericitul este necajit si in- durerat de cele ce i se intampla. Fericit cu adevarat este numai Dumnezeu. Caci, dincolo de ceea ce presupunem noi ca este Dumnezeu, fericirea inseamna viata curata, binele negrait si neinteles, frumusetea de ne- descris, seninatatea multumirii prin sine, intelep- ciunea si puterea Sa; lumina adevarata, izvorul a toata bundtatea; stapanirea care covarseste to- tul; Singurul vrednic de iubit, Gel ce e mereu Acelasi; veselia neincetataé; bucuria vegnica; Cel despre care nimic nu se poate spune dupa merit, chiar de s-ar spune toate cate se pot spune. Caci intelegerea nu poate cuprinde pe Cel ce este, Chiar dacd am putea intelege cewa din cele mai inalte despre El, nu putem spune nici un cuvant din cele ce intelegem. Dar, deoarece Acela Care |-a intocmit pe om La creat dupa chipul Sau, poate fi ccnsiderat in al doilea rand fericit cel ce se impartaseste de Cel Care poarta numele fericirii adevarate prin fiinta — omul. Precum in ceea ce priveste frumu- setca trupeasca, originalul frumusetii se afla in persoana vie si reala, iar pe locul al doilea sta icoana, in-chipuirea frumusetii prime, aseme- nea este si natura omeneasca: ca este chipul feri- cirii aflate deasupra tuturor celor ce sunt si poar- t@ pecetea frumuscetii celei bune, cand oglindeste in sine semnele fericirii. Dar, cum uraciunea pacatului a intinat fru- musetea chipului, a venit Cel ce ne-a spalat in apa vie $i purtatoare spre viata vesnicd, iar noi am lepadat uratenia pricinuita de pacat si ne-am innoit dupa Modelul Cel fericit. Si, intocmai cum in arta picturii cunoscatorul le arata celor ne- cunoscatori ca infatisarea framoasa este aceea care este imbinata din parti de un anumit fel — parul de un anumit fel, ochii, sprancenele, for- ma obrajilor dupa o anume intocmire -, iar toa- te laolalta alcdtuiesc frumusctea, la fel si cel ce zugraveste sufletul nostru prin compararea cu Singurul fericit descrie prin cuvant, ca intr-un tablou, cele ce impreuna alcatuiesc fericirea. Si zice la inceput: ,,Fericiti cei sfraci cu duhul, cai a lor este imparatia cerurilor’. 8 Dar ce folos vom avea din darnicia Lui, daca nu ni se va lumina infelesul cuprins in cuvant? E ca si in medicina, unde multe din leacurile pre- tioase si greu de aflat raman nelucratoare pen- tru cei ce nu le cunose, pana cand nu en murirea stiintei doftoricesti. Deci, ce inseamna a fi sarac cu duhul, ca s4 putem dobandi Impara- tia cerurilor? Din Sfanta Scriptura cunoastem doua feluri de bogatii: una vrednica de dorit, al- ta vrednicd de osandit. E vrednica de dorit bo- gatia virtutilor, e osandita cea materiala si pa- manteascd, pentru ca prima este 0 avutie a sufletului, iar a doua e facuta pentru amagirea simturilor. De aceéa Domnul nu ingaduie ago- nisirea ei, Ca una ce e primejduita de viermi si de furi, ci ne porunceste sd ravnim spre imbogatt- rea celor inalte, pe care nu le poate atinge pute- rea nimicitoare. Prin vierme si fur a ardtat Dom- nul pe jefuitorul comorilor sufletului. ‘ Qpusul saraciei este bogatia. Dupa —_ Sfanta Scriptura desemneaza doua feluri de 30- gatii, tot asa exista si doua. saracii: una vrednica de lepadat si una care ne fericeste. Cel ce € Sa- ricit de neinfranare, cel sarac in averea cinstita a dreptatii sau in intelepciune oni in cumingenie, cel ce se afla sarac gi lipsit de oricare alt marga- 9 ritar de mare pret este nefericit din pricina inse- tosarii sale si nenorocit din pricina lipsirii de cele pretioase. Dar cel ce de bundvoie se Sdrdaceste pe sine de cugetarile rele si nu agoniseste in vistieriile lui nimic din giuvaerurile diavolesti, ci arde cu duhul si prin aceasta isi adund sdricirea in pa- cate, este cel pe care Cuvantul il fericeste pentru Saracia lui, al carei rod este imp4ratia cerurilor, Dar sa ne intoarcem la comoari si 5a nu ne oprim din lucrarea de descoperire a ei, ci, ase- menea unui miner, si scoatem la lumina prin cuvant ceea ce este ascuns. »Fericiti cei sdtaci cu duhul”. inte-o oarecare masuri, (...) tinta vie- fii intru virtute este asemanarea cu Dumnezeu. Dar nepatimirea si neintinarea Scapa cu desa- varsire posibilitatii de imitare a oamenilor, caci este cu neputintd Vietii patimitoare sd se aseme- ne firii nepatimitoare. Daca, insi, numai Durm- nezeu este fericit, cum Il numeste Apostolul (cf. Tim. 6,15), iar impartasirea oamenilor de feri- cire are loc doar prin asemanarea cu Dumne- zeu, daca asemanarea este cu nepulinta, atunci fericirea nu poate fi atinsa de viata omeneasca. Dar unele din cele ale lui Dumnezeu se fac cu putinta de imitat cde catre cei ce 0 voiesc. 10 24 sm, IME Care sunt cele ce se fac cu pee Antul a numit prin ,sardcia cu du ul” § i a. de bunavoie. lar ca pilda 08 a Apostolul ne arata sardcia lui ee ve are. fiind bogat, a saracit pentru noi, a: Bs i a cu saracia Lut CH eas , oe celelalte cate se vad in jurul ne ore os depisesc masura firii ome ie i = ia Lui este inrudita nova, ce OF ce ee tee jos si avem alceatuire de ecg LA os gem spre pamant. Fiinja umana 5 ee a nezeu potrivit firii sale si, pe ca Sages 4. imbraca insusi chipul Lui. gal po cipa ci -virtutea smeritel ae ea i aie ae J dobandeste cu ugurin{a si fara pecee e ~~ triva, dintre toate virtutile, ace pec pes eyoindsa. Deoarece, in timp ce 7 eee samanta cea buna — doa rme, pri : de radacind samanta cea mai pe vrajmasului vietii noastre: ed — CAci vrajmagul a tras. cu sine pe omenesc in caderea cea de obst = in care el insusi s-a prabusit la paman , i Cn atima inaltarii de sine 5-4 sidit groan pe in ho dintre om oe earedl in acestea bucurie trecdtoare $i nestator- , Luna intemeiata si statornicad, ce se intinde pe toata durata vietii. P ; - Pentru ce ? Pentru ci tea se i cea _ lucra mireu si nu este nici o clipa in’ - pul viet In care cineva sa fie sdtul de rarea bineluij. Caci neprihdnirea si curatia Si u ne ocupam pofta noastra cu nimic din cele ce u due la vreun capit pe cei ce se sarguiesc, ra- méindndu-le sarguinta desarta si Mira rost, ase- menea-celor ce alearga spre varful umbrei lor sau al cdror drum nu duce spre nici o finta sau duce spre una care scapa mereu $i repede celui he op in orice bine si nepartasia la riu se co meéreu, Caté vreme priveste cineva spre $i gusta neintrerupt bucuri t cuma care e unitd _—— Dar cei revarsati in poftele fara rost pilin ca sufletul lor priveste mereu spre nein- - a nu se pot indulci mereu de ele: place- A ei gs ai oprita de saturare si placerea € stinge o dat cu seteéa si, i fel, celelalte placeri saab € placeri au nevoie de rastimp si de intreruperi cna ¥ Perl ca sa se invioreze di -~ plicerea adormita de saturare. Dar ee — indata ce a ptins radacini in cineva, nu — ~ eT in timp, nici nu e hotarni- i Salurare, ci, in cei ce vierui ARIES rare, ci, efuiesc tnivil ei, pastreaza intotdeauna simtirea Seencnn 2 60 ce alearga in urma ei. $4 ravnim mai degraba dupa cele intru care sarguindu-ne, sarguinta adu- ce folos sarguitorului. Cel ce doreste virtutea isi castiga binele ca pe o avutie proprie, vazand in sine insusi obiectul doririi sale. Fericit este, asadar, cel ce flamanzeste de ne- prihdnire, cAci se umplé de curatie, iar satura- rea, cum 5-a spus, nu pricinuieste oprirea dorin- tei; ci amandoua crese deopotriva, una prin alta. Caci dorirea virtutii cuprinde in sine ceea ce doreste si binele salasluit inauntru aduce cu sine o bucurie neincetata in suflet. $té in natura acestui bine sé nu indulceasca numai pentru un moment pe cel ce-l gusta, ci sa daruiasca o ve- selie lucratoare in toate partile trupului. Aminti- 61 rea Vieuirii drepte veseleste pe cel ce a reusii sa viefuiascd asa. Veseleste atat viata din timpul de fafa, cand e trait in virtute, cat si asteptarea’ rasplatirii, care socotesc ca nu este alta decat, iarasi, virtutea — lucrare a celor ce au biruit si cununa biruintelor. lar daca ar fi s4 spunem un cuvant si mai in- draznet, socotesc ca prin cuvantul despre virtu- te si dreptate, Domnul Se fagaduieste pe Sine insusi doririi celor ce asculta. Caci El ,S-a facut noua infelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si riscumpdarare” (J Cor. 1, 30), dar si »paine ce se pogoara din cer” (in. 6, 50) si apa vie, dupa care inseteazd David, precum marturi- seste intr-un psalm, aducand lui Dumnezeu aceasta frumoas4 patimire: ,insetat-a sufletul meu spre Dumnezeul Cel tare, Cel viu: cand voi veni $i ma voi arata fetei Lui”. Acesta a grait aceste cuvinte marefe ale Dommnului si a vestit de mai inainte aceasta saturare a sa: ,Jar eu intru dreptate ma voi ardta fetei Tale, sdtura-ma-voi cand se va arata slava Ta” (Ps. 16, 15). Aceasta este, dupa judecata mea, adevarata virtute: binele neamestecat cu raul, in care se cuprinde tot intelesul celor cugetate ca bune, este Dumnezeu Cuvantul, virtutea ,care acopera cerurile”, cum zice Avacum (3, 3). Pentru aceea, 62 dreptate au fost fericiti cei care naive 4 aceasta dreptate a lui Dumnezeu. sort ; var, se Va satura cel care, cum spun: _ tul, ,a gustat pe Domnul” (Ps. 33; 8), a we bl ce a primit in sine pe Dumnezeu > se oui ' Cel dupa Care a insetat $1.4 flamanzit, up inta Aceluia Care a zis: ,Daca Ma iubeste eva, va pazi cuvintul Meu, si Tatal — = bi si vom veni la el si vom face sala la es . 14, 23), salasluindu-se mai intar Duhul atte Socotesc cA si marele Pavel, care a a : tainice ale raiului si, umpliandu-se de ce la gustat, era flimand mereu. De fapt, el ae seste cd s-a umplut de Cel dorit, zicand: a - ‘ viazi Hristos” (Gal. 2, 20). Si ca unul ca aoe flamand, isi indrepta mereu pofta in ee (zic) ca am dobandit indreptarea ori ca ~ sivarsit; dar o urmdresc, ca doar o voi pri 2). Ore a ingaduit sa luam ca exemplu on ce se gaseste in firea noastra: precum in sure hranei trupesti, dacd nimic din cele luate ca os n-ar iesi din noi ca nefolositoare, ci totu phe adaduga la inaltimea trupului si, prin ee oa purile s-ar ridica la mare inaltime, eG ces care zi sporind prin €a marime a lui, e P Be aceca — Si toati virtutea ce o insofeste — ace pe 63 ie am, inteles ca foamea cea fericita da NAO! toata umplutura rautatii, sa flaman- zim dupa dreptatea lui Dumnezeu ca Sa aju gem sd ne umplem de ea in Hristos lisus Dons nul nostra, a CAruia fie slava jn vecii vecilor. ‘asnind OMIMA A CINCEA Fericiti cei milostivi, cd aceia se vor milut." (Mt, 5, 7) = Lavaratura primita de Iacov intr-o vedenie, prin simbolul scarii ce strabate de la pamant la indltimea cerului, unde Dumnezeu e intarit pe ea, este asemenea invataturii despre Fericiri pe care ne-o da si noua acum Cuvantul si care inalta tot mai sus pe cei ce urcd pe ea, spre infelesurile ceresti. De fapt, acolo i s-a inchipuit patriarhu- lui, in infatisarea unei scari, viaja cea intru virtu- te, ca sa Invete si el, si sd impartaseasca $i urma- silor cd nu ne putem inalta altfel spre Dumnezeu decat privind mereu la cele de sus si hranind fara intrerupere dorirea nesfarsita a celor inalte, in- cAt si nu iubeasca sis nu se opreasca la cele do- bandite, ci sd socoteascd drept paguba neridica- rea la ceea ce este mai presus. $i astfel, inaltarea din fericire in fericire ti aduce pe cei purtati de aceasta dorire in apropierea lui Dumnezeu, Cel cu adevarat fericit, Care-Si are tronul Sau atot- puternic asezat peste toate Fericirile. intocmai dupa cum ne apropiem de cel intelept prin inje- lepciune si de cel curat prin curafie, de Cel feri- cit ne apropiem strabatand Fericirile. Caci lui 5 - Opt onli ta Farin 65 Dumn ii i ezeu li este proprie cu adevarat fericirea, D. ‘ aa - cee 3i lacob a istorisit ca Dumnezeu Si- im ‘it tronul Sau pe o astfel de scara, pentru partasirea de Fericiri nu ¢ nimic altceva decit impartasi i Partasirea de dumnezeire, spre care ne urca. Domnul prin cuvantul Sau. De a El ii aceéa socotesc ca El indumnezeieste inu-un- ene prin infatisarea pe rand a fericirii fsa a ria a ree : infelege cuvantul ' a , cA aceia se vor milui’, Te e os cae fate. ale dumnezeiestii Scrip- Pick e bacue ce Da ee : . David — in Psa ae Proorocia lui, asa numeste Moxe A ee st in ihe gh Sa ale Legii. Daca, deci, : om e este cuvenita lui Dumne- a hep ts cere fie Cuvantul sd te faci dum- Pe ; 2 : insusirile lui Dumnezeu se graveaza ie Caci, daca Dumnezeu e numit ,milos- o ee de Dumnezeu insuflata iar Cel u adevarat fericit este Dumnezeu urme i de - in — vadit ca, fiind cineva milostiv cal ms - o de fericirea dumnezeiasca si se oo = |e ceea ce j se atribuie lui Dumne- Ss — © Domnul: i drept si Dumnezeul et este”. Cum sa nu fie wn lucrw ferici- omul s4 se numeasca si sa fie ceea ce 66 fitici in judecata cu p ales in aceasta suntem inselati in viata noastra: ca nu putem infelege intocmai ce este binele prin fire si ceea ce ne pare bun prin amagire. Daca mnezeu se numeste datorita lucrarilor Sale? ar si dumnezeiescul Apostol ne sfatuieste spre dorirea celor mai inalte harisme. Scopul nostru nu este, insd, de a ne lasa impinsi pre raynirea binelui — caci in firea omeneasca ste innascutd nazuinta spre bine —, ci dea nu rivire la bine. Caci, mai ni s-ar infatisa in viata rautatea dezvelita, si mu vopsita de o oarecare inchipuire a binelui, omul nu s-ar napusti asupra el. Drept aceea, avem ne- voie de patrundere penttu intelegerea spusei de fata, ca, invatand sa cunoastem frumusetea ade- yarata a intelesului ascuns in ea, sa ne formam dupa chipul ei. Precum gandul despre Dumne- zeu € sadit in chip firese in toli oamenii, iar in- selarea asupra a ceea Ce nazuim vine din necu- noasterea Celui ce este cu adevarat Dumnezeu — cdci unii se inchina Dumnezeirii adevarate, cunoscute in Tatal, in Fiul $i jn Sfantul Duh, iar al- [ii s-au ratacit spre pareri nebunesti si, de aceea, putina abatere de la adevar a deschis calea ne- credinciosiei —, asa. si in privinta cuprinsului spu- sei de fata: daca nu prindem adevaratul inteles, nu micd ne va fi paguba, ratacind de la adevar. G7 Ce este mila, in ce se arata si cum este fericit cel ce primeste intocmai ceea ce daruieste ? Caci: ,Fericiti cei milostivi, ci aceia se vor mi- lui. Intelesul nemijlocit al acestei spuse cheama pe om la iubirea semenului si la compatimirea lui, din pricina neegalitatii si a firii schimbatoare a imprejurarilor vietii, care fac ca nu toti s4 se afle in aceleasi stiri nici in privinta cinstirii, nici a starii trupului, nici a celorlalte inzestrari. Caci, de cele mai multe ori, viata e sfasiata prin cele contrare: prin robie si stapanire, prin bogatie si Saracie, prin slava si necinste, prin slabiciune si tarie a trupului si prin toate cele aserdndatoare. Si, pentru ca sdracia sa ajunga deopotriva cu boga- tia, lipsa sa se cumpaneasca din prisosinta, El po- runceste mila fata de cei nevoiasi. Iar daca mila nu inmoaie sufletul, nu s-ar putea urni cineva spre ingrijirea de nenorocirea aproapelui. $i, precum mila este infeleasa ca opusul neindu- rarii, tot la fel cel neindurat si crud sta ca o for tareata de neajuns celor ce se apropie, cata vre- me cel impreund-patimitor si milostiv se amesteca oarecum, prin simtirea sufletului, cu acela aflat In nevoie, facandu-se pentru cel necajit ceea ce ii cere sufletul lui. Fiindcd mila este, ca sa o tal- macim intr-o explicare cuprinzatoare, intristarea de bunavoie pentru necazurile strdine, 68 lar dacd nu i-am limurit deplin inyelesul, poate se va infatisa mai limpede prin alt cuvant. ila este impreuna-patimirea iubitoare cu cei chinuiti de dureri. Si, precum cruzimea §i salbi- licia isi au obarsia in urd, mila odrasleste din iu- bire, neputandu-se ivi decat din aceasta, Si, daca ar cerceta cineva cu Iuare-aminte insusirea milei, va g4si in ea o intarire a simtirii iubiteare, ames- tecatd cu patimirea intristirii. Caci impartasirea de cele bune este nazuita de tofi la fel, atat de dus- mani, cat si de prieteni, dar vointa de a lua parte la dureri e proprie doar celor stapaniti de iubi- re. Se recunoaste, dé aceea, cd dintre cele ce vin de viata aceasta, iubirea este cea mai tare, tar mila este intarirea iubirii. Fericit in intelesul cel mai propriu este, asadar, cel cé-si pastreaza su- fletul in aceasta simtire, fiinded a ajuns la varful cel mai inalt al virtutil- Nimeni insd sa nu judece aceasta virtute nu- mai prin parelnicia cea din afara, pentru cA, alt- fel, ea n-ar fi decat o faptd a celor ce au vreo pu- tere si infaptuiasca binele. Dar eu socotesc ca este mai drept si se socoteasca aceasta in voila libera, pentru ca acela care voieste binele, dare impiedicat de la savarsirea lui din lipsa de pute- re, nu € cu nimic mai prejos prin simtrea sufle- tului, fata de cel ce araté hotararea lui prin fap- 69 te. Este de prisos a mai spune cat de mare este castigul pentru viata daca intelege cineva ferici- rea in acest fel, fiind vadite si pruncilor bunata- tile dobandite printr-o asemenea indreptare a vietii. Daca, sa presupunem, ar fi proprie tutu- ror aceasta simtire fata de cei mai prejos, nu s-ar mai afla unul mai sus si altul mai jos, viata n-ar mai fi impartita prin numiri contrare, sdracia nu l-ar mai intrista pe om, robia nu Lar mai umili necinstirea nu lar mai supara, Toate ar fi comune tuturor si ar fi aceeasi lege si dreptate in viata oamenilor, cel ce are ceva ficdndu-se de bund-_ voie deopotriva cu cel lipsit. Iar, daca ar fi asa, near mai fi nici o pricind de dusminie, pizma ar inceta, ura s-ar stinge, rizbunarea, minciuna, in- selatoria, razboiul ar disparea, caci toate acestea sunt nepoatele poftei de mai mult. Daca s-ar in- departa acea simtire neindurdatoare, impreuna cu ea ar fi scoase, ca o radacina rea, odraslele rautatii. lar prin smulgerea rautatilor, isi va face loc sirul bunatatilor: pacea, dreptatea si toate celelalte cunoscute ca bune. Ce ar putea fi mai fericit decat sa traim astfel, nemaiincredintand viata noastra lacatelor si pie- trelor, ci incrézandu-ne unii in alti?! Dupa cum cel neindurator si crud isi face vrijmasi pe cei care-au suferit cruzimea lui, tot asa, dimpotriva, 70 i toti ne aratam bundvoirea celui ce are mila noi, mila nascAand in chip firese iubirea in cei se impartdsesc de ea. Mila este, precum a spus Cuvantul, maica bu- Mivointei, a iubirii, arvuna $i legatura oricdrei tiri prietenesti. Si ce alta siguranta mai intarita r putea ndscoci vietii? De aceea, cu drept cu- nt fericeste Cuvantul pe cel milostiv, fagadu- du-i atatea bundtati prin acest nume. Nu se ate si fie cineva care si nu cunoasea folosul estui sfat pentru viata, Dar eu cred ca injelesul v4ntului cuprinde in mod tainic ceva mai mult cat se dezvaluie cugetarii nemijlocite, aratand ele negraite ale vietii viitoare. Zicand: ,.Periciti ei milostivi, cd aceia se vor milui", El faga- duieste milostivirea ca rasplata pentru viitor, insd noi, pdrdsind, pe cat ne st4 in putinta, acest inteles usor de gasit si la indemana, sd in- ‘cercdm sa stribatem cu privirea spre partea di- nduntru a catapetesmei. ,Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.” Din aceasta spusa se poate ajunge la ceva mai inalt decat invataturile inte- lesc prin cuvant, pentru cd Acela Care |-a facut pe om dupa chipul Sau a sadit in firea celui plasmuit pornirile catre toate bunatatile virtuti- lor, ineat nici una din acestea nu este data din afard, ci ceea ce voim std in puterea noastra, 71 scojand binele din firea noastra ca dintr-o vistie- rie. Caci prin parte suntem invatati despre in- treg $i anume ca nu poate dobandi omul nimic din cele poftite daci nu-si daruieste siesi acel bine. De aceea zice Domnul citre cci ce fl as- culta: ,imparatia lui Dumnezeu este induntrul vostru” (Le. 17, 21); si ,oricine cere ia, cel care caula gaseste si celui care bate ise va deschide* (Mt. 7, 8); a lua ceea ce dorim, a afla ceea ce cau- tim sia dobandi cele dorite atarna de voia si de hotararea noastra. La fel trebuie sa judecdam si contrariul, anume cd nici pornirea spre rau nu ne vine prin vreo sila din afara, ci, indata ce am ales raul, acesta dobandeste existenta, inchipu- indu-se atunci cand noi il alegem. in afara de vointa libera, raul nu se afla sezand nicdieri ca ipostas propriu, de sine statator. Din acestea se videste limpede puterea de sine statatoare si de sine stapanitoare pe care a sadit-o in firea oamenilor Domnul firii: toate atarna de libera noastra alegere, fie bune, fie rele lar Judecata dumnezciasca, urmand cu houiare nepatimitoare si dreapta, imparte fiecaruia ceea ce insusi si-a daruit, dupa cum zice Apostolul: »Viata vesnica celor ce, prin stdruinta in fapta buna, cauta mirire, cinste si nestricaciune, iar iubitorilor de cearta, care nu sé supun adevaru- 72 jui, ci se supun nedreptatii: manic $i furie” (Rom. 2, 7-8) si tot ceea ce este ras Caci, dupa cum oglinzile plitire intristatoare. curate arata chipu- ‘rile asa cum sunt — bucuroase pe ale celor ce se bucura, triste pe ale celor fntristati — si nu invi- nuieste nimeni firea oglinzi a intristat al modelului daborai i cand arata chipul t de intristare, asa $i Judecata cea dreapta a lui Dumnezeu este pe ma- sura simtirilor noastre $i ne da darul din proprie- tatea noastra, dupa cum se gaseste acesta la noi. Neniti, voi, cei binecuvantati” si ,Duceti-va, voi, cei blestemati” (Mr. 25, 34,4 1). Qare e nevoie de cele din afara pentru 4 auzi cuvantul dulce cei de la dreapta, iar cei de la stanga pe cel trist? Cei dintai au gasit milostivire gratie faptelor lor, iar cei din urma si-au facut pe Dumnezeu nemi- losard pentru ca s-au aratat fara mild fai de cei de aceeasi fire. Bogatul ce nota in desfatari nu s-a milostivit de saracul ce se chinuia la poarta jui; prin aceasta $-2 lipsit singur de milostivire si, Cind se ruga sa fie miluit, nu a fost auzit. Si aceas- ta nu pentru ca s-ar fi pricinuit vreo paguba in marele izvor al raiului printr-o mica picatura data lui, ci pentru ca picatu ra milei nu se uneste cu neindurarea. Caci ,ce impartasire are lumina cu intunericul ?” CI Cor. 6, 14); si ,ceea ce Va Se- mana omul, aceea va si secera. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din tru p va secera stricaciu- Te ne; iar cel ce seamand in Duhul, din Duh va se- (Gal. 6, 7-8). Samanta so- cotesc ca este libera alegere a omului, iar se cerisul este rasplata liberei |yi alegeri, Inmultit este spicul bunatatilor pentru cei care au ales o si dureros este sécerisul de spini celor ce au semanat in Viata lor cu astfel de Sd Secere ceea ce a bem cera Viata vesnica asemenea samanta seminte. Cici fiecare trebuie semanat si altfel nu se poate. »Fericiti cei milostivi, ca aceia sé vor milui”, Care limba omeneasea ar putea spune adancul tdinuit in aceste cuvinte? Dar forma comuna si nehotarnicita a cuvantului ne trimite sa cerce- tam si mai mult cele Spuse, prin faptul ca nu adauga mila lucratoare, ci spune simplu: ,Fericiti cei milostivi". Un nou inteles ni-l daruieste Cuvin- tul si prin asezarea milei in urmarea plansului fericit. Acolo era socotit fericit cel ce-si petrecea Viaja aceasta in plans si aici mi se Pare ca vrea Sd pund aceeasi invardtura. Caci, precum ne sim- tim atinsi de nenorocirile Strdine cand unii din- tre cunoscutii nostri cad fara voie in suferinte neasteptate — fie c4 sunt alungati din casa parin- teased, fie au scdpat numai cu viafa din corabii- le scufundate, fie au cazut in mana piratilor si talharilor, fie ajung din liberi, robi, fie din starea de fericire au trecut in inchisoare sau orice alt- 74 cine sunt cei catre care se cuvine sa fie. a care a schimbat intr-un asemenea rau jo | bund pe care au avut-o pana atunci ei . cum in sufletul nostru se naste o patie ae preund-patimire cu acestia, tot aga se . . ot el de simfire pentru noi insie, poe bie mult mai mare, cand viata noastra alunec: tr-o astfel de soarta nedemna. omen Cand ne gandim la stralucirea easel —— pierdut-o, cum am ajuns in puterea oe r, cum am fost varati in oc , aS a ream iesit goi, Cati $i ce fe! : — i vietuiri in libertate, cum ni s-a in a aaa prin moarte Specie are mai este cu putinta, cand ne vin Ae OnE ugete, ca mila noastra sa se ae eee cirile strdine $i sa nu se umple sufle Poa pentru sine insusi, gandindu-se la ceea : ta si de unde a cazut? Caci, ce este mai ¢ ; P 2 dec4t aceasta robie? In locul — Sposa primit aceasta stare a vietti, eae = a o oe so in locul acelei nepatimiri, am p sein e nenorociri ale patimilor; in loc de petr aoe desavarsita . bch etrapetins - ingerii, am fost osandifi sa vie rect soso dobitoacele pam4ntului. Am se ean ereasca si nepatimitoare cu viata do! — bo pe amarnicii tirani, pe stapanit is pions’ batici ai vietii noastre cine ar putea 5 75 cu usurinta: ura, patima, mandria — tiranul furios a a be gandul desfranat, care isi ride de noi gece nie “ee cumparati cu bani, robindu-ne- vee pre slujiri patimase si necurate? lar lico- = ce att iran © covarseste in rautate ? Robeste t norocitul suflet, il sileste sd primeascd poftele el nesaturate, mereu turnand si neumplandu-se niciodata, ca o fiara.cu multe capete, ce trimite ae de guri hrana in pantecele nesatios; ni- — ponies 3 castig, ci céea ce cAstiga i pean a $i alatare a poftei de si ale ira vazand aceasta viata nefericita si : ca, nu va ramane fara mila si fara in- urare fafa de atétea nenorociri? lar pricina n meee ers de noi ingine sta in nesimfirea il isk - pe se intimpla in patimirea celor iesifi M, Care, covarsiti de rau, pierd si simtirea -si ingriji cineva sanatatea trupeasca”, pentru acela care se ingrijeste va trai intru sdnatate. stfel, cel milostiv este fericit, pentru ca rodul ilci se face un bun al celui ce miluieste, fie in felesul lamurit acum de noi, fie in cel lamurit ‘mai inainte, care arat impreuna-patimirea su- fletului cu nenorocirile straine. Fiecare din aces- ‘tea e un bine: att a se milui cineva de sine in ‘chipul aratat, c&t si a patimi impreund cu seme- nii sai pentru nenorocirile lor, fiindea dreptatea Judecatii dumnezeiesti daruieste simpirii ome- nesti o intarire tnalta faya de cei in suferinta. Apoi, se intelege ca in felul acesta il face pe om propriul sau judecator, atunci cand el ia hotarare asupra celor mai mici. Si pentru ca adevarata este credinta ca toata firea omeneasca va pasi inaintea scaunului de celor ce le patimesc. Daca, insi, cineva se cu- noaste pe sine, cum a fost inainte si curn este si acum, precum si Solomon zice undeva: . cei a se cunosc pe ei insisi sunt intelepti", nu va ince- . ee sa ais mila, iar acestei simtiri a su- ui i va urma, dupa dreptate, si mila dum- nezeiasca. De aceea zice: ,Fericiti cei milostivi ca aceéia se vor milui”. Aceia, si nu altii, Caci intelesul acestui cuvant © ca si cand ar spune cineva: ,Fericit lucru este 76 judecata al lui Hristos, ca fiecare sa ia potrivit cu cele ce Je-a facut in trup — fie binele, fie raul —, poate ca ne € jngdduit sa spunem $i ceva mai indriznet: dacd este cu putinfi ca gandul sa in- jeleagd cele negraite $i nevazute, cu atat mai mult se poate cunoaste Inca de acum fericirea risplatirii din partea celor miluiti. Caci bundvoin- ta ce se naste in suflet fata de cei ce ne-au aratat mild ramane in veci, dupa cuviintd, in cei ce se impartdasese de har. Ce e, deci, mai fires ca, in 7 — intreaga fire omeneasc’ a celor ce au fost de la prima creatie si pana la implinirea intregului, stand in vazduh cu frica si cu nadejdea celor vi- jtoare, asteptand cu cutremur fie o soarta, fie al- ta; si chiar si cei ce au vietuit cu o constiinta bund, tremurand de viitorul lor, cand vor vedea pe ceilalti tarati in intunericul trist de constiinta lor cea rea, ca de un calau, iar cel milostiv wa fi dus de faptele sale inaintea Judecatonului, stra- lucind de indrazneala, insotit de glasurile de lauda si de multumita ale celor cdrora le-a facut bine, oare se va mai socoti fericirea una cu bo- gitia materiala? Oare va primi in locul acestor bundtiti si ise prefaca toti muntii si sesurile si Vaile si marea in aur? lar cel ce a sigilat grijuliu, cu peceti, cu lacate si usi de fier, in ascunzatori intarite, pe Mamona si a socotit pastrarea materiei ingramadite in as- cunzatori mai de pret dec&t orice porunca va fi (irat cu capul in jos in focul acela intunecat si toti ii vor scoate la aratare invartosarea $i cruzi- mea pe care le-a sAvarsit in aceasta viata pe piclea lor si-i vor spune: ,Adu-ti aminte ca ai huat cele bune in viata ta” (ic. 16, 25), c4 ai incuiat mila in lazile bogatiei si ai nesocotit pe pamant impreund-pitimirea cu ceilalti. Nu ti-ai agonisit pentru viata de aici jubirea de oameni, nu ai ce vremea cercetaril, binefacatorul fiind recunos- cut de catre cei Ce au fost bucurati de el, sufletul acestuia sa se veseleascd de glasurile mulpumi- toare catre Dumnezeu, care-i vor aduce lauda intregii zidiri?! Va fi oare nevoie de alta fericire pentru acela al cdrui nume este strigat de fata cu atati privitori?! $i cd vor fi de fara cei ce s-au. bucurat de faptele bune ne invata cuvantul) Evangheliei in sentinta imparatului asupra celor. drepti si asupra celor pacatosi. Catre amandoua- cetele vorbeste cu inteles, aratandu-i cu degetul pe cei miluiti si pe cei nemiluiti: ,intrucdt afi facut unuia dintre acesti frati ai Mei, prea mici”. Spu nand yacesti”, atata pe cei miluiti ca fiind de fara, Sa-mi spuna acum cel ce pretuieste mai mult materia neinsufletita a aurului decat fericirea vi toare: ce este stralucirea aceasta a aurului? sunt scanteierile pietrelor de mare pret? Ce p doaba a vesmintelor este atat de minunata acel bine pe care ni-l pune inainte nadejdea | Cand Cel ce impdrateste peste zidire Se va des- coperi firili omenesti, sezind cu marire pe tronul cel inalt, cand se vor vedea imprejurul Lui numaratele miriade ale ingerilor si cand oc tuturor vor vedea imparatia cea negraita a ce tilor $1 S€ Vor arata, pe de alta parte, dimpotri chinurile infricosdtoare, iar in mijlocul ace 1 79 nu ai avut, nu afli ce n-ai pus deoparte, nw aduni ce n-ai risipit, nu seceri ce n-ai seminal secerisul € pe masura semintelor tale. Ai sema nat amaraciune, aduna snopii ei; ai iubit nemil tivirea, ia ce ai iubit; n-ai privit cu mila, nu vei privit cu mila; ai trecut cu vederea pe cel necajit vei fi trecut cu vederea cfnd te vei pierde; ai o lit mila, mila te va ocoli; te-ai searbit de cel sarac si de tine Se va scarbi Cel ce a sdracit pentru tine Cand acestea si altele ca acestea se vor spune unde va fi aurul? Unde, vasele stralucitoare ? Un- de, siguranta comorilor pecetluite ? Unde, cainii randuiti spre paza noptii si armele pregatite pen : tru cei ce pun la cale jefuirea ? Unde, insemnari- le din catastife ? Ce sunt acestea fata de plansul si scrasnirea dintilor? Cine va lumina intunericul? ae ne Loss MOTE Cine va alunga viermele 5a fim ascultatori, fratilor, glasului dumneze- iesc, care ne invata in putine cuvinte arat de mul- te despre cele viitoare, si si fim milostivi, ca si né fericeasca Hristos lisus, Dommnul nostru, a Caruia fie slava si stapanirea in vecii vecilor, Amin, OMILIA A SASHA fericifi cei curajt cu inima, cd aceia vor vedea pe Dumnezeu. (Mt. 5, 8) Ces ce se petrece cu cei ce privesc de pe un varf inalt la o mare adanca si intinsa, aceea se petrece si in cugetarea mea, care priveste de la jnaltimea cuvantului lui Dumnezeu, ca de pe un munte inalt, in adancul de netalmacit al intele- surilor. $i, precum se poate vedea pe multe far- muri ale marii cate un munte taiat in doua, pe partea dinspre mare, retezat din varf pana la te- elic, de parca ar fi ras, iar din varful lui, atar- nand peste pripastie, o iesitura amefitoare, ceca ce ingdduie celui aflat intr-un asemenea foisor sa priveascé de la o mare indltime marea din adanc, ja fel ameteste sufletul meu atarnat de acest inalt cuvant al Domnului: ,Fericiti cei curati cu inima, eA aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Dumnezeu insusi Se fagaduieste ca priveliste celor ce sau curatit cu inima. Dar ,pe Dumne- yeu nimeni nu L-a vazut vreodata” Cn. 1, 18), cum zice marele Ioan. Cugetarea aceasta 0 inta- reste si inaltul Pavel, zicand: ,pe Care nu L-a va- vut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada” Uf Tim. 6, 16). 6 = Opt omilii ta Paricir B81 Aceg apes + . / 3 7 a horses este stanca lunecoasa si abrupt care Figaduinta e asa de mare, cA indreapti spre are in ea nici un punct de pasire pentru inte- el mai inalt varf al fericirii. Caci ce alt bine ar mai putea dori dupa acesta cel ce are toate in legere. Despre aceasta stancd, Moise a spus in invaraturile sale ca este neéapropiata, deoarece ‘e] vazut? Pentru ca a yedea, in limba Scriptu- intelegerea neastra nu poate pasi nicicum pé . ii, inseamna a aves: Vei vedea bunatatile leru- ea, otice gind despre ea ea fiind anulat de ne- salimului” (Ps. 127, 5), in loc de wei gasi”, st: gatie: .ca nu poate vedea omul fata Mea si sa ,Piari necredinciosul, ca sd nu vada slava Domnu- traiasca” (cf, Jes. 33, 20). 4 Jui’ Cs. 26, 10), unde, prin ,s4 nu vada", proo- Pe de o parte, viata vesnica inseammnd a-L vedea’ rocul vrea s4 spun ,sa nu se impartageasca”. pe Duminezeu. Pe de alta, aceasta nu e cu putinta Deci cel ce vede pe Dumnezeu are, prin ve- cum spun Ioan, Pavel si Moise — stalpii credials dere, tot ce se cuprinde in numdrul bunatatilor: fei. Vezi vartejul de care e atras sufletul spre adan- viata fara de sfarsit, vesnica nestricAciune, ferici- cul celor cuprinse in cuvant? Daca Dumnezeu rea fara de moarte, imparatia cea nesfargita, by este viata, cel ce nu-L vede pe El nu vede viata. curia fara sfargit, lumina ade Arata, cuvantul du- Dar ca Dumnezeu nu poate fi vazut, ne-o martu- hovnicesc si dulce, slava cea neapropiata, tot risesc de Dumnezeu purtatorii prooroci si apos- binele ce ni se randuieste prin fagaduinta fericirii. toli. De ce stramtoare se loveste nadejdea cailatt Dar, pentru ca putinta vederii este legata de Dar Dumnezeu ajuta nadejdea primejduita curatia inimi, mintea mea € cuprinsa iardsi de de cdere, precum a facut cu Petru, intirind apa ameteala, intrebandu-se daca nu cumva curatia de sub picioarele lui, cand acesta era in primej- pin See dine cele cu neputinta si care Inires die sa se scufunde, Daca va veni si la noi mana . aga pe * Duma = yes . ie Cuvantului si ne va sustine in amandoua din in- aceasta (prin curatia inimii), iar Moise si Pavel nu telesurile amintite, pe noi, care ne scufundam in L-au vazut, o data ce-aull spus ca nici ci, nici altii 4 alma rl > se pare ca ceea ce adancul a : a nu pot vedea pe Dumnezeu; ea C ae faldicisiler, vom scépa de fricd, pentru figdduieste Cuvantul ecu neputinta de dobandit. ca ne-a prins cu putere de mana Cuvantul, Care ne calauzeste, Ce ne foloseste noua s4 stim cum poate fi vazut Dumnezeu, daca la aceasta stiin}a nu se adauga 82 fe putinta? Aceasta e ca si cum ar zice cineva: € un lucru fericit a fi cineva in cer, caici acolo va ve- dea cele ce nu se vid pe pam4nt. Daca stim ca este o fericire a fi acolo, aceasta ne va fi de fo- los numai daca ni s-ar face cunoscut prin Cu- vantul si mijlocul de a ajunge la cer. Dar atéta timp cat urcusul este cu neputintd, ce castig adu- ce cunoasterea fericirii ceresti? Ea mai mult in— tristeazd pe cei ce afla de ce mari bucurii sunt lipsiti din pricina neputintei de a urca la ele. Dar oare ne cere Domnul ceea ce e dincolo de puterea firii noastre si ne da porunca ce in- trece prin marimea ei masurile puterii ome- nesti? Nu face aceasta. Cici nu pominceste sa_ zboare celor carora nu le-a dat aripi, nici si traias- ca sub apa celor ce le-a randuit viata pe uscat. Daca, deci, tuturor celorlalte le-a dat o lege po- trivita puterii si nu sileste nici o faptura la cele” mai presus de firea ei, atunci trebuie si credem cd ceea ce ni se promite prin Fericire nu e ceva ce nu se poate nadajdui. Dar nici Ioan, nici Pavel, nici Moise si nici al- tul ca ei n-au ramas in afara acestei inalte fericiri de a yedea pe Dumnezeu, nici cel ce a zis: ,De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator” UI Tim. 4, 8), nici cel ce se odihnea pe pieptul lui lisus, nici cel ce a auzit glasul dumnezeiese: ,te cunosc pe tine mai mult decat pe toti” Ges. 33, 17). Daca aceia prin care ni 5a vestit cd ne e mai presus de putere cunoasterea lui Dumnezeu nu s-au indoit de fericirea lor — iar fericirea sta in a vedea pe Dumnezeu, si aceasta, in curatia inimii —, urmeaza ca nue cu neputinié curatia inimii prin care se poate dobandi ferici- rea. Cum se poate, deci, spune ca madrturisesc adevarul cei care sustin, dupa Pavel, ca este din- colo de puterea noastra cunoasterea lui Dum- nezeu si ca, deopotriva, cuvantul Domaului, care fagiiduieste vederea lui Dumnezeu intru curatie, nu li se impotriveste ? i Socotese, ins4, potrivit 4 spun mai intai cateva cuvinte despre altceva, ca talcuirea ce o vom da temei si inainteze pe calea cuvenita. Firea dumnezeiasca insasi, in sine, intrece orice intelegere cuprinsa de ratiune, neputandu-se apropia si neputand strabate la ea gandurile in- temeiate pe presupuneri; gi omul nu a gasit nici un mijloc de a intelege ceea ce nu se poate in- iclege si nici o cale de cuprindere a celor cu ne- putinti de cuprins. De aceea marele Apostol nu- meste ,nepatrunse caile Lui” (Rom. 11, 33), aratand prin acest cuvant ca este neumblata de ganduri calea ce duce la cunostinta fiintei dum- " 85 nezeiesti. Nici unul dintre cei ce ne-au fost ina- inte-mergitori in viala n-a lasat vreo urma a cunostintei vreunei intelegeri cuprinzatoare a Celui mai presus de cunostinta. insa Acela Care este mai presus de intreaga fire, Cel neyazut si necuprins, este vazut si este inteles prin alta ratiune, iar modurile acestui fel de intelegere sunt multe. Cel ce toate le-a facut intru intelepciune poate fi vazut prin presupu- nere, din intelepciunea a toata zidirea, intocmai cum artistul se cunoaste dupa opera sa. *1s4 aici nu se vede fiinta artistului, ci numai maiestria artisticd pe care acesta a intiparit-o in alcatuirea lucrului. Asa privind, spre podoaba zidirii, ne formam o idee nu despre fiinta, ci despre intelep- ciunea Celui ce a facut toate in chip intelept. Si cugetand la Creatorul vietii noastre $i la faptul ca nu din constrangere, ci din bundvointi a pasit la fapta zidirii omului, zicem ca si prin aceas- ta cale vedem pe Dumnezeu, patrunzand nu la fiinta Lui, ci la bunatatea Lui. Toate cate inalta cugetarea la ce e mai bun si mai inalt ne dau o cunoastere a lui Dumnezeu, deoarece orice lu- mind mai inalta ne pastreaza in vederea lui Dum- nezeu. Caci puterea, curatia, statornicia $i libera- rea de tot ce este potrivnic si toate cele de felul acesta imprima fn suflet chipul unci lumini dumnezciesti si desavarsite. 86 Ceea ce s-a spus arata deopotriva cum poate fi adevirat si ceea ce fagaduieste Cuvantul — Dum- nezeu va fi vazut de cei curati ce inima—, si ceea ce spune Pavel — pe Dumnezeu nu L-a va- zut nimeni, nici nu poate sa-L vada. Cel nevazut prin fire Se face vazut prin lucrari, vadindu-Se in toate cele din jurul Lui. Dar intelesul fericirii nu se mairgineste la ase- manarea Celui ce lucreaza cu lucrarea Sa, caci $i filozofii veacului acestuia ar avea cunostinta in- telepciunii si puterii celei mai presus de lume din buna aledtuire a zidirii. Dar eu socotesc ca marirea Fericirii ne calduzeste spre o altfel de cunoastere a Celui dorit, pentru cei care pot sa o inteleaga. Iar intelesul acesta voiesc sa-l 1a- muresc prin pilde. Un bun in viata omeneasca este sanatatea trupului, dar un lucru fericit ¢ nu numai a sti ce jnseamnd sanatatea, ci si a viefui sanatos. Daca cineva at aduce elogii sanaratii, dar s-ar hrani cu mAncdruri nesdndtoase si pline de sucuri rele, ce a castigat din elogiile aduse sanatatii de vre- me ce se lasa doborat de boala ? La fel sa intele- gem si cuvantul de fata, Doninul nu zice ca feri- cirea inseamnd a cunoaste ceva despre Dumnezeu, cia avea pe Dummezeu in sine. El zice: ,Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor a7 vedea pe Dumnezeu”. Dar eu cred ca Dumnezeu nu Se va expune ca un tablou inain- tea aceluia care are ochii sufletului curati, ci maretia spusei ne da sai intelegem ceea ce Cuvantul spune si altora in chip mai desavarsit, zicand: ,Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Lc. 17, 21). De aici invataim ci acela care si-a curatit inima de toata zidirea si simfirea pa- timasa vede in frumusetea sa proprie chipul firii dumnezeiesti. Eu socotesc ca in aceste putine cuvinte ce le-a rastit Cuvantul se cuprinde acest sfat: O, oameni, care aveti vreo dorire de a vedea Binele adevarat, de vreme ce ati auzit ca marirea dumnezeiascd este mai presus de ceruri si slava ei este de netalcuit si frumusetea, de ne- gtait si firea, de necuprins, nu cadeti in deznaidejde pentru cd nu puteti vedea pe Cel dorit... In tine este mdsura cunoasterii de Dumnezeu, pentru ca Acela Care te-a plasmuit a dat totdeodata fiintd acestui bine prin fire. Dumnezeu a intiparit in alcdtuirea Sa chipurile bunatatilor firii Sale, intiparindu-le in tine ca intr-o bucaté de ceara un chip sculptat. Dar rautatea, varsandu-se in pecetea cu chip dumnezeiesc, a facut nefolositor binele ascuns sub acoperimintele urate. Daca vei sterge ia- risi, prin ingrijirea de viata ta, intindciunea age- 88 zata pe inima, ifi va straluci din nou frumusefea chipului dumnezeiesc. Precum se intampla cu fierul, cate, atunci cand e curatit de rugina cu 0 perie, straluceste ca soarele si trimite din sine raze si scinteieri, de unde cu putin jnainte era negru, asa e si. cu ormul lduntric , pe care Dom- nul il numeste ,omul inimii’, - cand se sterge de pe el] pata ruginoasa care a inflorit pe el ca un mucegai rau, isi recapata asemanarea cu arhe- tipul si se face bun. Caci acela care e asemenea Binelui este si el neaparat bun. Astfel, cel ce se priveste pe sine vede in sine pe Cel dorit. $i va fi fericit, dacd are inima cura- ta, pentru ca, privind la curatia sa, vede in chip athetipul. Tot asa precum cei ce vad soarele in oglinda, chiar cand nu-gi intore privirile spre cer, intru nimic nu-l vad mai micsorat in splen- doarea sa dec&t aceia care privesc insusi globul solar. Astfel — zice —, si voi, chiar daca nu aveti puterea si vedeti lumina, revenind la darul chi- pului sadit in voi de la inceput, aveti in voi pe Cel cdutat. Caci dumnezeirea este curafie, nepa- timire si instrainare de orice rau $i, daca tu ai acestea in tine, atunci ai si pe Dumnezeu. Cand gandul tau nu va fi amestecat cu nici un rau, ci va fi liber de patima si despartit de orice pofta, vei fi fericit pentru vederea ta patrunzatoare, 89 — 2 Lai vazut pe Cel nevazut de cei necus i : he pe : - indepartat intunericul material oe etului, privesti in cerul senin al oa . ae eer Privelistea cea minunata, peel i ceasta | Curafia, simplitatea, toat cirile luminoase ale firii omenesti prin care ste vazut Dumnezeu. Si aceasta asa este, nu ne mai putem indoi in urma celor spuse eee eee noastra, constienta de la ince= _ buenas SECs A isi da seama inca si acum: a Smee Faptul ca putem ajunge la ne este de nici kis, ener rie me s nu putem impli uae jis < indoim ca fericirea vines da aa: rh oo in care se poate curati ci- eee ¢-l intineaza mi se pare deopotri- lui Iacov? ee gn ee de fe ree Hat Te e Oc, Ca sa ne ie = = asemenea proorocului lie, sa se co . a catre minunile de acolo si co aceasta sarcind pamanteasca ? tier Meeiie vec gute ser oent oad a v et, Va socoti ca nu ag _ poate Sa se desparta de relele injugate ; = - patima incepe intrarea noastra in via- a eso are Baie he inainteaz4 cresterea si reste viata noastra. Raul s-a ames- at cu firea, prin cei ce au primit de la inceput ima, insusindu-si boala prin neascultare. Pre- m firea animalelor de orice soi se continua in jrul de urmasi, incat cel ce se naste este aseme- a cu cel ce la nascut, la fel omul se naste din mi, patimasul, din patimas, pacatosul, din pa- Atos. Deci pacatul subzista jn oarecare fel cu ia ce vin la existenta, intinzandu-se $i cres- sand o dati cu hotarul vietii. Dar virtutea este greu de insusit pentru noi si abia se poate cApata prin mii de sudori si incor- diri, prin osteneala si chin, aga precum ne inva- 4 si Sfanta Scriptura, de la care auzim ,ca larga este poarta gi lata este calea ce duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si stramtl este poarta si ingusta este calea care duce 1a viata $i putini sunt care o afla” CM 7, 13-14). Sfanta Scriptura, fnsa, care a infatisat in scrierile sfinte faptele minu- nate ale atator barbati, a ardtat cA viata inalta nu e intru totul cu neputinta. Deci, in fagaduinta yvederii lui Dumnezeu € un indoit inteles: unul, al cunoasterii Firii Celei mai presus de toate, altul, al unirii cu El prin curatia vietii. Glasul sfintilor socoteste primul fel de cunoastere cu neputint’, iar al doilea este fagacduit firii omenesti in invajatura aceasta a Dornnului: ,Fericiti cei curati cu inima, ci aceia vor vedea pe Dumnezeu", 90 91 Despre felul in care putem sa ne curatim, aflam din aproape toata inva{tatura evanghelica. Daca strabatem poruncile pe rand, vom afla la- murit mijlocul de curatire a inimii. Cuvantul a despartit in doud rautatea: in ceea ce se susti prin fapte si in ceea ce se sustine prin ganduri. Mai intai a fost pedepsita prin Legea Veche ne- dreptatea vadita in fapte, iar acum, El asaza Legea pentru al doilea fel de pacat: nu mai pe- depseste fapta rea, ci cere ca sa nu se iveasca nici inceputul. Caci, a indeparta pacatul din in- sasi voia de a-l face inseamna a face viata cu mult mai straina de faptele rele. Si, avand pacatul multe parti si multe feluri, fiecarui fel din cele neingdduite i-a randuit, prin Porunci, vinde- carea potrivitad. $i fiindcd boala miniei se iveste in viafa cel mai repede, incepe tamaduirea de la ceea ce ne stapaneste mai mult, legiuind in pri- mul rand nem4nierea. De la Legea Veche ai in- vatat — zice — ,5a nu ucizi!"; acum invata sa de- partezi de la suflet insasi mania impotriva celor de aceeasi fire (Mt. 5, 22). Dar nu a oprit orice manie, caci aceast4 pornire a sufletului se poate folosi si spre bine. Porunca a stins mania de- sarta impotriva fratelui: tot cel ce se va mania pe fratele sau in zadar”. Adaosul ,in zadar” arata ca, de multe ori, folosirea m4niei nu e fara rost si anume atunci cand patima se aprinde pentru 92 pedepsirea pacatului. Acest fel de mianie la re- cunoscut mai inainte cuvantul Scripturii pe sea- ma lui Finees, care a imblnzit, prin injunghie- rea calcatorilor de lege, pornirea lui Dumnezeu impotriva poporului (Num. 25). 5i iarasi se folo- seste de ea ca mijloc de vindecare fata de piaca- tele trupesti, smulgand din inima — prin porun- ca — pofta nebuneasea a preacurviel. $i asa vei afla cum Domnul a jndreptat in- tregul, imbunatatind fiecare parte, una cate una, si opunand fiecdrui fel de rautate cate o porun- ci. El nu ingaduie sa ne stapaneasca maniile nedrepte, oprindu-ne chiar si de la aparare; alun- gi patima Jacomiei prin porunca de a ne dez- braca de bunavoie si de camaga ramasa In folo- sul celui ce vuieste s4 ne ia haina. Tamaduieste frica, poruncindu-ne sa disprequim moartea. Ast- fel, prin fiecare dintre porunci vei afla cuvantul plugiresc, smulgand radacinile rele ale pacate- lor din adAncul inimii noastre si curatindu-ne de rodul spinilor. ote Prin amandoua ajuta firii noastre: s1 prin aceea cd fagaduieste binele, $i prin invatatura pe care ne-o dA pentru viata de acum despre fiecare caz particular. Iar daca fi se pare dure- roasa straduinta pentru cele bune, compar-o cu viata contrara si vei afla cu cat este mai dureros picatul cand privesti nu prezentul, ci viitorul. 93 Cel ce a auzit de gheena nu se va mai desparfi_ cu durere si osteneala de placerile pacatelor, ci-i- va fi de ajuns frica salasluita in ganduri, ca sa alun— ge patimile. Este, insd, mai bine ca omul sa dea la iveala ceea ce este tinuit, sa cugete la aceas— ta si, de aici, se va -naste in el o dorire mai puter— nica, Daca fericiti sunt cei curati cu inima, ne- fericiti sunt, fara indoiala, cei cu mintea intinata, | pentru cd privese spre fata vrajmasului. Si, daca prin virtute, insdsi pecetea dumnezeiaseé se in- tipareste in viata noastra, e vadit cd viata in pa- cat se face chipul fejei vrajmagului. Intr-adevar, potrivit feluritelor intelesuri, Dumnezeu e numit prin fiecare nume al celor cugetate ca bune, de pilda:; lumina, viata, nestri-” caciune si toate cate sunt de acest fel. Pe de alta” Parte, tot ce se opune acestora, ca intunericul, | moartea si striciciunea si cate sunt inrudite’ acestora, se vor atribui nadscocitorului rdutatii. Deci, fiindcd am invatat si deosebim intre cele prin care viata noastra ia chipul pacatului sau all virtutii, sa fugim de chipul diavolului, sa lepa- dam masca vicleana si sa privim chipul lui Dum- nezeu. 54 fim curati cu inima, ca si ne facem fe- riciti, intiparindu-se in noi pecetea duminezeiasca, prin vietuirea curaté intru Hristos lisus, Domm nostru, Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor, Amin. OMILIS 4 SAHPTCH ,. Periciti facdtorti de pace, cd aceia fii lui Dumnezeu “se vor chema." (Mr. 5, 9) In sfintitul cort al marturiei pe care |-a alea- tuit legiuitorul israelitilor, dupa chipul aratat lui de Dumnezeu pe munte, toate cate cele cuprin- se induntru ecrau, una cate una, sfinte si sfintite. Partea cea mai dinlduntru, care se numea Sfanta Sfintelor, era tdinuita si nu se putea intra in ea. Aceasti numire vadeste cd ea nu se impartasea de sfintenie in aceeasi mdsura ca restul gi, pre- cum ceea ce este sacru si sfant sta mai presus de ceea ce este comun si intinat, tol asa acea parte in care nu se putea intra era mai curata $i mai sfanta decat cele sfinte din jurul ci. La fel socotese si cu ca toate fericirile care ni s-au ardtat in acest munte al contemplarii sunt una cate una sfinte si sfintite. Dar ceea ce ni s-a pus acum inainte spre cugetare e cu adevarat de nestrabatut sie ,Sfanta Sfintelor”, caci, daca a vedea pe Dumnezeu e un bine care nu poate fi intrecut de nimic, a se face ,fiul lui Dumnezeu” e, fra indoiala, mai presus de orice fericire. Care e, deci, intelesul acestor cuvinte ? Ce dar cuprinde o astfel de fagaduinta data prin ele? 95 Orice ar intelege mintea prin ea, ceea ce se fie gaduieste e mai presus de aceasta intelegere. Poti incerca sd numesti ceea ce se fagaduieste prin fericirea aceasta cu orice lucru bun: binele cinstirea, indltimea; totusi, ceea ce se fagaduie te inseamna mai mult decat intelesul acestor n . aa ce se primeste este mai presus de do- int aa ete pase ie presus de nadejde, harul mai pre Ce este omul pus fata in fata i nezeiasca ? Ce cuvant al viilie at tace ocae infatisa micimea omului? Dupa Avraam, el e ,p af si cenuga” (Fac. 18, 27), dupa Isaia, arb” (is 40 6), dupa David, nici iarba, ci ,asemenea ie ' CPs. 36, 2). Cel dinvai zice: Tot trupul e iarba”, iar al doilea zice: ,Omul, ca iarba’. Dupa Eccle siast, e€ »desertaciune” (1, 2), dupa Pavel, ,vrednic del plans” (J Cor. 15, 19). Caci cuvintele cu care sel numeste Apostolul pe sine insusi se potrivesc ian tregului neam omenesc. Acesta este omul. { Dar Dumnezeu ce este? Cum sa numesc eu fiinta pe care ochiul nu o poate vedea, urechea nu o poate auzi si inima nu poate sé o inteleas ga? Prin ce cuvinte voi vesti firea Lui? Ce pilda voi easi pentru Acesta intre cele cunoscute ? Ce cuvinte voi nascoci pentru a face inteles pe Cel negrait si nespus? Am auzit Scriptura cea de | 96 Ispre Firea ‘ele fata de insasi firea aceea? Caci cuvantul a gridit atat cat ‘Cel pe care primesc aerul fiecare dupa largimea lui, $i cel ce Dumnezeu insuflata spunand lucruri mari de- Cea mai presus de toate. Dar ce sunt poate incdpea in mine, nu cat este il arati. Dupd cum cei ce respira —unul mai mult, altul mai putin, are In sine mai mult nu a luat tot aerul, ci a luat si el cata putut —, tot aga si cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfanta Scriptura — care ne-a fost data de Dumnezeu prin purtatorii de Dumnezeu — este jnalta si mare si mai presus de toatd marimea, in comparafie cu masura intelegerii noastre, dar nu la adevarata marime a Lui. ,Cine a masurat apele cu pummnul si cine a masurat pamantul cu cotul * Cis, 40, 12). Cuvantul proorocesc a aratat prin aceste sublime rostiri o parte a lucrarii dumnezeiesti, dar insdsi puterea din care porneste lucrarea sau, mai bine zis, firea din care este lucrarea, n-a spus-0, nici nu s-a gindit s-o spund. Ci, mai mult, tt dojeneste pe cei care incearea si dea dumnezeirii, prin presupuneri, unele chipuri, spunand, ca in numele lui Dumnezeu: ,Cu cine M-ati asemanat ?” Us. 40, 6). Acelasi sfat il da si Ecclesiastul prin cuvintele sale: ,Nu te grabi sa deschizi gura ta si inima ta si nu se pripeasca sa scoala o vorba inaintea lui 97 7 = Opt omilii ta Fariciei Dumnezcu, cd Dumnezeu este in ceruri, iar tu pe pamant” (#ecl. 5, 1), aratand, prin departarea stihiilor una de alta, in ce m4sura e mai presus firea dumnezeiasca de cugetarile pim/éntesti. Cel ce este astfel si asa maret, Cel Care nu poate fi nici vazut, nici auzit, nici cugetat de fatiune Si-l face casnic pe omul care e socotit de nimic intre cele ce sunt. Omul este infiat de Dumnezeul tuturor. Ce mulfumire se va pasi vrednicd de acest dar? Prin ce cuvant, prin ce cugetare, prin ce miscare de recunostinta s-ar putea luda acest har covarsitor ? Omul e ridicat peste firea lui, e facut din muritor, nemuritor; din intinat, neintinat; din trecdtor, vesnic; intr-un cuvant, devine din om, dumnezeu. Cel invred- nicit sa se faca fiu al lui Dumnezeu va avea in sine, fara indoiala, cinstea Tatalui si e facut mostenitor al tuturor bunatatilor parintesti. O, uriasa darnicie a bogatului Stipan! O, mana larga! Cat de mari sunt darurile comorilor negraite | Din iubire de oameni, ridica aproape la aceeasi cinste cu Sine firea cea cazuta in neécinste din pricina pacatuluj, Caci, daca ne face prin har ceea ce Fl este prin fire, ce altceva ne da decat deopotriva cinstire cu Sine, prin inrudire ? Aceasta este cununa luptei. Dar care e lupta pe care o incununeazd? De se va face facitor 98 de pace, zice, va fi incununat cu harul infierii. Eu socotesc insd ci si fapta pe care a faga- duieste 9 asemenea rasplata este un alt dar. CAci nimic nu este mai dulce dintre cele nazuite de oameni in viata decit o vietuire pasnica. Fiindea, orice ai numi dintre cele dulci, viata are nevoie de pace pentru a fi dulce. Daca je-am avea pe toate cate se preluiesc in viata — bogitie, sanatate, sotie, copii, casa, parinti, sluji- tori, pricteni, pamant si mare impreuna, cu tot ce se gaseste pe ele: gradini ca raiul, vite, bai, locuri de joc, de sport, locuri de desfatare gi tot ceea ce s-a nascocit spre inveselire, daca s-ar mai adiuga la acestea spectacolele plicute, des- fatirile urechilor prin muzica si orice altceva prin care se indulceste viata celor ce umbla du- pa desfatari —, toate acestea daca le-ai avea, dar bunul pacii ar lipsi, ce folos ai mai avea de ele de vreme ce razboiul te-ar impiedica de la gustarea lor? Prin urmare, pacea insasi este dulce celor ce se impartsesc de ea si indulceste cele pretuite in viata. CAnd suferim vreo nenorocire in felul ome- nese, raul acestei nenorociri devine mai usor de suportat prin amestecarea cu binele pacii, iar cind rizboiul ne apasa viata, acesta ne face nesimtitori fata de celelalte pricini de intristare, oo pentru ci nenorocirea de obste covarseste pe cele individuale. Chiar doctorii spun despre bo-_ lile trupesti ca, dacd doud dureri se nimeresc sa cada in acelasi timp asupra aceluiasi trup, € simtita numai cea mare, iar raul mai mic isi as- cunde durerea, fiind inghitit de puterea celui ce covarseste. Tot asa lucreaza si nenorocirile raz- boiului, care fi fac pe oameni nesimtitori fata de’ durerile lor singulare. Daca sufletul e amortit, in simtirea suferintelor sale, prin lovitura relelor de obste ale razboiului, cum va mai pastra gustarea celor dulci acolo unde se lovesc armele si caii, unde, iaté, se intampla tristele peripetii ale raz- boiului: ofelul ascutit si trompeta amenintatoare, sirurile de luptatori cu lanci si coifuri sclipitoa- re, atacul, imbulzeala, zbuciumarea, lupta, fuga, urmarirea, zgomotul, alarma de razboi, paman- tul insangerat, mortii calcati in picioare, ranitii parasiti si toate celelalte ! Oare cel aflat in -aces- tea are timp sa-si ridice gindul la amintirea celor ce-l veselese? Si chiar daca in suflet ar in- tra amintirea vreunui lucru placut, nu s-ar face acesta prilej de nefericire, in timpul atétor peri- cole? Asadar, Acela Care rasplateste iti va da un dar indoit daca te eliberezi de relele razboiului: unul este cununa, celdlalt insasi lupta. Si chiar: daca nadejdii acesteia nu i s-ar oferi nimic, pen- 100 tru cei ce au minte intreagd, pacea e prin ea in- sisi mai de pret decat orice alt lucru nadajduit, in aceasta se poate cunoaste prisosinta iubirii de cameni a lui Dumnezeu, pentru ca El n-a pastrat rasplatirile cele bune numai celor ce se silesc si Se straduiesc in dureri si suferinte, ci deopotriva si celor ce traiesc cu liniste si multu- mire, daca darul lor de capetenie este pacea. El diruieste fiecaruia pacea intr-o asa masura, inct si nu o aiba numai pentru sine, ci sa im- parta din belsugul prisositor si celor ce nu o au. ,Fericiti — zice — sunt facdtorii de pace.” Ficatorul de pace este cel care da pace altuia, in- si n-ar putea-o impartasi cineva altuia daca n-ar avea-o el insusi. Fl voieste ca mai intai tu sa fii sdturat de bunatatile picii si apoi sa dai din acest bine si celor lipsiti de el. Si nu este trebuinta dea adanei cuvantul printr-o talmacire prea iscodi- toare, pentru ca ne este de ajuns bunul-simt pen- tru castigarea acestui bun. Fericiti facatorii de pace.” in scurtimea lui, cuvantul daruieste tama- duirea multor boli, cuprinzindu-le pe toate in intelesul lui larg si general. Sa intelegem mai inti ce este pacea. Ce altceva este decat impreuna-patimire iubitoare indreptata spre cel de aceeasi fire? Dar ce este, atunci, ceea ce noi numim potrivnic pacii? Ura, 101 mania, iutimea, pizma, pomenirea raului, fatar- nicia, nenorocirea razboiului. Vezi cator boli le este leac un singur cuvant? Pacea se impotri- veste la fel fiecarei boli din cele numite mai sus si, prin prezenta ei, nimiceste raul. Precum boa- la inceteaza prin intrarea sanatatii, iar intune- ricul se mistuie cand se arata lumina, tot asa, cand se iveste pacea, sé destrama toate patimile ce se nasc din starea potrivnica. Cat de mare este pretul acestui bun nu sa- cotesc ca trebuie sa tilcuiesc eu prin cuvant. Tu insuti poti intelege, privind la viata celor ce se invrajbesc si se dusmanesc unii pe altii. Cat de supdratoare sunt intalnirile lor! Se simt stan- jeniti unii de altii: gurile le sunt fara sunet, privirile intoarse, urechea inchisa fara de cuvan- tul celui pe care-l urdsc. Oricine ¢ prieten unuia nu é€ prieten celuilalt si, dimpotriva, oricine € dusman unuia e placut celuilalt. Precum aromatele bine mirositoare umplu aerul dimprejur cu buna lor mireasma, tot asa darul pacii se raspandeste cu Imbelsugare, incat viata ta ¢ tamaduire a bolilor straine. Dar cat de mare este acest bun vei recunoaste mai deplin gandindu-te la nenorocirea fiecareia din patimi-: le ce se nase in suflet dintr-o vointa dusmanoasa. Cine ar putea descrie potrivit patimile maniei? 102 Ce cuvant ar putea infatisa masura de uratenie a acestei boli? Nu vezi patimile dracesti ce se ivesc in cei stapaniti de manie? Gandeste-te la semnele aseminatoare ale bolii de la demonul manici si la deoscbirea intre ele. Ochii celor stapaniti de demon sunt injectafi cu singe $i iesiti din orbite, limba intepenita, vorbirea aspra si ascutita, ca un latrat furios. Toate acestea sunt comune si ménici, si indracirii; miscarea neas- timparata a capului, agitatia mainilor, fierberea intregului trup, picioarele nestatornice, Acestea sunt trasaturile unuia si aceluiasi tablou, infeles, insa, ca descriere a doua boli deosebite. Numai intru atét se deosebeste boala de la demon de manie: una este raul de bunavoie, al- ta cade fara ingaduinta in cel asupra caruia se napusteste. Dar ce e mai de plans: sa ajunga cineva in acest riu din pornire proprie sau din patima fara voie? Cand cineva vede la altul boala demonica, simte compdatimire pentru acela, dar nebunia maniei © imita, indata ce o vede, socotind ca o pagubire daca nu biruieste tot cu patima pe cel imbolnavit de mnie inain- tea sa. Demonul chinuieste trupul celui stapanit numai pind ce inceteazi boala aceluia, facan- du-l pe cel cuprins de furii sa-si arunce miainile impotriva acrului. Dar demonul m4niei nu 103 trezeste nici o miscare zadarnica, intrucat pati- ma igi ia avant si tot sangele inimii este impreg- nat de otrava cea rea a mAniei, fierea neagra im- prastiindu-se in toate madularele trupului; prin’ simfirea manioasa, toate simrurile — care salas- luiesc in creier — sunt apdsate de aburii dinlaun- tru, ochii sunt iesiti afara de sub pleoape, atintiti precum privirea sAngeroasd a sarpelui asupra obiectului suparator, rasuflarea grea apasa ini- ma, Vinele gatului se umfla, limba se ingroasa, glasul — stramtorat de vine — se face mai pitigaiat, buzele — incdrcate de amardciunea cea rece — infepenesc si se invinetesc si devin prea grele pentru a se deschide si inchide cu usurinta, incat nu mai pot sa-si tind scuipatul ce se in- multeste in gura, ci-l arunca prin cuvinte, sune- tul silit scoyandu-l o data cu acela. Se pot vedea si mainile, si picioarele miscate de boala, iar madularele acestea nu se miscd in zadar, ca la cei indraciti, ci spre paguba celor ce s-au intal- nit unul cu altul, din pricina patimii. lar lovi- turile celor ce se bat intre ei fintesc spre ranirea simturilor. $i daca, in incdierare, gura unuia se apropie de trupul celuilalt, nu raman nici dintii nelucratori, ci se infig ca o fiara in cele la care ajung. 104 Si cine ar putea numara una cite una relele care-si au inceputul in manie? Asadar, cel ce impiedica 0 asemenea uraciune cu dreptate se numeste fericit si este cinstit pentru marea lui binefacere. Dacd un om scapa pe altul de la vreo neplicere trupeasca gi este cinstit pentru o asemenea fapta bund, nu cu atat mai mult il vor socoti cei intelepti ca pe un binefacator al vietil pe acela care a eliberat sufletul de aceasta boa- la? Cu cat sufletul e mai de pret decat trupul, cu atat e mai de cinste cel ce vindeca sufletul decat acela care vindecd trupul. as. 25h Si sa nu creada nimeni ca as socoti mania ca pe cel mai greu dintre rele! Mi se pare ca pati- ma pizmei si fayarniciei e cu mult mai grea decat cea amintité si cu adevarat asa este, pen- tra temeiul cd e mai de temut ceea ce esle as cuns decat ceea ce este pe fata. Precum si inte caini avem dintre aceia care nu-si trideaza ma- nia prin latrat $i nu ataca in fata, ci intaresc ne- prevederea $i negrija noastra printr-o infatisare blinda si linistita, asa este si patima przmel sia fitirniciei. Accia poarta inlauntru ura ca pe un foc ascuns, iar la vedere se ascund sub acope- rimantul lingusirii. Dar, precum se intampla cand focul este ascuns sub paie — la inceput topeste prin ardere ce'e apropiate, fara sa iasa 105 la aratare, iar prin ele strabate doar un fum rau mirositor, impins dinlduntru cu sila; daca insa vine un curent, se ridicd o flacdra vie si lumi- noasd —, asa si pizma roade inima induntru, ca un foc o gramada indesata de paie, si-si ascun- de boala din rusine, dar nu se poate ascunde deplin, cdaci amaraciunea invidiei se vede ca un fum piscdtor in trasdturile fetei. Dar daca i se in- tampla celui pizmuit vreo nenorocire, atunci pizmasul isi radeaza boala, facandu-si din intris- tarea aceluia prilej de bucurie si placere. Cele ascunse ale patimii se vadesc, insa, chiar daca ea pare sa fie camuflata prin expresia chipului. lar semnele pizmei care topeste fiinta sunt ade- seori asemenea semnelor de moarte ale celor disperati: ochii uscati, infundati in fundul pleoa- pelor secate, sprancenele lasate in jos, oasele iesite prin carne. Care este insd pricina bolii? Faptul ca un frate sau o rudd sau un vecin are o bucurie. O, nedreptate neauzita, - a socoti vinovat pe cine- va pentru ci nu e nefericit, a simti durere prin fericirea lui, a-l osandi ca nedrept nu pentru raul pe care |-am suferit de la el, ci pentru cele prin care acela, nesavarsind vreo nedreptate, traieste cu multumire ! Ce-ti este tie, nenorocitu- le? Ia spune, pentru ce te usuci privind cu ochi 106 amarati la fericirea vecinului? Ce vina ii gasesti? Pentru c4 esanatos la trup? Pentru ca e destoi- nic in cuvinte frumoase? Pentru ca e de neam nobil? Pentru ci, primind un post de conduca- tor, se arata stralucind in dregatoria sa? Pentru ca si-a marit avutia? Pentru ca are greutate cu- vantul lui din pricina intelepciunii sale ? Pentru ca e cinstit de multi pentru facerile lui de bine? Pentru cad se bucura de copii? Pentru ca se veseleste cu sotia lui? Pentru ca se ingrijeste cu spor de veniturile casei? Pentru ce inima ta estc stripunsai de acestea ca de o sdgeata? Tu i strangi palmele si iji frangi degetele, esti tulburat de ginduri infricosatoare, scofi suspinuri adanci si dureroase, n-ai nici o placere de bunurile tale, masa iti e amara, vatra iti € trista, ii apleci de bunadveie urechea spre calomnierea celor fericiti, iar dacd se spune ceva bun despre ei, auzul tiu e astupat. $i, daca sufictul tau se afla in starea aceasta, de ce acoperi patima cu fatar- nicie ? De ce te impodobesti cu masca prieteniei si a unei bunayointe prefacute ? De ce il saluti cu vorbe prietenesti, spunandu-i sa se bucure $i si fie sandtos, cata vreme in fundul inimii i doresti cele potrivnice ? Asa a facut Cain, care, infuriat de bunul nume al lui Abel de a fi aflat har inaintea lui Dumnezeu, a pus la cale din 107 pizma uciderea lui, iat prefacatoria s-a facut calau, caci, luand masca prictenieci si a vorbirii frumoase, La dus in cimp, departe de apararea parintilor, si abia acolo si-a descoperit pizma prin omor, Cel ce scoate aceasta boala din viata ome- neasca si leaga prin pace si prietenie pe cei de aceeasi fire si-i duce pe oameni la o armonie plina de dragoste, marginind raul firii omenesti, nu implineste oare cu adevarat lucrarea puterii dumnezeiesti? De aceea numeste El pe faca- torul de pace fil iui Dumnezeu, fiindca acela care ddruieste pace vietii oamenilor se face ur méator al adevaratului Dumnezeu. .Fericiti ficdtorii de pace, ci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” Cine sunt acestia? Urmatorii iubirii de oameni a lui Dumnezeu, cei care arata in viata lor ceea ce e propriu lucraril q lui Dumnezeu. Daruitorul si Domnul celor bune smulge cu totul si duce cu desavarsire la nimi- ciré tot cé este tn afara firii binelui si strain de el. Aceasta lucrare ti-o legiuieste si tie: sa dezra- dacinezi ura, sa desfiintezi razboiul, sa nimicesti pizma, sd indepdrtezi lupta, s4 stingi pofta de razbunare, sa topesti tinerea de minte a raului care arde mocnit fnlduntrul inimii tale; si sa sadesti in inima ta, in locul acestora, tot ceea ce 108 le este contrar. Caci, precum o data cu re- tragerea intunericului intra lumina, asa si in locul fiecdareia dintre acestea intra roada Duhu- lui — iubirea, pacea, bundtatea, indelunga-rab- dare si intregul sir de bundtati numit de Apostol (Gal, 5, 22-23). Cum sa nu fie fericit Impartitorul dum- nezeiestilor daruri, al harismelor lui Dumnezeu, cel ce seamand in facerile sale de bine cu darnicia lui Dumnezeu? Dar poate cd Fericirea nu pri- veste numai binele strain, ci socoteste ca facadtor de pace, in adevaratul inteles al cuvantului, este cel ce linisteste razboiul din sine, intre trup $i duh, intr-o armonie pasnicd, in care nu mai e lucratoare legea trupului, ce lupta impotriva legii duhului, ci aceasta din urma, care, supusa imparatiei mai bune, se face slujitoarea porun- cilor dumnezeiesti. Dar si nu socotim ca sun- tem povatuiti de acest cuvant si cugetam in doua feluri viata celor ce infaptuiesc binele; ci, de vreme ce ,s-a surpat dintre noi peretele din mijloc al rdutétii despartitoare” (cf. Bf 2, 14), cele doud se fac una, crescand impreuna prin unirea in bine. Dummnezeirea este una si necom- pusd, fara adaugare si fara forma, iar omenirea va fi, prin aceasta pace, libera de aceasta com- punere din doua si va fi deplin intoarsa spre 109 bine, spre simplitate si lipsa de forma, ajunsi adevarat una, ca partea vazutd si fie aceeasi cu. partea ascunsi, iar cea ascunsd, cu aceea aritata_ Atunci se va implini cu adevarat fericirea si cu dreptate vor fi numiti aceia fiii lui Dumnezeu si vor fi fericiji dupa fagdduinta Domnului nostra lisus Hristos, Caruia se cuvine slava in vecii ve- cilor, Amin. OMILIA 4 OPTA _ Fericiti cei priganiti pentru drepiate, cd a lor este Im- parafia cerurilor.” (Mt. 5, 10) “ Disses pe rind a intelesurilor inalte ale in- vataturii ne ridica la a opta treapta in talcuirea cuvantului de fata. Iar eu socotesc mai potrivit sa lamurim irntai ce inseamna, dupa prooroci, taina numéarului opt, care este pusa in fruntea a doi psalmi CPs. 17 si 11) si ce sunt curatirea si porun- ca tiierii imprejur, amandoua legate de numarul apt. Poate acest numar are vreo inrudire cu a op- ta fericire, care, ca varf al tuturor fericirilor, se afla pe treapta cea mai inalta a binelui. _ Prin simbolul zilei a opta, proorocul arata ziua Invierii; curatirea arata Intoarcerea omului inti- nat la Curdtia cea dupa fire; tiierea imprejur in- seamna lepadarea pielii celei moarte pe care am imbracat-o dupa ce ne-am facut goi de viata prin neascultare, Aici, fericirea a opta este reaseza- rea in ceruri a célor cazuti in robie, care au fost din nou chemati din robie in imparatie. .Fericiti — zice — cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este Imparatia cerurilor”. Tat sfarsitul luptelor pentru Dumnezeu, cununa durerilor, pretul sudorilor: invrednicirea de Imparatia ce- iil rurilor. Nadejdea fericirii nu mai e claitinata de cele nestatornice si schimbatoare, caci pamantul este locul celor schimbatoare, dar dintre cele ce se vad si se misca In cer nu cunoastem nimic care sa nu se miste mereu la fel. Toate isi urmeaza dru- mul pe cer intr-o ordine neintrerupta, pe liniile si dupa randuiala lor. Vezi tu darul cel prea- inalt? Caci nu in cele ce se schimba le daruieste marirea celor vrednici, ca frica de schimbare sa le intristeze bunele nddejdi, ci, spunand ,im- paratia cerurilor”, araté neschimbarea si nestri-- carea darului fagdduit nadejdii noastre. Dar ma incurca @ nedumerire in cele spuse: intai ca El fagadduieste aceeasi rasplatire si celor ce se saracesc cu duhul pentru El, si celor pri- goniti pentru El. Dar cei ce primesc aceeasi cu- nuna au si lupta egala. Mai departe, pentru ce pune El alte temeiuri deosebirii, atunci cand desparte pe cei de la dreapta de cei de la stanga’ si-i cheamd pe cei dintai in Imparatia cerurilor? Cand vorbeste acolo de mila, de darnicie si iubirea fata de altii, nu pomeneste nimic de saracia cu duhul, nici de prigonirea pentru El. Desi, dupa intelesul cel mai apropiat, se pare ca si acestea doud se deosebesc foarte mult una d alta. Ce este comun intre a fi sarac cu duhul si fi prigonit sau intre acestea si faptele impreuna. 112 paAtimirii iubitoare: a hrani pe cel flamand sau a imbrica pe cel gol, a primi sub acoperisul tau pe drumet sau a mangaia dupa putere pe cel bol- nav si inchis? Ce este comun, dupa infelesul obisnuit, intre acestea gi sdracia de bunavoie sau a fi prigonit? Acesta alina durerile straine, dar fiecare dintre ceilalti doi — si cel sarac, $i cel prigonit — are nevoie de alindrile altora. Insa rezultatul este egal pentru toti. Caci la fel ii duce la cer si pe cei sdraci cu duhul, si pe cei prigo- niti, si pe cei milostivi. Ce vom zice, deci? Toate se leaga intre ele, lucrand si tinznd catre acelasi tel. Caci siricia e usoara la stramutare si iubirea de saraci nu e straina de sardcie. Dar socotesc ci este bine s4 talcuim mai intai acest cuvant si apoi sd cercetam conglasuirea [consonanta] dintre aceste intelesuri si intelesul lor comun. ,Fericiti cei prigoniti pentru dreptate.” De unde sunt goniti si de catre cine sunt prigoniti? injelesul nemijlocit ne araté stadionul martorilor (martirilor) si alergarea din credinta. Caci go- nirea trimite la zelul incordat al alergatorului de curse, ba, mai mult, se arata si biruinta in aler- gare. Cel ce alearga nu poate birui decat daca il lasa in urma sa pe cel ce alearga impreuna cu el. Fiindea, prin urmare, cel ce alearga spre cunu- 113 & = Opt omilii la Fencan na chemarii de sus si cel gonit pentru cununa de catre vrajmasi au in spate la fel: unul — pe cel ce se intrece cu el, celalalt — pe cel ce-l urmares- te, lar acestia sunt cei ce implinesc cursa martu- tiei in luptele fricii de Dumnezeu. Ei sunt goniti, dar nu ajunsi; sfarsitul fericirii randuite lor prin nddejde si infatisat in aceste cuvinte din urma este o cununa a intregii fericiri, Caci adevarata fericire este a fi gonit pentru Domnul. De ce? Pentru cd prigonirea din partea raului se face” pricina a staruirii si inaintarii in bine. Instrai- narea de réu (prin aceasta gonire) devine prilej al alipirii de bine. lar bine si mai presus de- orice bine este Domnul, spre Care alearga Cin sus) cel gonit. Fericit cu adevarat este, deci, cel ce se folo- seste de vrajmas ca de un ajutor in inaintarea spre bine. intrucat viata omeneasca sta in punc- tul de deosebire dintre bine si rau, cel care cade din nadejdea cea bund si desdvarsiti ajunge in pripastic, cata vreme cel ce s-a departat de rau si s-a instrainat de stricdciune se intareste in drep- late $i nestricaciune. Deci gonirea (prigonirea) martorilor (martirilor) de caitre tirani este dure-— roasd simturilor dupa chipul ei vazut, insa sfar situl celor ce li se intimpla aceasta intrece orice fericire, 114 Dar ar fi mai bine si scoatem din pilde inte- lesul cuvintelor. Cine nu stie cu cat este mai apa- sdtor sa fii supus uneltirilor decat sa fii iubit ! Dar faptul dintai, care se arata chinuitor, se face multora pricina a fericirii chiar in viata aceasta, precum arata si Scriptura despre losif, care, su- pus uneltirilor fratilor sai si alungat din impreu- nd-vietuirea cu ei, a ajuns impdrat peste unelti- torii sai prin insasi vanzarea aceasta a lor. si, desigur, n-ar fi ajuns la aceastA dregatorie daca pizma lor nu i-ar fi deschis drumul spre ea. Dac, insd, cineva i-ar fi prezis ca va fi fericit prin suferirea uneltirilor, nimeni nu iar fi dat crezare, privind la intristarea clipei aceleia, caci nu i-s-ar fi parut cu-putinta ca dintr-un inceput asa de riu sa iasa un sfarsit asa de bun. Tot la fel si prigonirea credinciosilor de catre tirani, legata de multe dureri pentru simturi, nu da celor mai trupesti nici o speranja pentru Impa- ritia cerurilor, fagdduita lor prin dureri. i Dar Domnul, Care cunoaste slabiciunea firii, vesteste de mai inainte care este sfarsitul luptei, ca, prin nadejdea Imparatiei, s4 invinga cu usurin- li simtirea trecatoare a durerilor. De aceea Ste- fan, atunci cand e improscat din toate partile cu pietre, primeste cu bucurie ploaia de pietre in trup, ca pe o roua plicuti, 5i risplateste cu bine- 115 cuvantiri pe vrajmasii sai, ragandu-se sa nu li se socoteasca pdacatul, fiindca auzise promisiu- nea si era incredintat ca speranta sa era in armo- nie cu ceea ce i se intampla. Caci, de vreme ce auzise ca aceia care sufera prigoand pentru Domnul vor ajunge in imparatia cerurilor, vedea ceea ce astepta, intrucat era prigonit. Alereand spre marturisire, i se arata ceea ce nadajduia, i se deschid cerul si slava dumnezeiasca privindu-l din inaltimea mai presus de lume, adica Insusi Cel marturisit de catre cel ce rabda in lupta. Tar ara- tarea Conducatorului luptei vadeste prin ghici- turd ajutorul dat de El celui ce se lupta, ca sd in- felegem prin aceasta cd Acelasi Care rinduieste luptele ii si sustine pe luptatorii Sai impotriva vrajmasului. Nu e usor, ba, poate e cu neputinta sa prefu- iasca cineva mai mult binele in care nu se vad dulcetile ardtate in viata aceasta, incat sa voias- ca si se desparta fara greutate de casa, de sotie, de copii, de frati, de parinti, de prieteni, de toate cele dulci ale vietii, daca nu-l ajuta Insusi Dom- nul pe cel ce a intrat de bundvoie tn lupta pen- tru bine. ,lar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit” (Rom. 8, 30). 116 Fiindea sufletul e amestecat prin simfurile trupesti cu cele dulci ale vietii si se desfata prin ochi de culoarea frumoasd a materiei si se por- neste prin auz spre cele placute auzului si, prin miros si gust si pipait, se bucura de fiecare din cele inrudite cu ele, prin simfuri fiind tintuit de cele dulci ale vietii ca intr-un cui si nu se poate desparti de cele de care este legat, fiindea este inchis in ele ca intr-o coaji, asemeni unei broas- te testoase sau unui mele, si este foarte greoi in astfel de miscari, tarandu-se sub toata povara vietii. De aceea, un asemenea suflet ec usor de prins de cei ce-l gonesc amenintindu-l cu jefui- rea de bunuri sau cu paigubirea a ceva din cele nazuite in viata aceasta. El se Jas prins cu usurin- ta si se supune si devine prieten celui ce-l go- neste. Dar cand cuvantul cel viu, cel lucrator Si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, cum zice Apostolul (cf. Eur. 4, 12), ajunge in- isuntrul celui ce primeste cu adevarat credinja si taie placerile lumesti ca pe nigte umflaturi rele sau ca pe o povara legata de suflet, atunci, scuturandu-si umerii ca un alergator, intra ugor si sprinten in stadionul luptelor, urmandu-L pe Conducatorul luptei ca pe o calauza in aler- garea sa. 17 El nu mai priveste la cele ce a pardsit, ci la cele ce le sivarseste. Nu mai intoarce ochiul spre dulceata din urma, ci alearga spre binele ce-i std inainte. Nu se mai plange de pagubirea de cele paim4ntesti, ci se veseleste de cfstigarca celor ceresti. De aceca primeste orice fel de chin ca pe un mijloc si ca pe un ajutor spre do- bandirea bucuriei ce-i sté inainte: focul este un mijloc de curatire a materiel; sabia, despartitoa- re 2 alipirii mintii de cele materiale si trupesti; si orice nascocire de chinuri si dureri o primeste cu bucurie, ca pe un leac potrivit pentru veninul ru, pricinuit de plicere. Precum cei cu stomacul incrcat si plin de venin sorb cu hotdrare bautura amar, ca prin ea si depirteze pricina bolli, asa primeste bautura durerilor, care stinge efectul rau al placerii, cel ce e gonit de vrajmas si alearga spre Dumnezeu. Cine nu sufera nu se poate bucura. Prin picat a intrat moartea, deci numai prin: ccea ce fi este contrar va fi alungata. Asadar, cei ce prigonesc pe altii pentru marturisirea credin- tei in Dumnezeu si nascocesc chinurile greu de’ ribdat aduc doctorie sufletelor prin dureri, ta- maduind boala placerii prin prilejuri de durere. Astfel, Pavel primeste crucea, lacov — sabia, 5te- fan — pictrele, Sfintul Petru — rastignirea cu capul in jos. Mai tarziu s-au dezlantuit asupra tuturor 118 luptatorilor credintei chinurile de multe feluri, fiarele, prapastiile, arderile, inghetarea in frig, spintecarea coastelor, cercurile de cuie din jurul capului, jupuirea pielii, smulgerea unghiilor, des- faceréa picioarclor trupului din ambele parti, in- fometarea — toate acestea si altele ca acestea le primesc sfintii cu bucurie, ca mijloace curatitoare de pacate, ca si nu mai ramana nici o urma de plicere intiparita in ea. Pentru ca simtirea aceasta dureroasa si aspr sterge toate intiparirile placerii. _Fericiti — asadar — cei prigoniti din pricina Mea.” Aceasta s-a spus insd asa, ca noi sa primim si celalalt inteles, ca si cum sanatatii i s-ar da cuvantul si aceasta ar zice: ,Fericiti cei care, din pricina mea, se elibereaza de boala, c4ci instrai- narea dé cele suparatoare daruieste mostenirea mea celor care erau bolnavi". Sa injelegem acest cuvant ca si cum insdsi Viaja ne-ar fi fagaduit aceasta fericire: ,Fericiti sunt cei prigoniti de moarte pentru Mine”. Sau ca si cum Lumina ar fi zis: ,Fericiti sunt cei prigoniti de intuneric pen- tru Mine”. La fel si dreptatea, sfintenia, nestrica- ciunea, bunatatea $i tot ce se cugeta si sé nu- meste bun. $4 socotesti ci Insusi Domnul acestora iti spune: ,Fericit cel alungat de tot ce se opune acestor bunatati, de stricaciune, de intuneric, de paeat, de nedreptate, de Micomie, de toate cele 119 ce se deosebesc de cuvintele, de lucrurile, de gandurile dreptatii. A ajunge in afara relelor jnseamnda a se aseza inlauntrul celor bune”. ,Cel ce face pacatul — zice Domnul — este rob pacat- ului” (in. 8, 34). Deci cel ce s-a despartit de pa- catul cadruia slujea a cAstigat starea de cinste a libertatii. Tar chipul cel mai inalt al libertayii este stipanirea de sine. : Demnitatea Imparatiei nu are deasupra ei nici o stapanire mai inaltd, ci ii este proprie sta- panirea de sine si neatérnarea. Deci, daca cel strain de pacat e stapan pe sine, iar Imparatia este de sine stapanitoare si nestapanita de nimic, fnseamna ca este fericit cel gonit de rau, intrucat gonirea din partea raului ii aduce cinstea impa- raiteascd. SA nu ne intristam, fratilor, cand sun- tem alungati din bunurile pamantesti! Caci cel ce se stramuta din acestea se asazi in Impardtia cerurilor. Paméntul si cerul sunt cele doua stihii in care este imparjita zidirea, ca loc de vietuire a creaturilor rationale. Lacasul celor ce au primit viata in trup este pamantul, iar al celor fara trupuri, cerul. Cum viata noastra trebuie numai- dect s4 se petreacd undeva, daca nu suntem goniti de pe pamant, ram4nem, fara indoiala, pe pamént, iar daca il parasim, ne vom stramu- ta la cer. 120 Vezi unde te conduce Fericirea, pricinuindu-ti un bine asa de mare printr-o parelnica intrista- re? Aceasta cunoscand-o $i Apostolul, zice: ,Ori- ce mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incer- cati cu ea roada pasnica a dreptatii” (Avr. 12, 11). Floarea fructelor asteptate este acum intrista- rea. $4 primim, deci, de dragul fructului, si floa- rea, $4 fim goniti, ca sa alergam, iar alergand, sa nu alergim in zadar, ci 54 ne fie alergarea spre cununa chemiarii noastre de sus. ,54 alergam asa, ca s-o luam” (cf. IGor. 9, 24). Ce castigam ? Care este risplatirea? Care este cununa? Eu so- cotese cd oricare dintre cele dorite nu este nimic si nimeni altcineva decat Domnul insusi. El este Conducitorul luptei si cununa celor ce biruiesc. Fl este Cel ce imparte sortul si El este sortul cel bun, Fl este partea cea buna si E] porunceste sa ti se dea partea cea bund. El este Cel ce imboga- feste si El este bogitia, Cel ce-fi arata comoara si Gel ce ti Se face comoard, Cel ce-ti trezeste dorirea margaritarului celui bun si Cel ce Se di tie, celui ce negustoresti bine, ca margaritar cumparal. Pentru a-L castiga, sa schimbam, ca la targ, cele ce avem pentru cele ce nu le avem. Sa nu ne intristam, deci, ca suntem prigoniti, ci mai degraba si ne veselim ca prin alungarea de la 121 cele de pret ale pamantului alergam spre binele ceresc, dupa cuvintele Aceluia Care a fagaduit fericirea celor ce sunt prigoniti pentru El. Cacia lor este imparatia cerurilor din harul Domnului nostru lisus Hristos, cd a Lui este slava si impa- rdtia in vecii vecilor. Amin. SFANTYL GRIGORIE DE NUSSH (schitd biografica)