Limba

noastr
de Gheorghe
Ungureanu
Limba e iconostasul

Chiar i n vemnt
strin,
Curcubeu pe boltaalbastr,
Plin de farmec i
mistere,
Catedrala scump-a
noastr,

Unde iconim eroi,

Fagur neptruns de
miere.

Aducnd, din neguri,

glasul

Scut i plato ori

lance,

Dacilor strbuni spre

noi.

Nobil sceptru
princiar,

Dulce limb ntre cele

Limba -i urna-n care

zace

Ale globului btrn,

Eti icoana rii mele
i a neamului prea
bun.
Cci te-au vrut
bijuterie
nelepii Daci (i
bunii),
Limba leagn s ne
fie
Pn la sfritul
lumii...
Limba ni-i suflarea
sfnt,

Dorul nostru milenar,

E pecetea-n dungi
stelare:
Nistrul, Dunrea i
Tisa,
Cu Carpai i Marea
Mare,
Precum Mircea-Vod
zis-a.

Ea-i eterna-mprie
A poporului stpn,
E balsamul ce
renate
Pururi Doina i
Iubirea
Din rna rii,
moate,
Un miracol:
dinuirea.
Limba -i magica
unealt
Sondnd sufletul i
lanul,
Ca o sor neleapt
Cu Mria Sa, ranul.
E Altarul Naiunii,
Unde-oficiaz ales, cu
Harul Geniului i-al
Mumii,
Chiar Maestrul Eminescu.
Simfonie ori furtun,

Monument din
cremeni, Graiul

Imn sau bocet

ancestral,

Vremi cumplite le
nfrunt,

Este fulgerul ceadun

Dltuind n el i traiul

i desparte val cu
val,

Trup ptruns de duh

divin,

i Petrecerea cea
crunt.

E regina ce ne-ncnt,

Limba este apa vie

A izvorului strbun,

E blazonul nemuririi,
Aurul sonor al vetrei,

Puls sangvin al
Infinirii
n tria sacr-a
pietrei.
Cnt de pasre
miastr,
Dinspre secoli i
milenii,

E menit s dinuiasc
Peste asprul curs al
vremii.

Pn ne cuprinde Tina
...
Astru luminnd n zare

Limba e iconostraiul

Cugetul i glia cast,

Unde ne zidim
Lumina,

Primenita Cas Mare -

De cnd ne ncearc
graiul,

Limba este Viaa

noastr !