Aleodor mprat

De Petre Ispirescu

Pagina : 1/6
A fost odat ca niciodat; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd fcea plopuorul pere si
rchita micunele; de cnd se bteau ursii in coade; de cnd se luau de gat lupii cu mieii de se
srutau, nfrindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouzeci si noua de oca de
fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti;
De cnd se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odat un mprat. El ajunsese la cruntee, si nu se nvrednicise a avea si el mcar un
copil. Se topea dea-n picioarele, bietul mprat, sa aib si el, ca toi oamenii, mcar o strpitur
de fecior, dara in desert.
Cnd, tocmai, la vreme de btrnee, iat ca se indura norocul si cu dansul si dobndi un drag de
copila, de s-l vezi si sa nu-l mai uii. mpratul ii puse numele Aleodor. Cnd fu a-l boteza,
mpratul aduna Rsrit si Apus, Miazzi si Miaznoapte, ca sa se veseleasc de veselia lui. Trei
zile si trei nopi inur petrecerile si se chefuir si se bucurar, de o inur minte cat trir.
Biatul de ce cretea, d-aia se fcea mai iste si mai iscusit. Nu mai trecu mult si iat ca mpratul
ajunse la marginea groapei. Cnd fu la ceasul morii, el lua copilul pe genunchi i-i zise :
- Dragul tatei, iat ca Dumnezeu ma cheama. Sunt in clipa de a-mi da obtescul sfrit. Eu vz ca
tu ai sa ajungi om mare. Si chiar mort, oasele mele se vor bucura in mormnt de isprvile tale.
Asupra crmuitei mpriei n-am nimic s-i zic, fiindc tu, cu iscusin ta, stiu ca ai s-o duci
bine. Un lucru numai am s-i spui : Vezi tu muntele acela de colo, sa nu te duca pcatele sa
vnezi p-acolo, ca este nevoie de cap. Acel munte este moia lui Jumatate-de-om-calare-pejumatate-de-iepure-schiop : si cine calca pe moia lui, nu scpa nepedepsit.
Acestea zicnd, casca gura de trei ori i-i dete sufletul. Se duse si el ca toat suflarea de pe
pmnt, de pare ca n-a fost de cnd lumea si pmntul.
l jelir ai sai, l jelir boierii, l jelir si poporul; in cele de pe urma trebuir s-l ngroape.
Aleodor, dup ce se urca in scaunul tat-su, desi copilandru, puse tara la cale ca si un om matur.
Toat lumea era mulumit de domnirea sa, si oamenii se fleau ca le-a fost dat de sus ca sa
triasc in zilele lui.
Adesea ieea Aleodor la vntoare ca s-i petreac ceasurile ce-i prisosea de la trebile
mpriei. El inea minte ce-i spusese ttne-meu si se silea s-i pzeasc cuvintele cu sfinenie.
ntr-o zi, nu stiu cum fcu, dus fiind pe gnduri, si aluneca de calca pe pmntul pocitului de om.
N-apuca sa fac zece, douzeci de pasi, si iat case pomeni cu dansul dinaintea lui.
Acum nu-i era lui pentru ca trecuse pe pmntul omului celui slut si scrbos, ci ii era ciuda cum
de sa calce vorba tatlui sau ce-i spusese cu grai de moarte.
Pocitania pmntului ii zise :
- Toi nelegiuiii ce-mi calca hotarul cad in robia mea.
- Mai nti trebuie sa tii, ii rspunse Aleodor, ca din nebgare de seama si fara de voia mea am
calcat pe coprinsul tau, si n-am nici un gnd ru asupr-i.
- Eu te socoteam mai altfel; dara vz ca ai de gnd s-i ceri iertciune de la mine ca toi fricoii.
- Ba sa ma fereasc Dumnezeu! Eu i-am spus curatul adevr, si daca vrei lupta, alege-i : in sbii
sa ne tiem, in buzdugane sa ne lovim, ori in lupta sa ne luptam.
- Nici una, nici alta. Ci, ca sa scapi de pedeapsa alt chip nu e, dect sa te duci s-mi aduci pe fata
lui Verde mprat.
Aleodor voi sa se codeasc oarecum, ba ca trebuie mpriei nu-l iart sa fac o cltorie aa de

lunga, ba ca n-are cluz, ba ca una, ba ca alta; dara ai! Unde vrea sa tie pocitul de toate astea!
El o inea una, s-i aduc pe fata lui Verde mprat, daca vrea sa scape de ponosul de tlhar, de
clctor de drepturile altuia, si sa rmie cu sufletul in oase.
Aleodor se tia vinovat. Desi fara voia lui, dara tia ca a fcut un pcat de a calcat pe moia
slutului. Mai tia iara ca de omul dracului, sa dai si sa scapi. Sa n-ai nici in clin, nici in mnec
cu dansul. Fgdui in cele din urma s-i fac slujba cu care-l nsrcin.
Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop tia ca, deoarece Aleodor i-a fgduit, apoi
are s-i ie cuvntul, ca unul ce era om de omenie, i-i zise :
- Pasa cu Dumnezeu, si s-i ajute sa vii cu izbnda buna. Aleodor pleca. Si cum mergea el
gndindu-se si rzgndindu-se cum s-i mplineasc sarcina mai bine, caci i dduse cuvntul,
se pomeni pe marginea unui eleteu si o tiuc se zbtea de moarte pe uscat.
Cum o vzu, el se duse sa o ia s-i aline foamea cu dansa. tiuca ii zise :
- Nu ma omori, Ft-Frumos; ci mai bine da-mi drumul in apa, ca mult bine i-oi prinde cnd cu
gndul n-ai gndi. Aleodor o asculta si o dete in apa. Atunci tiuca ii mai zise :
- Tine acest solzior, si cnd vei gndi la mine, eu voi fi la tine.
Flcul pleca mai nainte si se tot mira de o astfel de ntmplare.
Cnd, iaca se ntlnete cu un corb ce avea o aripa rupta. Si voind sa vneze corbul, el ii zise :
- Ft-Frumos, Ft-Frumos, dect s-i ncarci sufletul cu mine, mai bine ai face s-mi legi aripa,
ca mult bine i-oi prinde.
Aleodor l asculta, caci era biat viteaz si de treaba, si ii lega aripa. Cnd era sa plece, corbul ii
zise :
- Tine peni asta, voinicule, si cnd vei gndi la mine, eu voi fi la tine.
Lua penia Aleodor, i-i cata de drum. Dara nu fcu ca la o suta de pasi si iat ca dete peste un
tune. Cnd se gtea a-l strivi cu piciorul, tunele zise :
- Cru-mi viaa, Aleodor mprat, si eu te voi mntui pe tine de la moarte. Tine acest pufule din
aripioara mea, si cnd vei gndi la mine, eu voi fi la tine.
Auzind Aleodor unele ca acestea, si ca ii zise si pre nume, odat ridica piciorul si lsa pe tune sa
se duca in voia lui.
Si mergnd nainte, cale de nu stiu cate zile, dete de palaturile lui Verde mprat. Cum ajunse
aci, se puse la poarta si atepta ca doar de va veni cineva s-l ntrebe ce caut.
Stete o zi, stete doua; si ca sa vie cineva s-l ntrebe ce voiete, ba. Cnd fu in ziua d-a treia,
Verde mprat chema slujitorii si le dete o gura de or pomenit-o.
- Cum se poate, le zise el, sa stea omul trei zile la poarta mea si sa nu mearg nimeni s-l
cerceteze? Pentru asta va pltesc eu simbrie? Pentru asta va am eu la mine pe procopseala?
Slujitorii ddeau din colt in colt si nu tiau ce sa rspunz. in cele de pe urma, chema pe Aleodor
i-l duse naintea mpratului.
- Ce vrei, flcule, ii zise mpratul, si ce atepi la poarta curilor mele?
- Ce sa voi, mrite mprate, ii rspunse el, iat sunt trimis s-i cer fata.
- Bine, biete. Dara mai nti trebuie sa facem legtura, caci aa este obiceiul la curtea mea. Ai
voie sa te ascunzi unde vei voi, in trei zile d-a randul. Daca fie-mea te va gsi, capul ti se va tia
si se va pune in parul ce a mai rmas, din o suta, fara cap. Iara de nu te va gsi, atunci cu cinste
mprteasc o vei lua de la mine.
- Am ndejde la Dumnezeu, mrite mprate, ca nu ma va lsa sa piei. Parului ii vom putea da si
altceva, nu tot cap de om. Sa facem legtura.
- Aa?
- Aa.
Se puser si fcur legtura; scriser carte si o ntrir.
Viind fata de fata, se nvoir ca a doua zi el sa se ascunz cum va ti mai bine. Iara daca se
nvoir, el ramase ntr-un neastmpr ce-l chinuia mai cumplit dect moartea. El se gndea si se
rzgndea cum sa se ascunz mai bine. Vezi ca era vorba de capul lui, iara nu de altceva. Si tot
mergnd pe gnduri si tot plnuind, iat c-i aduse aminte de tiuca. Scoase solzul, se uita si
gndi la stpna lui; cnd iat, mare, ca tiuca si venise i-i zise :

- Ce pofteti de la mine, Ft-Frumos?

- Ce sa poftesc? Iaca, iaca, ce mi s-a ntmplat. Nu tii tu ceva sa ma nvei ce sa fac?
- Ia nu te mai ngrija. Las pe mine.
Si ndat, lovind din coada, fcu pe Aleodor un coscel si l ascunse pe fundul marii, printre
ceilali coscei.
Cnd se scula fata i lua ocheanul si se uita cu el in toate prile. Nu-l vzu. De unde ceilali cari
venise sa o ceara in cstorie se ascundeau prin pivnie, pre dup case, pre dup cate o sira de
paie, sau prin vreo cula prsit, Aleodor se ascunse astfel, nct fata intra la grije ca a sa fie
biruita. Ce-i veni ei, se uita cu ocheanul si in mare, si l zri pe fundul marii, printre coscei.
Pasmite, ocheanul ei era nzdravan.
- Iei d-acolo, hoomanule, ii zise ea rznd. Ce mi te-ai posmgit aa? Din coscogeamite omul
te-ai fcut un cosac si mi te-ai ascuns in fundul marii.
N-avu ncotro si trebui sa ias.
Ea si zise mpratului :
- Mi se pare, tata, ca flcul asta mi-a venit de hac. Si mult e nurliu si drgla. Chiar de l-oi afla
pana la a treia oara, s-l ieri, tata, ca nu e prost ca ceilali. Boiul lui l arata a fi ceva mai
deosebit.
- Vom vedea, ii rspunse mpratul.
A doua zi, ce-i veni lui, se gndi la corb. Acesta fu numaidect naintea lui, i-i zise :
- Ce mai vrei, stpne?
- Ia uit-te, neiculia, ce mi s-a ntmplat; nu tii tu ceva sa ma nvei?
- Sa cercam.
Si lovindu-l cu aripa, l fcu un pui de corb si l vari ntr-un stol de corbi ce se urcase pana la
vntul turbat.
Cum se scula fata, i lua ocheanul si iari l cata prin toate locurile. Nu e. Caut-l pe pmnt, nu
e. Caut-l prin ape si prin mari, nu e. Se lua de gnduri fata. Cnd, ctre namiezi, ce-i veni ei, se
uita si in sus. Si zrindu-l in slava cerului printre stolul de corbi, ncepu a-i face cu degetul, i-i
zise :
- Ghidi, ghidi, tlharule ce eti! D-te jos d-acolo, omule, ce mi te-ai fcut aa pitcoace de
pasare? Nici in rai nu scapi de mine!
Se dete jos, ca n-avea ce face. mpratul ncepu a se minuna si el de isteimea lui Aleodor i-i
pleca urechea la rugciunea fiicei sale.
Insa, fiindc legtura era ca sa se ascunz pana de trei ori, mpratul zise :
- D-a minune, ia sa vedem unde are sa se mai ascunz?!
A treia zi, dis-de-diminea, se gndi la tune. Acesta veni ntr-un suflet. Dup ce ii spuse ce
voiete, tunele zise :
- Las pe mine, si de te-oi gsi, eu aici sunt.
l fcu o lindina i-l ascunse chiar in coada fetei, fara sa simt ea.
Sculndu-se fata si lund ocheanul, l caut toat ziua, si, ca sa dea de dansul, nici cat. Ea se da
de ceasul morii, caci l simea, i se arata ei a fi p-aci prin preajma, dara de vzut nu-l vedea. Cata
cu ocheanul prin mare, pre pmnt, prin vzduh, dara nu-l vzu niciri. Ctre seara, obosita de
atta cutare, striga :
- Ci ia arat-te odat. Te simt ca eti p-aci pe-aproape, dara nu te vz. Tu m-ai biruit, a ta sa fiu.
Daca auzi el ca este biruita, se dete binior jos din coada ei si se arata. mpratul n-avu nici el ce
mai zice, si ii dete fata. Cnd plecar, ii petrecu cu mare cinste si alai, pana afara din mpria
lui.
Pe drum, ei statura sa fac popas. Si dup ce mbucar cate ceva, el puse capul in poala ei si
adormi. Fata de mprat, tot uitndu-se la el, i se scurgea ochii dup frumuseea si dup boiul lui.
Inima ii dete brnci si ea nu se putu opri, ci l srut. Aleodor, cum se detept, ii trase o palma
de auzi cinii in Giurgiu. Ea plnse si ii zise :
- I! Aleodor draga, dara grea palma mai ai!
- Te-am plmuit pentru fapta ce ai fcut; caci eu nu te-am luat pentru mine, ci pentru cela ce m-a

trimis pe mine.
- Apoi bine, frioare, de ce nu mi-ai spus aa de acas; caci atunci tiam si eu ce sa fac; dara
las, nici acum nu e timpul trecut.
Pornind si de aici, ajunser cu sntate la Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop.
- Iat, m-am nchinat cu slujba, zise Aleodor, si voi sa plece.
Fata, cnd vzu pe acea iazma, se cutremura de scrb si nu voia sa rmie la dansul o data cu
capul.
Slutul se dete pe lng fata si ncepu s-o lingueasc cu vorbe mierloitoare si sa se ia cu binele pe
lng dansa. Dara fata ii zise :
- Piei de dinaintea mea, satano, ca te trimit la mam-ta, Iadul, care te-a vrsat pe fata pmntului.
Slutenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pmnt si umbla cu osele, cu
momele sa nduplece pre fata a-l lua de brbat.
Dara, ai! Ferii-v sntuleul sa se apropie de dansa! Caci l inea intuit in loc cu ochii cat de
colo. Din satana, din iazma, si din spurcciune nu-l mai scotea.
- Piei, necuratule, de pe fata pmntului, sa scape lumea de o ciuma i de o holera ca tine.
Mai strui ce mai strui, si daca se vzu nfruntat pana ntr-att, iazma plesni de necaz, cum de sa
fie el ocrt att de mult de o cutra de muiere.
Atunci Aleodor ntinse coprinsul sau si peste moia lui Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-deiepure-schiop, lua de sotie pe fata lui Verde mprat si se ntoarse la mpria lui.
Cnd l vzur alde gloatele venind teafr, alturi cu o soioara de-i rdea si stelele de frumoasa,
l primir cu mare bucurie; si, urcndu-se din nou in scaunul mpriei, domni si trai in fericire,
pana se istovir.
Iara eu nclecai pe-o ea si v-o spusei dumneavoastr aa.