Rugaciunea directionata sau nondirectionata

Bill Sweet vorbeste despre controversa stiintifica a muncii luiBruce si John Klingbeil,
cercetatori pionieri in studiul puterii rugaciunii; pozitiva si negativa; cu scop sau fara
scop; catolica sau protestanta, ori ateista. El este intervievat de catre John B Wells la
Coast to Coast Radio si il puteti asculta online (nota: evident, in engleza) la adresa:
http://youtu.be/kLzIxuQ1ovQ
Bill Sweet vorbeste si despre propria munca de laborator (teste extraordinare facute cu
drojdia un organism extrem de ineteresant nici planta, nici leguma ce a permis un
studiu extrem de subtil) pe care a efectuat-o pentru a masura motivatiile bune si rele ale
rugaciunii si eficacitatea cererii ajutorului de sus materiale si date cantitative din viata
reala. Opinia sa este ca intelegerea puterii rugaciunii devine dificila pentru ca oamenii
traiesc intr-o lume materiala si se concentreaza deseori pe efect mai degraba decat pe
cauza. In acest sens a asemanat rugaciunea cu o putere metafizica non-materiala si a
folosit metafora de a ridica o cutie de 200 de kg folosind o parghie. A subliniat faptul ca
in exemplul sau, nici persoana si nici parghia nu fac defapt actiunea deoarece parghia este
forta ce ridica greutatea. Acel ceva este intr-o alta dimensiune si opereaza intr-un mod in
care noi il putem observa in dimensiunea noastra, spune el atat despre parghie cat si in
mod ultim despre rugaciune. Sweet a detaliat ca studiul sau indica faptul ca exista doua
forme distincte de rugaciune si ca una dintre ele este mult mai puternica decat cealalta.
Primul tip este rugaciunea cu scop, directionata care se intampla atunci cand o persoana
se roaga pentru un rezultat anume. In contrast cu aceasta, spune el, este rugaciunea
nedirectionata in care rezultatul intentionat este pur si simplu ceea ce este cel mai bine
pentru situatia respectiva. Potrivit lui Sweet, pana acum, acest al doilea tip de rugaciune
are efecte mult mai puternice pentru ca insufla ordine intr-o situatie mai degraba decat sa
manipuleze rezultatul. A concluzionat ca rugaciunea non-directionata creaza natural o
serie de efecte reparatorii si face ca situatia sa ajunga la un final ideal. Atunci cand te
rogi fara un scop definit, observa el, se intampla ceva neasteptat pe care defapt il
asteptati.
Este mult mai usor sa aveti un gand gresit intr-o rugaciune decat unul bun, sugereaza
Sweet pentru ca majoritatea oamenilor se roaga de o maniera negativa care implica
efecte negative asupra celorlalti in situatia respectiva. Pentru a ajunge la aceasta
concluzie, a citat exemple in care studiile efectelor rugaciunilor asupra plantelor au
condus catre distrugerea neintentionata pornita dintr-o serie de ganduri bine intentionate
la origine.
Dincolo de cele punctate de Sweet, sa nu uitam urmatoarele: o rugaciune nu poate avea
un efect puternic daca starea interioara cu privire la problemele noastre, cea din
momentele in care ne rugam, se estompeaza sau se termina odata cu terminarea actului
rugaciunii. Aceasta stare interioara de incredere si certitudine ca problema se va rezolva
tinand cont de binele cel mai inalt al tuturor, este necesar sa fie mentinuta cat mai mult,

daca nu chiar constant in interiorul nostru. Rugaciunea este un moment in care

directionam, prin concentrare, energia catre solutionarea problemelor, dar mai apoi,
aceasta solutionare trebuie alimentata continuu prin starea noastra de a fi.
Rugaciunea non-directionata este intr-adevar preferabila cat timp individul nu a atins un
anumit nivel de maturitate spirituala. In aceste cazuri, este mai bine ca persoana sa caute
sa intre intr-o stare de a fi pozitiva si sa ceara solutionarea situatiei pentru binele cel mai
inalt al tuturor celor implicati, fara a risca sa ceara un anumit lucru care s-ar putea implini
in detrimentul altor suflete. In momentul in care, prin meditatie, introspectie,
autodescoperire si lucrul cu sine la toate nivelurile am atins un stadiu de dezvoltare si
maturizare spirituala, atunci putem incepe sa practicam rugaciunea directionata, aceasta
devenind, insa, deja un un act de creatie, care face subiectul unei cu totul alte discutii.