Vin lin ca acul pe vinil si iti sparg vinilinul,

Venin iti picur in urechi pana o sa-ti fac plinul.

Te fur dintre cei vii, tu vii cu mine primul
Imi poti spune si Dante, iti voi prezenta infernul.
Vii cu tupeu spre mine, zici sa te-aprinzi ca focul
Cand explodeaza minele, te stingi ca ti s-a sfarsit norocul
In fata mea te pierzi, dau pe fatza tot ce-i real
Tu pe faianta ta din baie faci lantz de lichid seminal

Omul din casa de carton

De Postelnicu Andrei
Bine-ai venit zapada
Am asteptat s-apari din nou
Tu zana bolnava,
multi se feresc de tine, de sufletul tau
De atingerea ta blanda, firava..
Privesc la tine, mireasa alba
Privesc la mine, vad doar o epava
Din talia clepsidrei picura otrava
Ultimii stropi ce ma-ndulcesc pe veci
Pierdut in ale tale brate reci
Vii pura prin gunoaie si pe langa ziduri
Si sufli flori de gheata peste ale mele riduri
Ninge ca-n basme peste casa din carton
Se asterne liniste acasa pentru al meu somn
Sunt doar un cersetor ce asteapta
caldura unui trup de gheata
Sa ma acopere de privirile nepasatoare
De sub zambetele false si amare, de-o lume care
Nu va plange cand se va sfarsi
A mea poveste, e doar una dintre-atatea mii
Dar tu nu uiti de mine si a mea durere,
Ma mangai pe obraz si lacrimile le transformi in perle
In seara asta, calmul tau ma-imbraca in fiori
Iar pana maine pe buzele crapate
voi ramane cu un zambet pentru eternitate
Usor ma sting sub sarutarea dragei mele muze,
Ma-ndepartez de sunete sunt tot mai difuze
Inspre lumini ce vor sa-mi fie calauze
Ma poarta prin spectre obtuze.
Singuratate, eu sunt satul de tine,
Absenta mea n-o sa o simta nimeni...
Bine-ai venit zapada, acuma stiu ca totul va fi bine.
m
"E si asta o cale, nu? O cale sa mai evadez", imi zic uneori in gand, imi imagin
ez ca e un refugiu stiut doar de mine, un refugiu ascuns altora, doar eu pot int
ra acolo. Inauntru nu sunt multe lucruri, inauntru sunt doar eu si o carte pe ju
matate scrisa, si asta e bine. Daca mai vroiam pe altcineva sau altceva, atunci
nu ar mai fi fost un refugiu, as fi fost tot afara cu ei. De ce vin aici? De dor
poate, aici vin sa mai scriu ocazional 2-3 file, sau sa le rasfoiesc pe cele ve
chi. Cand te uiti dintr-o parte poti vedea paginile la care s-a revenit des. Nu

sunt cele mai frumoase, dar e placut sa recitesti despre cine erai si sa te comp
ari cu cine esti. Sau mai retraiesc amintiri, fapte, momente... Nu-s toate bune,
nu-s nici multe rele. E o carte aparent banala, cu putine personaje, majoritate
a episodice. Au venit, au dat o lectie si au disparut ca la o intoarcere de pagi
na. Chiar e o carte banala, deja stiu ce va fi in urmatorul capitol. Nu-mi place
. Spoiler alert: imi moare mama. Nu stiu la ce pagina, stiu doar ca... Dar astea
sunt doar ganduri, nu trebuie luate in serios. Mai sunt si minuni. Ciudata prez
entare oricum, am inceput sa vorbesc de la jumatatea cartii, nu se stie nici mac
ar cine e personajul principal si ce vrea el. Unde-mi sunt manierele: sunt Andre
i. Andrei zis "si-atat", tanar frumos, voinic, destept, dar si un lenes mincinos
vicios. Sunt ala tacut, caruia iti vine mai comod sa nu-i retii numele pentru c
a oricum nu prezinta interes. Poate ne-am salutat si ieri, dar azi treci pe lang
a mine ca pe langa nimeni de nicaieri. Nu-i tragic, Doamne fereste, imi place as
ta. Am inventat un vaccin pentru asta, e anti-glorie, anti-iluzii si anti-atomic
. De ce tot imi administrez din el daca tot ma face nimeni si ma duce nicaieri?
Pai sa ne gandim, ce faci cand nu esti multumit cu viata? Tragi mai tare de tine
pana esti multumit, nu? Si ajungi sa strabati culmile propuse in anii trecuti,
cand credeai ca ceea ce ai obtinut acum va insemna fericirea pentru tine. Dar ia
ta-te, ajuns in fata faptului implintit, ai ce-ti doresti, dar de ce nu esti fer
icit? Incearca sa vezi altfel treburile, nu iti cauta fericirea in lucruri sau i
n altii. De ce nu iti propui de la bun inceput sa fii pur si simplu fericit? Eu
nu am multe... La dracu', am o singura pereche de pantaloni iar iarna trecuta am
umblat in adidasii de vara, pana sa primesc niste ghete. Dar cu putinul ce-l am
, ma simt ca un erou, ma simt cel mai tare, ma simt mandru, ma simt fericit. Se
intampla sa fie si nopti prea lungi, in care stau si ma gandesc la regrete, si t
ot ce as fi putut sa fac, sa fiu, sa am. Dar chiar si atunci in zori adorm cu co
nstiinta impacata ca am fost corect pana la capat, cu tine, cu mine, cu ei. Ca a
cest putin care il am, l-am meritat din plin, si am undeva ascunsa o comoara pe
care nimeni nu mi-o poate atinge. Faptul ca nu am multe, eu cred ca e o chestie
de conjunctura, un lant de evenimente neprevazute si de necontrolat ce au naruit
niste planuri ca la domino. Mai ridic capul si privesc neputincios in fata si v
ad cum inca mai cad piese. Ce pot sa fac? Sa astept o minune? sa vina cineva sa
ma salveze? As vrea eu... Cobor inapoi privirea spre ceea ce e la picioarele mel
e, si incep sa refac, dupa alta arhitectura, alt plan, am invatat de-a lungul ti
mpului sa construiesc mai temeinic. Mai incet, dar mai sigur. Si sunt fericit. S
unt tot ce am, si tot ce am nevoie ca sa traiesc. Desigur, nu ma considerati un
nebun pustnic ce a renuntat la orice speranta.. Va rog, credeti-ma, si eu as vre
a companie in asternuturile reci, si eu doresc un suflet aproape care sa aduca p
utina culoare, putina nuanta in lumea mea. Eu o construiesc, dar nu o pot colora
, nu singur. Am iubit, am incetat apoi, dar mi-e dor... E greu de spus ce simt a
cum. E normal sa iubesti pe cineva care, nici macar nu e al tau, sau nici nu sti
e ce simti? Mda, ma gandeam ca nu, hai sa numim asta "a simpatiza cu drag de la
o distanta sigura". Suna mai putin creepy.
...
Nu m-am putut abtine, am dat cateva pagini in urma, sa citesc despre cineva. Sun
t noi paginile, dar am inceput sa le sifonez destul de tare. Ea nu stie, nici nu
va afla, dar acum cateva saptamani m-a trezit ca dintr-o coma. Eram la stadiul
la care nu mai simteam nimic, nici un fel de emotie. Poate sunt usor impresionat
, poate reactionez ciudat, nu pot gasi vreo justificare, dar pentru mine acele m
omente au fost TOTUL. Nu mai eram pe cont propriu, nu mai aveam nevoie de vreun
refugiu. Il construise ea. Din ce? Practic, din nimic! M-a luat in brate. Asta e
, am scris atatea randuri pentru asta. Da, m-a luat in brate, eram in pat, cu sp
atele la ea. S-a dat aproape de mine si m-a cuprins, usor strans. A fost un gest
banal poti spune, si cu el a topit parca tot ce era rece in mine. S-a intamplat
prima oara sa vars o lacrima dupa 5 ani. 5 ani in care mi-as fi dorit sa mai st
orc apa stransa in cap, fara vreo reusita. Ma gandeam pff, plansul e pentru cei
slabi. Eih, iata-ma dupa 4 ani, un slab si eu la randul meu. Mascul ingenuncheat
de o imbratisare. Si ce-i mai aiurea e ca... poate fetei ii era frig doar. Si m
-a tinut asa toata noaptea. Au fost destule fete, mai ales anul asta cu care am
petrecut noptile, prin masini, prin bai, prin fix acelasi pat, fete poate mai fr

umoase dupa standardele unui barbat generalist; culmea e ca fata cu care n-am fa
cut nimic, cu ea am simtit mai mult decat cu celelalte la un loc. Pai ziceti voi
acum, unde e logica? De ce mi s-a intamplat asa ceva? Si cum mai fac rost de as
a ceva? Bine, asta nu ar fi greu... Dar vreau de la ea! Si nu sunt foarte rabda
tor, nu vreau sa ma intorc incet incet in coma din care m-a trezit. Se aud batai
in usa refugiului. E realitatea, trebuie sa ma intorc. Am sa revin curand proba
bil, dar nu la nesfarsit. Candva, cineva va aparea si imi va incuia usa, va arun
ca cheia si eu voi fi mai fericit ca niciodata, ies acum sa o caut.