REFERAT GERONTOLOGIE

BOALA PARKINSON

TOTH BIANCA
MD VI GR. 20

Boala Parkinson
Generalitati
Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. Anumite
celule nervoase de la nivelul creierului produc, in mod normal, o substanta chimica numita dopamina.
Dopamina este un mediator chimic sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele nervoase
controleaza miscarile corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se
distrug ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot aparea probleme in
miscarile corpului.
Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Tratamentul poate controla simptomele in
primele faze evolutive ale bolii si este inceput imediat ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si
abilitatea de a munci a persoanei bolnave. De exemplu, o persoana dreptace la care tremorul se
instaleaza pe partea stanga poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu
simta nevoia unui tratament pana cand simptomatologia se inrautateste.
Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani. Afectiunea
evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de prieteni si chiar de persoana in cauza.
Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o singura parte a corpului, acestea
neprogresand si pe cealalta parte.
Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evolutia bolii, acestea
devin din ce in ce mai ineficiente. Boala Parkinson poate cauza o varietate de complicatii pe masura ce
evolueaza.

Cauze
Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista o cauza genetica a bolii Parkinson.
Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au un parinte, un frate sau o sora cu aceasta boala.
Totusi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic)
anormale pare sa fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii la care se descopera
aceasta afectiune la varste mult mai tinere.
Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in controlul miscarilor dau
simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa acestui neurotransmitator apare atunci cand celulele nervoase
dintr-o anumita parte a creierului (substanta neagra - substanta nigra), ce produc dopamine, se
deterioreaza sau se distrug. Cauza exacta a acestei afectari a celulelor nervoase nu se cunoaste.

Simptome
Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in functie de stadiul bolii.
Simptomele, care pot aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se dezvolte decat in fazele tardive
ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu apara deloc.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a mainii, a bratului sau a piciorului.
Tremorul din boala Parkinson apare atunci cand persoana afectata de aceasta boala este treaza, este in
pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza atunci cand persoana misca partea
afectata a corpului;
- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute la debutul bolii
este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului datorita rigiditatii musculare. Rigiditatea
poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei, gatului sau a altei parti a corpului si poate duce
la oboseala musculara si la anchilozare;
- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana incearca sa se miste dintr-o
pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea pozitiei in pat pot fi
dificile;
- slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si persoanele
respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea este una monotona si
soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei poate duce la o expresie faciala fixa, asa
numita "masca Parkinsoniana";
- dificultati in deplasare (probleme ale mersului) si in mentinerea echilibrului (instabilitate posturala).
Persoanele cu boala Parkinson pot face pasi marunti si tarandu-si picioarele, acestea fiind foarte
apropiate si se pot inclina putin in fata din talie (pozitia garbovita), de asemenea exista probleme cu
intoarcerile din timpul mersului. Balansul si problemele de echilibru pot duce si la cazaturi. Totusi,
aceste probleme de obicei apar mai tarziu in evolutia bolii.
Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor il observa. Initial
tremorul poate afecta doar un brat sau doar un picior sau poate fi observat pe o intreaga parte a
corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buzele. Pe masura ce boala avanseaza, acest
tremor se poate extinde pe ambele parti ale corpului, desi in unele cazuri acesta ramane doar pe o
singura parte.
Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult mai evident. Somnul, relaxarea
completa sau intentia de a face o miscare sau chiar miscarea in sine reduc sau chiar opresc tremorul.
Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproape jumatate din cei
care au un tremor nu au Parkinson. In contrast cu tremorul din boala Parkinson, tremorul de alte cauze
se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data cu miscarea membrului respectiv si se inrautateste
atunci cand persoana incearca sa indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea mai frecventa a tremorului
ne-Parkinsonian este tremorul esential, o stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosticata ca
boala Parkinson.
Alte simptome

Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome.

Acestea pot include:
- dexteritate si coordonare diminuate. Modificarile scrisului de mana sunt obisnuite si scrisul devine
mai mic (micrografie). Abilitatile atletice scad si activitatile zilnice, cum ar fi imbracatul sau servirea
mesei devin mai dificile;
- crampe musculare si afectarea articulatiilor;
- o piele mai grasa si aparitia sau sporirea matretei;
- probleme digestive si urinare. Constipatia este obisnuita. Controlul mictiunii este dificil si pot aparea
urinari frecvente si imperioase. Medicamentele folosite in tratamentul bolii pot ajuta sau pot inrautati
aceste simptome;
- probleme aparute in controlul involuntar sau automatic al unor functii ale organismului cum ar fi:
cresterea transpiratiei, scaderea tensiunii arteriale cand persoanele stau in pozitie ortostatica
(hipotensiunea ortostatica) si disfunctii sexuale. Dar aceste simptome pot sa fie date si de tratamentul
folosit in boala Parkinson;
- aparitia brusca si scurta a imposibilitatii de a se misca. Deseori poate afecta persoana in timpul
mersului;
- pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei si ale gandirii la cei afectati de aceasta boala.
Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depresiei, sau oboselii fizice.
Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal deoarece nu-si pot schimba pozitia
in pat cu usurinta.
O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o persoana dependenta de cei din jur,
o persoana fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa vorbeasca mult mai putin
decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie si prieteni si sa ramana niste persoane
inactive si retrase, daca nu sunt incurajate sa depaseasca momentul. Depresia e foarte frecventa la
aceste persoane si poate fi cauzata atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul creierului cat si ca o
reactie la aflarea vestii ca sufera de o boala ce duce la infirmitate. Insa, cu un tratament adecvat, starea
pacientului poate fi imbunatatita.
Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate dezvolta dementa si confuzie,
similare celor din boala Alzheimer (ansamblul dementelor degenerative primare, ce se caracterizeaza
prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala a bolii. Depresia poate contribui la pierderea
memoriei si la aparitia confuziei.
Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate) si visele pline
de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in tratamentul bolii Parkinson. Exista o
varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi
reversibile.

Factorii de risc
Factorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de identificat deoarece cauza bolii nu este cunoscuta.
Varsta avansata este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson (nu este inclusa boala
Parkinson cu debut precoce). Majoritatea debuteaza dupa 50 de ani, desi boala poate aparea si la
persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri.

Un numar foarte mic de persoane ce au fost diagnosticati cu aceasta afectiune au o ruda apropiata ce
sufera de boala Parkinson. Se pare ca un istoric familial de boala Parkinson nu creste semnificativ
riscul aparitiei afectiunii la un membru al familiei. Avand cazuri in familie de boala Parkinson cu debut
precoce acestea pot reprezenta un factor de risc important in aparitia bolii si la ceilalti membrii ai
familiei, dar aceasta forma este una rara.
Simptomele si evolutia acestei afectiuni pot varia foarte mult de la o persoana la alta. Nu se cunoaste
un tratament pentru vindecarea acestei boli. Totusi, medicamentele, tratamentul chirurgical, exercitiile
si schimbarile modului de viata pot reduce unele dintre simptomele bolii.
Starea emotionala poate afecta simptomatologia bolii. Anxietatea, tensiunea nervoasa si tristetea pot
inrautati evolutia bolii si simptomatologia. Relaxarea, de obicei, reduce simptomele. Intr-o perioada
stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o "izbucnire paradoxala". Aceasta are ca si rezultat
o perioada in care persoana afectata de Parkinson nu mai are simptome si se poate deplasa si misca in
mod normal.

Diagnostic si investigatii
1. Diagnostic precoce
In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala Parkinson. Diagnosticul de boala
Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic amanuntit.
2. Investigatii
Nu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simptomele pacientului si
rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in intregime tipice bolii Parkinson se pot
face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni cu simptome asemanatoare. De exemplu,
testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca nu este cumva vorba de o afectiune tiroidiana sau
hepatica. O examinare RMN poate fi facuta pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a
sistemului nervos central.
Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate detecta nivele scazute de
dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul de boala Parkinson. Totusi, aceasta
investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa si nu este disponibila in foarte multe
spitale, fiind inca in faza experimentala.

Tratament generalitati
La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca simptomele sunt
usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului pana cand simptomele bolii devin
suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele de tratament aditionale cum ar fi exercitiile
fizice, fizioterapia si terapia ocupationala pot fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in
mentinerea tonusului, mobilitatii si independentei.
Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este inca considerata
cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce includ miscari involuntare si alte
complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile tardive ale bolii.
Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce duce la aparitia acestei

afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii. Tratamentul chirurgical poate fi,
de asemenea, folositor in tratarea simptomelor, dar in cazul unui numar mic de persoane.
Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura ce boala
evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile privind inceperea
tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia. Daca starea de sanatate se modifica
tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un echilibru intre calitatea vietii, efectele secundare ale
bolii si costurile tratamentului.

Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare atunci cand medicamentele nu mai pot controla
simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de severe si afecteaza activitatile de zi cu zi ale
pacientului.
Electrostimularea profunda cerebrala este un tratament nou in terapia Parkinsonului. Aceasta terapie
foloseste impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zone a creierului. Impulsurile electrice sunt
generate de o serie de electrozi plasati printr-o interventie chirurgicala in creier.
Aceasta tehnica poate fi folosita si in combinatie cu tratamentul medicamentos, cu levodopa sau alte
medicamente, cand acesta nu mai controleaza simptomatologia intr-un mod adecvat. Aceasta tehnica
chirurgicala este pe cale sa devina metoda chirurgicala preferata de terapie, mai ales a cazurilor aflate
intr-o faza avansata a bolii. Nu distruge substanta nervoasa de la nivelul creierului si are riscuri mult
mai mici decat metodele vechi, mai distructive, cum ar fi palidotomia si talamotomia.
Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele implica distrugerea precisa a unei mici
suprafete din portiunea profunda a creierului, care cauzeaza simptomele bolii.
Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in studiu, pentru terapia Parkinsonului.
Consta in implantul de celule care sa produca dopamina la nivelul creierului. Aceste celule pot proveni
de la un creier fetal, desi folosirea tesuturilor fetale este controversata. In viitor, neurotransplantul poate
include si transplantarea nervilor din zonele sanatoase in zonele afectate sau folosirea celulelor
modificate genetic.
Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in cateva centre
medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt limitate si pana in acest moment,
nu este o optiune reala pentru cea mai mare majoritate a oamenilor.
Optiuni chrurgicale
- electrostimularea profunda craniana;
- paliotomia (se face rar);
- talamotomia (se face rar);
- transplantul de celule nervoase (in faza experimentala).
1. Electrostimularea cerebrala profunda
Electrostimularea cerebrala profunda nici nu vindeca boala Parkinson nici nu elimina nevoia
medicatiei. Electrostimularea profunda a talamusului este facuta pentru a trata tremorul dat de boala.

Procedurile prin care se stimuleaza nucleul subtalamic si globus pallidus controleaza o gama larga de
simptome pe langa tremor si sunt folosite mult mai frecvent decat stimularea talamusului.
2. Palidotomia si talamotomia
Cativa neurochirurgi pot face aceste interventii chirurgicale, dar nici una dintre ele nu mai este facuta in
mod uzual.
3. Neurotransplantul
Aceasta procedura este inca experimentala si nu a fost efectuata decat pe putine persoane. Efectele sale
sunt vizibile dupa cateva luni sau mai mult si pana acum, nu a fost documentat nici un beneficiu al
acestei nterventii.
Persoanele care doresc sa ia in calcul o interventie chirurgicala in cadrul terapiei bolii Parkinson trebuie
sa apeleze la cel mai bun neurochirurg disponibil. Se pot primi informatii in legatura cu aceasta
afectiune de la o serie de organizatii ce sprijina persoanele afectate de boala Parkinson.

Alte tratamente
Fizioterapia, logopedia si terapia ocupationala pot fi de mare ajutor in terapia bolii Parkinson.
Numeroase terapii nutritionale au fost sugerate ca si tratamente ale bolii Parkinson. Nici una dintre
acestea nu si-a dovedit eficacitatea. Totusi, este important sa se mentina o stare cat mai buna de
sanatate si sa se urmeze o dieta alimentara echilibrata.
Inainte de incercarea unor tratamente complementare, cum ar fi dieta, trebuie sa se discute cu medicul
curant despre siguranta tratamentului si posibilitatea aparitiei efectelor adverse. Toate aceste informatii
sunt de ajutor in luarea unei decizii privind tratamentul.
Tratamentele complementare nu trebuie sa inlocuiasca medicamentele necesare tratarii bolii, daca este
foarte probabil ca aceste medicamente sa dea rezultate bune. Depresia care nu raspunde la medicatie se
poate imbunatati cu terapie cu electrosocuri. Aceasta poate imbunatati, pentru o scurta perioada de timp
si miscarile, dar cauza acestei imbunatatiri nu este cunoscuta, deocamdata.

Bibliografie: www.scribd.ro