Ministerul Educaiei al Republici Moldova.

Universitatea de Studii Politice Economice Europene

,,Constatin Stere"

Facultatea de Drept.
Catedra:Drept privat.

Referat

Tema:
,, GARANTAREA EXECUTRII
OBLIGAIILOR "

.
A efectuat:Cociorvei Marianagrupa 204
A verficat: Popov Adrian,
drd., lect.sup.

Chiinu,2015

Plan.
1..Noiunea de garantii ale executari obligatilor..
2.Clasificarea garantiilor executarii obligatilor.
Garanti reale
Garanti personale
3.Fidejusiunea..

Notiunea si felurile fidejusiunii.

Caracterele juridice ale fidejusiunii
Caracterul accesoriu
Caracterul gratuit
Caracterul consesual
Caracterul unilateral
Conditile de validitate ale fidejusiunii
Efectele fidejusiuniii
Raporturile dintre creditor si fedejusor.

4.Gajul.
Gaj inregistrat .
Gaj fara deposedare si amanetul.
Gaj cu deposedare.
5.Ipoteca.
Feluri de ipoteci-legale,convetionale,
Efectele ipoteci
6.Concluzie.
7.Bibliografie.

1.Notiunea de garantii ale executarii obligatiilor.

Existena oricrei obliga ii este executarea ei. Garantarea obligaiei constituie o msur de
asigurare a acestei executri, n plus confer creditorului garant anumite prerogative
suplimentare, constnd, de regul, fie ntr-o prioritate fa de ceilali creditori, fie n posibilitatea
ca, n caz de neexecutare din partea debitorului, s urmreasc pe o alt person, care s-a angajat
s execute ea obligaia ce revenea debitorului.
Se cunoaste ca scopul final al asumarii oricarei obligatii l constituie executarea acesteia
ntocmai cum a fost angajata, or, n aceasta ordine de idei, creditorul diligent poate si ar trebui sa
ia masurile corespunzatoare prin care sa prentmpine riscul insolvabilitatii debitorului.
Asigurarea executarii unei obligatii se nfaptuieste si pe calea garantarii ei, privita ca masura
constituita n acest scopul.
n sistemele de drept, obligatia este garantata prin diverse instrumente juridice accesorii,
numite "garantii". Garantarea executarii obligatiilor se poate realiza prin doua categorii de
mijloace juridice: generale si speciale.
Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor n temeiul dreptului de gaj
general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului, conform art.1718 Cod civil: "oricine este
obligat personal este tinut de a ndeplini ndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si
imobile, prezente si viitoare". Creditorii care beneficiaza doar de mijloacele generale de
garantare a realizarii drepturilor lor de creanta sunt numiti n literatura de specialitate creditori
chirografari. .
Mijloacele juridice speciale s-au nascut din nevoia imperioasa de a evita sau de a reduce o data
n plus riscul insolvabilitatii debitorilor, ntarindu-le astfel pozitia n cadrul circuitului juridic la
care participa.

2.Clasificarea garantiilor executarii obligatiilor.

Codul civil reglementeaza doua feluri de garantii: garantii reale si garantii personale.
Garantiile personale -sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin
cu creditorul, printr-un contract accesoriu, sa achite acestuia datoria debitorului atunci cnd
acesta nu o va plati din proprie initiativa. Legea reglementeaza o singura garantie personala:
fidejusiunea (cautiunea).
Garantiile reale- sunt acele mijloace juridice care constau n afectarea unui bun al debitorului
n vederea asigurarii executarii obligatiei asumata de debitor. Garantiile reale instituie n
favoarea creditorului un drept de urmarire si un drept de preferinta. Sunt garantii reale: gajul,
ipoteca, privilegiul si dreptul de retentie (debitum cum re iunctum) care constituie o garantie
reala imperfecta

3.Fidejusiunea
1. Garantii personale. Fidejusiunea (cautiunea)
1.1 Notiunea si felurile fidejusiunii.
Fidejusiunea sau cautiunea este singura garantie personala reglementata de Codul civil
romn. n sistemul nostru de drept, nca de la nceputurile sale, fidejusiunea a fost cunoscuta sub
denumirea de "chezasie".
Din dispozitiile art.1652 Cod civil, n conformitate cu care "cel ce garanteaza o obligatie
se leaga catre creditor de a ndeplini nsusi obligatia pe care debitorul nu o ndeplineste",
deducem ca fidejusiunea este un contract accesoriu, consensual si unilataral, cu titlu gratuit, prin
care o persoana, numita fidejusor, se obliga fata de un creditor sa execute obligatia debitorului,
atunci cnd acesta nu si-ar executa-o, la scadenta.
Fidejusorul se poate angaja din punct de vedere juridic sa garanteze obligatia debitorului
dintr-un contract principal, chiar daca nu are consimtamntul acestuia si chiar fara ca acesta din
urma sa stie, conform art.1655 alin.1 Cod civil ("oricine poate sa se faca fidejusore, fara ordinea
si chiar fara stiinta acelui pentru care se obliga"). Mai mult, se poate garanta nu numai debitorul
principal, ci si fidejusorul nsusi al acestuia, n conformitate cu dispozitiile alin.2 ale aceluiasi
articol ("asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru fidejusorul
acestuia").
Institutia juridica pe care o analizam prezinta urmatoarele trasaturi:

are natura contractuala, fidejusiunea fiind un contract unilateral (prin acest

contract iau nastere obligatii numai n sarcina fidejusorului) si accesoriu (contractul
de fidejusiune are caracter accesoriu fata de un alt contract principal, aplicndu-i-se,
n consecinta regula de drept conform careia "accesoriul urmeaza soarta
principalului" sau accesorium sequitur principale);

fidejusiunea reprezinta acordul de vointa intervenit ntre creditorul unei persoane

si o terta persoana de contractul principal, numita fidejusor;

fidejusorul garanteaza fie pe debitorul principal, fie chiar un fidejusor al acestuia;

contractul de fidejusiune se ncheie cu sau fara acordul
cunostinta
debitorului garantat sau a garantului personal al acestuia.

ori

n
functie
de
izvorul
ei,
fidejusiunea
a
fost
considerata
ca
fiind legala, judecatoreasca si conventionala. Mentionam cu privire la aceasta clasificare ca
primele doua feluri de fidejusiune, legala si judecatoreasca, nu contravin nicicum naturii juridice
contractuale a fidejusiunii; aceasta deoarece n cele doua cazuri mentionate legea sau instanta
judecatoreasca sunt cele care impun aducerea, n anumite situatii date, a unui fidejusor, fara nsa
sa-l indice sau sa-l oblige ntr-un fel pe acesta. n cele din urma, nici legea, nici vreo ncheiere
judecatoreasca, nu pot substitui acceptul fidejusorului cu privire la perfectarea contractului de
fidejusiune.
Fidejusiunea se aseamana, neidentificndu-se nsa, cu solidaritatea[14]. n timp ce, la
solidaritate, creditorul poate considera pe oricare dintre debitorii solidari drept debitor principal,

oricare dintre ei putnd fi tinut sa execute ntreaga datorie, cu drept de regres mpotriva celorlalti,
n cazul fidejusiunii, fidejusorul este numai un debitor accesoriu, obligat numai n subsidiar.
Continutul si ntinderea obligatiei fidejusorului nu pot fi mai mari dect ale debitorului,
"nsusi obligatia pe care debitorul nu o ndeplineste" este expresia codului civil, pentru ca ar
contraveni caracterului accesoriu al conventiei de fidejusiune, dar exista posibilitatea pentru
fidejusor sa garanteze numai pentru o parte a obligatiei principale. n sustinerea acestei opinii,
amintim dispozitiile art.1654 Cod civil. "Fidejusiunea nu poate ntrece datoria debitorului, nici
poate fi facuta sub conditii mai oneroase. Poate fi nsa numai pentru o parte a datoriei si sub
conditii mai putin grele. Cautiunea ce ntrece datoria sau care este contractata sub conditii mai
oneroase e valida numai pna n masura obligatiei principale".
Accesorium sequitur principale impune ca obligatia principala, care este garantata, sa
existe, sa fie determinata sau determinabila si sa fie valabil contractata, pentru ca nsasi
fidejusiunea sa existe si sa fie valabila. Garantarea unei obligatii viitoare impune fidejusiunii o
modalitate, respectiv conditia suspensiva ca obligatia principala sa se nasca. Garantarea unei
obligatii nule absolut (de exemplu, o obligatie contractata sub o conditie potestativa din partea
celui care se obliga - art.1010 Cod civil) este ea nsasi nula absolut. Dupa cum sanctiunea
nulitatii relative a obligatiei principale atrage dupa sine anularea obligatiei fidejusorului, numai
ca, n acest caz, obligatia fidejusorului subzista pna la pronuntarea hotarrii de anulare ori se
consolideaza prin confirmarea obligatiei principale de partea n drept care fusese lezata n
contractul initial.
Dispozitiile art.1653 alin.2 Cod civil prevad: "Cu toate acestea, se poate face cineva
fidejusorele unei obligatii ce poate fi anulata n virtutea unei exceptii personale debitorului, cum
de pilda n cazul de minoritate"; ceea ce nseamna ca, daca obligatia principala se anuleaza
pentru lipsa de capacitate a debitorului principal, obligatia fidejusorului ramne valabila, cu
exceptia cazului n care fidejusorul va nlatura prezumtia legala relativa, dovedind ca el nu a
cunoscut starea de incapacitate a debitorului principal.
S-a exprimat si opinia potrivit careia prin fidejusiune poate fi garantata chiar si o
obligatie naturala, cu conditia ca cel ce garanteaza sa cunoasca natura obligatiei. Facem
precizarea ca obligatia naturala este lipsita de sanctiune, neputnd fi supusa executarii silite, ceea
ce nseamna ca fidejusorul nu s-ar putea regresa mpotriva debitorului principal.
Fidejusiunea este legala, de exemplu, n cazul prevazut de art. 10 din Legea nr. 22/1969
privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea n legatura cu gestionarea
bunurilor, cu modificarile ulterioare, prin care gestionarul debitor este obligat sa aduca un garant,
care sa se oblige fata de unitatea bugetara ca va acoperi eventualele prejudicii pe care le-ar cauza
gestionarul n cursul gestiunii.
Un caz de fidejusiune judecatoreasca este cel reglementat de art. 279 Cod procedura
civila, care reglementeaza procedura ncuviintarii unei executii vremelnice; cnd hotarrea se va
referi la bunuri, instanta poate cere reclamantului sa aduca un fidejusor care sa garanteze
acoperirea pagubelor care s-ar produce-"instanta poate ncuviinta executia vremelnica a
hotarrilor privitoare la bunuri ori de cte ori va gasi de cuviinta ca masura este de trebuinta fata
cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie
vadita n ntrziere; n acest caz, instanta va putea obliga la darea unei cautiuni".
Fie legala, fie judecatoreasca, fidejusiunea are un caracter conventional, deoarece
"nimeni nu poate deveni garant-fidejusor n afara vointei sale". Caracterul contractual al
fidejusiunii va fi pastrat n ambele situatii.

Caracterele juridice ale fidejusiunii

Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt urmatoarele:
a) Caracterul accesoriu al fidejusiunii fata de obligatia principala n vederea garantarii
careia se ncheie.
Consecintele caracterului accesoriu al fidejusiunii sunt multiple.
Astfel, fidejusiunea va urma ntotdeauna soarta obligatiei principale. Ea nu poate exista n
absenta unei asemenea obligatii. Totodata, mai este necesar ca obligatia principala sa fie valida.
O prevede expres art. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista dect pentru o obligatie
valida". Aceasta regula are nsa o exceptie, n sensul ca fidejusiunea va putea exista si atunci
cnd obligatia principala este anulabila n virtutea unei exceptii personale a debitorului cum ar fi,
de exemplu, pentru cauza de minoritate (art. 1653 Cod civil).
Fidejusiunea nu poate fi mai mare dect datoria debitorului si nici nu poate fi facuta n
conditii mai oneroase (art. 1654 alin. 1 Cod civil), putnd nsa, per a contrario, sa poarte asupra
numai a unei parti din obligatia principala ori n conditii mai putin oneroase dect aceasta.
Potrivit art. 1657 Cod civil, fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se
ntinde la toate accesoriile unei datorii, precum si la cheltuielile ocazionate cu urmarirea silita.
Caracterul accesoriu al fidejusiunii a fost retinut si n practica instantelor judecatoresti.
Astfel, s-a stabilit ca "Fidejusiunea este un contract accesoriu si subsidiar n temeiul caruia
garantul se obliga fata de creditor la executarea obligatiei de care este tinut debitorul"[17].
De asemenea, contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care dureaza att timp
ct dureaza si contractul principal. Conexiunea dintre cele doua contracte explica att efectele
fidejusiunii n raport cu obligatia principala, n lipsa careia obligatia fidejusorului nu poate
exista, ct si ntinderea obligatiei fidejusorului, ce nu poate ntrece datoria debitorului.
b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune.
Acesta rezulta din faptul ca fidejusorul nu urmareste nici un avantaj patrimonial prin
perfectarea contractului de fidejusiune. Nimic nu mpiedica nsa ca partile sa convina o anumita
contraprestatie n favoarea fidejusorului, fapt ce ar da contractului un caracter oneros, gratuitatea
fiind de natura, si nu de esenta fidejusiunii.
Desi gratuita, fidejusiunea nu este o liberalitate, ntruct legea a statuat n favoarea
fidejusorului dreptul de a se regresa mpotriva debitorului pe care-l garanteaza; art.1680 Cod
civil prevede ca "confuziunea urmata ntre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea
(mostenirea) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat
pentru fidejusor".
c) Caracterul consensual al fidejusiunii.
Contractul de fidejusiune se ncheie prin simplul acord de vointa al partilor. Nu este
necesara ndeplinirea unor formalitati pentru a lua nastere n mod valabil. Ca si n cazul oricarui
act juridic civil, forma scrisa se cere numai pentru a se putea face dovada contractului n caz de
litigiu, conform art.1191 Cod civil "dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce
depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face dect sau prin act

autentic, sau prin act sub semnatura privata".

Art. 1656 Cod civil prevede doar ca fidejusiunea sa fie expresa, sa rezulte cu claritate din
contract. De asemenea, fidejusiunea nu poate depasi limitele n care s-a contractat. Dupa cum, n
situatia n care mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor, fata de acelasi
creditor, fiecare din ele poate fi tinuta pentru ntreaga datorie- n conformitate cu prevederile
art.1666 Cod civil "cnd mai multe persoane au garantat unul si acelasi creditor pentru una si
aceeasi datorie, fiecare din ele ramne obligata pentru datoria ntreaga"-, cu drept de regres
ulterior fata de ceilalti fidejusori si fata de debitorul nsusi.
Fidejusiunea nu trebuie confundata nsa cu delegatia, care este o conventie si n acelasi
timp un mod de transformare a obligatiilor, prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent
aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, prin care acesta din urma se obliga fie
alaturi de primul debitor, fie n locul sau. Deosebirea consta n aceea ca cel ce se obligadelegatul- nu este un debitor accesoriu, ca la fidejusiune, ci este un debitor principal.
d) Caracterul unilateral al fidejusiunii consta n faptul ca fidejusiunea da nastere la
obligatii doar n sarcina fidejusorului fata de creditor. Creditorul nu-si asuma nici o obligatie, cu
exceptia cazului cnd partile convin n mod expres aceasta (transformnd contractul dintr-unul
unilateral si gratuit ntr-unul bilateral sau sinalagmatic si oneros).
2.Conditiile de validitate ale fidejusiunii.
Contractul de fidejusiune trebuie sa ndeplineasca toate conditiile de validitate de fond
(capacitate de a contracta, consimtamnt valabil exprimat de catre parti, obiect determinat si
cauza licita- art.948 Cod civil) si de forma ale oricarui contract.
Unele conditii speciale se
cer nsa fidejusorului. Mentionam ca acestea sunt urmatoarele:

fidejusorul sa fie solvabil- Aceasta conditie rezulta din coroborarea dispozitiilor

art.1659 Cod civil"debitorul obligat a da siguranta trebuie sa prezinte o persoana
capabila de a contracta, care sa posede avere ndestula spre a garanta o obligatie" cu cele
ale art. 1661, alin.1 Cod civil "Daca fidejusorul, capatat de creditor de buna-voie sau
judecatoreste, a devenit apoi nesolvabil, trebuie sa se dea un altul", respectiv un alt
debitor solvabil.

Aceasta regula are si o exceptie, consacrata n alineatul 2 al aceluiasi articol: "nu se

aplica n singurul caz n care fidejusorul s-a dat numai n puterea unei conventii, prin care
creditorul a cerut de fidejusor o anume persoana", adica n situatia n care fidejusiunea s-a
contractat n considerarea calitatilor unei anumite persoane, intuitu personae.
Solvabilitatea unui garant se apreciaza, n conditiile art.1660 Cod civil, numai dupa
imobilele ce pot fi ipotecate, afara de cazul cnd datoria este mica sau afacerea este comerciala,
respectiv obligatie decurgnd dintr-un act sau fapt comercial. "Spre acest finit" (n acest scop) nu
se pot lua n consideratie imobilele n litigiu, nici acelea situate la o asa departare, situare n
spatiu, nct sa devina foarte dificile "lucrarile executive asupra-le", adica toate masurile ce se
impun n cadrul procedurii silite.
O alta opinie, a fost exprimata n sensul ca o persoana poate fi considerata solvabila chiar
si n lipsa detinerii de bunuri imobile.

fidejusorul trebuie sa aiba domiciliul n raza teritoriala a tribunalului judetean n

care urmeaza sa se execute obligatia, "n teritoriul jurisdictional al tribunalului

judetean, la care trebuie sa se dea", teza a doua a art.1659 Cod civil.

Din punct de vedere al conditiilor de forma, contractul de fidejusiune trebuie sa fie
ncheiat n forma scrisa, aceasta fiind ceruta de lege doar ad probationem. Actul scris este
necesar numai n ceea ce l priveste pe fidejusor, nu si pe creditor.
3. Efectele fidejusiunii.
Pentru analiza efectelor fidejusiunii, vom distinge ntre categoriile de raporturi juridice
implicate de cautiune: raporturi dintre creditor (creditor att n raportul juridic obligational
principal, ct si n raportul juridic accesoriu) si fidejusor; raporturi dintre fidejusor si debitorul
principal, precum si raporturile dintre fidejusori ntre ei, daca obligatia principala a fost garantata
de mai multi fidejusori.
3.1 Raporturile dintre creditor si fidejusor.
Raporturile dintre creditor si fidejusor iau nastere n urma perfectarii contractului de
fidejusiune ntre cele doua parti; n baza acestuia, n cazul n care debitorul nu-si executa
obligatia, creditorul se poate ndrepta mpotriva fidejusorului, l poate urmari direct, fara a mai fi
nevoie de urmarirea n prealabil a debitorului principal. n acest sens, sunt reglementate
prevederile art.1663 Cod civil: "creditorul nu este ndatorat sa discute averea debitorului
principal, daca garantul nu o cere de la cele dinti lucrari ndreptate contra sa".
n raporturile sale cu creditorul, fidejusorul apare ca un obligat personal. Daca urmarirea
mpotriva debitorului principal s-a scontat cu ndestularea creditorului, atunci fidejusorul nu mai
este obligat; n caz contrar, urmarirea mpotriva acestuia va fi reluata. Putem aprecia n aceasta
ordine de idei ca beneficiul de discutie suspenda, amna urmarirea fidejusorului de catre creditor,
pna la solutionarea exceptiei de catre instanta; reduce obligatia fidejusorului proportional cu
valoarea creantei satisfacuta de nsusi debitorul principal ori poate chiar stinge obligatia acestuia.
Faptul ca obligatia fidejusorului este una accesorie si subsidiara, i confera acestuia
posibilitatea de a invoca beneficiul de discutiune, beneficiul de diviziune, precum si exceptiile
personale ce decurg din contractul de fidejusiune.
Beneficiul de discutiune consta n facultatea fidejusorului de a pretinde creditorului sa
porneasca mai nti executarea mpotriva debitorului si apoi mpotriva sa, daca nu va fi
ndestulat; potrivit art. 1662 Cod civil "Fidejusorul nu este tinut a plati creditorului, dect cnd
nu se poate ndestula de la debitorul principal asupra averii caruia trebuie mai nti sa se faca
discutie-urmarire-, afara numai cnd nsusi a renuntat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar
cu datornicul. n cazul din urma, efectul obligatiei sale se reguleaza dupa principiile statornicite
n privinta datoriilor solidare". Constituind un beneficiu instituit de lege n favoarea
fidejusorului, acesta poate renunta la el.

4.Gajul
Gajul este un drept real in al crui temei creditorul gaj ist poate pretinde sadisfacerea
creanelor sale cu perfeciunea fata de cei lanti creditori, inclusiv statul din valoarea bunurilor
depuse in gaj in cazul in care debitorul gaj ist nu executa obligaie garantata prin gaj. Potrivit
unei alte difinitii legale, gajul este o garanie reala in al crui temei creditorul gajist poate urmri
bunul gajat, avind prioritate fata de alti creditori, inclusiv fata de stat, la satisfacerea creantilor
garantate din legea cu privire la gaj. In literatura de specialitate a Romniei contractl de gaj a fost
definit ca acel contract prin care debitorul sau o terta persoana remite creditorului sau unui tert
un bun mobil. Corporal sau incorporai, in vederea garantari executri unei oblgatie. Gajul se afla
strinsa legtur directa cu obligatiea garantata prin gaj si reprezint un raport de drept acesoriu
fata de obligatiea principala si este condiionat in timp de durata obligaie principale cu conditiea
ca contractul de gaj sau legea nu prevede alt fel. Gajul este un contract accesori fata de raportul
obligailor principale, intruct nu are o exsistenta de sine statatoare. Soarat acestui contract
depinde de soarta obligaii principale, pe care o garanteaza conform regulii. Prinn gaj se poate
garanta orice obligaie, pura si simpla, sub condiie, cu termen;
In functie de modul de formare contractul de gaj poate fi real sau inregistrat, gajul cu
deposedare...amanetul... este un contract real deoarice pentru naterea obligaii este necesar
remitere efectiva a bunului. Legea prevede expres ca, in caz de amanet, gajul apae in momentul
transmitirii obectului gajului, daca in contract de gaj nu este prevzut alt fel.
Remitere bunului se face, de obicei, direct creditorului gajist, dar se poate face si unui
tert, care actioneaza in numele creditomlui gajist.
Pina la momentul remiteri bunului, dreptul real de garanie care rezulta din contract de
gaj nu se nate.
Este de menionat ca legea prevede 2 tipuri de gaj:
gaj inregistrat - gaj fara deposedare, si amanetul - gaj cu deposedare,
In cazul gajului inregistrat, obectul gajului ramine in posesiea debitorului gajist sau a unui
tert care actioneaza in numale debitorului gajist.
In cazul amanetari, obectul gajului se transmite in posesiea creditorului gajist sau a unui
tert care actioneaza in numele creditorului gajist. Conform contractului dintre creditorul gajis si
debitorul gajist, obectul gajului, sigiliat de ctre creditorul gajist poate fi lasat la debitorul gajist.
Exista mai multe criterii de clasificare a gajului:
In funcie de temeiul constituirii, gajul poate fi legal sau conventional. Legea dispune ca
gajul se constitue in virtutea legii sau a contractului.
Gajul este legal atunci cind legea obliga anumite persoane sa constitue un gaj, in vederea
garantarii executrii unei obligaii.
Legea specifica creanelor din care sepoate neste gajul legal:
Creanele statului, pentru sumele indatorate conform legislaiei fiscale;
Creanele persoanelor care au participat la construcia imobilelor;
Creanele care rezulta dintro hotarire judectoreasca.
Gajul conventional este atunci cind prile insasi convin adsupra necesitii
constituirii gajului.

5.Ipoteca
1. Definitie si reglementare

Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al
altei persoane, fara deposedare, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari imobilul n
stapnirea oricui s-ar afla si de a fi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori din pretul acelui
bun.
Ipoteca este reglementata n art. 1746 - 1814 Cod civil.
2. Caracterele generale ale ipotecii

Indiferent de felul ei, ipoteca prezinta urmatoarele caractere generale:

1.

ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care confera titularului sau doua
atribute: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta;

2.

ipoteca este un drept accesoriu, deoarece nsoteste si garanteaza un drept principal;

3.

ipoteca este o garantie imobiliara, deoarece are ca obiect numai bunuri imobile
aflate n circuitul civil;

4.

ipoteca este o garantie specializata, ceea ce nseamna ca poate fi constituita numai

asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate si pentru garantarea
unei datorii cu o valoare determinata;

5.

ipoteca este indivizibila, n sensul ca imobilul ipotecat este afectat n ntregime

pentru garantarea creantei.
---Felurile ipotecii

n functie de izvorul sau, ipoteca poate fi de doua feluri:

-

ipoteca legala - care ia nastere n temeiul unei dispozitii speciale a legii (art. 1749 alin.
1 Cod civil);

ipoteca conventionala - care ia nastere printr-un contract ncheiat ntre creditorul

ipotecar si proprietarul bunului imobil, care poate sa fie debitorul sau un tert.
3. Ipoteca legala

Ipoteca legala este acea forma de ipoteca care ia nastere n virtutea unei dispozitii legale.
Dispozitiile prevazute n Codul civil cu privire la cazurile de ipoteca legala au fost
abrogate.
n prezent se poate retine ca sunt cazuri de ipoteca legala:
1.

ipoteca prevazuta de art. 10 din Legea nr. 22/1969, potrivit caruia garantiile
suplimentare a caror obligativitate este stabilita de lege pot sa constea nu numai n
fidejusiune ori n gaj, dar si ntr-o ipoteca;

2.

ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri

fungibile asupra bunurilor imobile succesorale, prevazuta de art. 902 alin. 2 Cod
civil;

3.
ipoteca prevazuta de art. 12 din Decretul - Lege nr. 61/1990[32] conform caruia
creditele acordate de Casa de Economii si Consemnatiuni pentru cumpararea de locuinte din
fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuintei dobndite si art.
15 din Legea nr. 85/1992[33]modificata prin Legea nr. 76/1994, conform caruia, n cazul n care
vnzarea se face cu plata pretului n rate, unitatea vnzatoare si garanteaza ncasarea pretului
prin nscrierea ipotecii asupra locuintei;
4.

ipoteca prevazuta de art. 166 Cod procedura penala, care reglementeaza o

ipoteca legala cu caracter asigurator avnd ca obiect bunurile imobile sechestrate.
4. Ipoteca conventionala

Potrivit art. 1749 alin. 2 Cod civil, ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din
conventia partilor, cu formele prescrise de lege.
Pentru valabilitatea ipotecii se cer ntrunite conditii de fond si conditii de forma.
Conditiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca, care trebuie sa aiba capacitate
de exercitiu deplina si calitatea de proprietar actual al bunului.
n ceea ce priveste conditiile de forma, conform art. 1772 Cod civil, ipoteca conventionala
este valabila numai daca este constituita prin act autentic. Sanctiunea nerespectarii formei
autentice, care este ceruta ad validitatem, este nulitatea absoluta.
5.Publicitatea ipotecii
Publicitatea ipotecii consta n nscrierea ipotecii n registrul special sau, dupa caz, n cartea
funciara aflata la judecatoria n a carei raza teritoriala este situat bunul imobil, n baza art. 108
alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
Publicitatea se efectueaza n baza contractului autentic de constituire a ipotecii si este
ordonata printr-o ncheiere de catre judecator.
nscrierea ipotecii conventionale conserva dreptul d eipoteca timp de 15 ani de la data
nregistrarii, dupa care se perima.
n cazul ipotecilor legale, nscrierea lor se face la cererea creditorului, n virtutea titlului
din care rezulta ipoteca.
nscrierea ipotecii legale este imprescriptibila, n sensul ca orict timp ar trece de la data
efectuarii ei ea nu se perima.
Data nscrierii confera si rangul ipotecii, conform art. 1779 Cod civil. Importanta
rangului ipotecii, consta n faptul ca ntre doi creditori de rang diferit, cel cu rang prioritar, adica
cel care a nscris primul ipoteca, va avea dreptul sa se despagubeasca integral din pretul
imobilului ipotecat, iar ceilalti creditori se vor despagubi din ceea ce ramne.
Daca debitorul plateste datoria, ipoteca ramne fara obiect, iar nscrierea se radiaza.

6. Efectele ipotecii

- Efectele fata de debitor

Debitorul sau cel caruia i apartine imobilul ipotecat, pastreaza, n principiu, toate
atributele dreptului de proprietate: posesia , folosinta si dispozitia.
Debitorul poate nstraina bunul ipotecat sau l poate greva cu sarcini reale.
7. Efectele fata de creditor

Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu, fara deposedarea proprietarului bunului
imobil, drept care i confera doua atribute:
-

dreptul de urmarire, care consta n posibilitatea de a urmari bunul n stapnirea oricui

s-ar afla, chiar daca debitorul l-a nstrainat;

dreptul de preferinta, care consta n aptitudinea de a-si realiza creanta cu prioritate din
pretul obtinut din vnzarea imobilului ipotecat, iar n situatia n care sunt mai multi
creditori ipotecari, dreptul de preferinta se exercita n ordinea data de rangul ipotecii
fiecaruia.

8. Efectele fata de tertii dobnditori ai imobilului ipotecat

Codul civil reglementeaza n art. 1791 - 1797 posibilitatile pe care le are tertul dobnditor al
imobilului ipotecat n cazul n care debitorul nu plateste datoria, iar creditorul cere realizarea
ipotecii:
1.

tertul dobnditor poate sa opuna exceptii: inexistenta sau stingerea datoriei,

nulitatea obligatiei garantate, nulitatea contractului de ipoteca, nulitatea inscriptiei
ipotecare;

2.

tertul dobnditor poate sa plateasca datoria debitorului si se va subroga n

drepturile creditorului;

3.

tertul dobnditor poate sa recurga la purga. Procedura acesteia este reglementata n

art. 1801 - 1814 Cod civil si consta n oferta facuta creditorului de a plati creanta
garantata prin ipoteca, pna la concurenta pretului de cumparare a imobilului sau
pna la concurenta valorii imobilului, stabilita prin expertiza, daca a dobndit
imobilul printr-un contract cu titlu gratuit;

4.

tertul dobnditor poate abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vnzare, fara
participarea sa.
-- Stingerea ipotecii

Ipoteca se poate stinge:

1.
-

pe cale principala, prin urmatoarele modalitati:

renuntarea creditorului la ipoteca;

oferta de purga;

rezolutiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit ipoteca a dobndit
dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat;

prescriptia extinctiva;
2.

pe cale accesorie, atunci cnd se stinge obligatia pe care o garanteaza, respectiv prin:
-

plata;

compensatie;
novatie;
confuziune;
remiterededatorie
dare n plata.

6.Concluzie
Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor n temeiul dreptului de gaj
general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului, conform art.1718 Cod civil: "oricine este
obligat personal este tinut de a ndeplini ndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si
imobile, prezente si viitoare". Creditorii care beneficiaza doar de mijloacele generale de
garantare a realizarii drepturilor lor de creanta sunt numiti n literatura de specialitate creditori
chirografari. .
Mijloacele juridice speciale s-au nascut din nevoia imperioasa de a evita sau de a reduce o data
n plus riscul insolvabilitatii debitorilor, ntarindu-le astfel pozitia n cadrul circuitului juridic la
care participa.
Existena oricrei obliga ii este executarea ei. Garantarea obligaiei constituie o msur de
asigurare a acestei executri, n plus confer creditorului garant anumite prerogative
suplimentare, constnd, de regul, fie ntr-o prioritate fa de ceilali creditori, fie n posibilitatea
ca, n caz de neexecutare din partea debitorului, s urmreasc pe o alt person, care s-a angajat
s execute ea obligaia ce revenea debitorului

7.Bibliografie
1.Codul civil al Republici Moldova.
2.Autorii-Sergiu Baies,Aurel Baiesu,Valentina Cebotari,Ion Cretu,