Sunteți pe pagina 1din 20

POLITICA

INDUSTRIALA

Introducere
Conceptul de politica industriala se referala
interventiile guvernului (statului) pentru corectarea
abaterilor de la mecanismele de piata.
Scopurile acestei politici pot fi:
economice:promovarea competitivitatii prin
ajustari structurale;
politice: protectia sau promovarea unor industrii;
sociale: lupta impotriva somajului si
redistribuirea veniturilor;

In sens larg, politica industriala consta in:


masuri generale pentru dezvoltarea in continuare a
pietei interne si pentru consolidarea Uniunii Economice
si Monetare in Europa;
politica comerciala externa (politica antidumping,
acordurile comerciale bilaterale si multilaterale cu
implicatii in anumite sectoare industriale);
politica sociala si regionala (cand procesul de
reconversie industriala are consecinte sociale si
regionale imposibil de acceptat);
politica concurentei
politica de cercetare dezvoltare;
consolidarea cooperarii intre
intreprinderi europene.

Politica industriala n
cadrul UE
Principiile rezultate din politica industiala
promovata de UE:
aceptarea limitata a principiului interventiei;
coordonarea actiunilor statelor membre sub
indrumarea Comisiei;
interdependenta cu alte politici;
competenta explicita si legata de imprejurari, dar nu
exclusiva a UE.

Continutul politicii
industriale
generale a
Uniunii Europene
Dupa realizarea uniunii vamale, n iulie 1968, a
rezultat limpede ca ea singura nu va putea rezolva
problemele industriei comunitare. Astfel, raspunznd
solicitarilor exprimate de reuniunea la nivel nalt a sefilor
de state si de guverne de la Paris din octombrie 19721,
Comisia Europeana a transmis Consiliului o comunicare
privind programul de politica industriala si tehnologica a
Comunitatii. Acest program prezenta masurile
necesare pentru eliminarea unui numar nsemnat de
obstacole din calea liberei circulatii a produselor
industriale.

Pentru a crea cadrul favorabil care sa permita reorientarea


politicii industriale catre sectoare cu valoare adaugata mare,
precum tehnologia informatiei, economia bazata pe
cunoastere, sanatatea, biotehnologiile, protectia mediului si
alte industrii de mare performanta, Comisia a propus cteva
linii de actiune:
promovarea investitiilor intangibile, ndeosebi prin
exploatarea avantajelor competitive legate de mbunatatirea
protectiei mediului;
dezvoltarea cooperarii industriale;
asigurarea unei concurente reale;
modernizarea rolului jucat de autoritatile publice ale
statelor membre, care trebuie sa reduca sarcina birocratica
ce apasa pe umerii operatorilor economici.

Principalele politici industriale


sectoriale:
industrii agroalimentare si ale stiintelor vii
(alimentara, bauturi, tutun,produse cosmetice,
farmaceutica, biotehnologica, dispozitive
medicale);
industrii de sistem si constructoare de
masini (ITC, inginerie mecanica,inginerie
electrica, vehicule cu motor, aerospatiale,
industria de aparare,constructii navale);
industrii bazate pe moda si design (textile,
piele si produse din piele, incaltaminte,
mobile);
industrii primare (de baza) si

1. Industria
siderurgica
Punctele de cotitura pentru acest sector au fost criza
energetica din 1973 si recesiunea economica din 1975,
generata de prima.
Punctul culminant al acestei politici a fost atins n
octombrie 1980 cnd Comisia a declarat starea de criza
manifesta n sectorul siderurgic

2. Industria
constructoare de nave
Aceasta constituie un alt sector aflat n pierdere de
viteza n Europa nca de la nceptul anilor 60.
n 1975, contributia lor se prabusise la 22%.
n 1997, jumatate din productia mondiala de nave
se realiza n santierele japoneze, iar santierele Coreii
de Sud sunt un alt competitor serios pe plan
mondial.

3. Textilele si
mbracamintea
Industria usoara a fost si ea ncercata de dificultati
deosebite ncepnd cu deceniul 7 al secolului trecut,
cauzate mai ales de slaba crestere a cererii interne si de
dezvoltarea rapida a exporturilor statelor n curs de
dezvoltare.
De fapt, ntruct nu necesita nici o nalta tehnologie,
nici o mare concentrare a capitalurilor, aceasta industrie
si pierde avantajele comparative si competitive n
favoare industriilor din statele care dispun de mna de
lucru suficient de calificata la preturi mai mici.

4.Industria
aeronautica
Prin volumul cifrei sale de afaceri, industria
aeronautica europeana se claseaza n urma SUA si cu
mult naintea Japoniei.
Ea ofera locuri de munca pentru peste 500.000 de
lucratori n Uniune, fiind o industrie de vrf cu impact
asupra mai multor alte ramuri industriale, unul dintre
domeniile catre care Uniunea urmareste sa se orienteze
n urma deplasarii altor productii catre statele n curs
de dezvoltare.
In timp ce piata europeana aeronautica reprezinta
aproximativ 20% din cea mondiala, segmentul
industriei europene nu a atins aceasta cota, primul
exportator mondial fiind SUA att n materie civila, ct

5. Industria constructoare de
autoturisme

n acest sector, sistemul european al aprobarilor-tip


pentru diferitele categorii de vehicule cu motor are drept scop
sprijinirea constructorilor n reducerea costurilor, asigurnd n
acelasi timp prescriptii tehnice identice si un nivel de protectie
ridicat pe ansamblul Uniunii Europene.

6. Industria
farmaceutica

Libera circulatie a produselor acesteia n interiorul pietei


unice a fost asigurata pentru mult timp prin armonizarea legislatiilor
nationale.

n prezent, functioneaza un sistem comunitar de autorizare a


medicamentelor de uz uman si veterinar. Autorizarea este acordata fie
printr-o procedura centralizata, fie printr-una descentralizata.

In 23 aprilie Consiliul a solicitat Comisiei Europene sa


realizeze un bilant al functionarii pietei unice n acest domeniu, sa
promoveze o transparenta sporita si o mai mare concurenta pe aceasta
piata, asigurnd astfel punerea n aplicare a liniilor directoare privind
evolutia sectorului farmaceutic.

Romnia n procesul de adaptare


la exigentele
politicilor industriale aplicate n cadrul

Romnia urmareste ndeaproape politicile Uniunii Europene n


Uniunii Europene
domeniul industrial, cu scopul de a dezvolta o piata nationala
competitiva, integrata n piata interna europeana.

Cel mai recent document reflectnd politica industriala a


Romniei, adoptat prin Hotarrea Guvernului nr. 657/2002, reflecta
prevederile Deciziei Consiliului nr. 96/413/CE privind punerea n
aplicare a programului de actiune n vederea ntaririi competitivitatii
industriei europene.

Documentul romnesc de politica industriala a fost elaborat


pentru a facilita adaptarea industriei la schimbarile structurale si a
sprijini
crearea unui mediu favorabil pentru initierea de afaceri si dezvoltarea lor
permanenta, inclusiv pentru intreprinderi mici si mijlocii, care sa sprijine
cooperarea ntre intreprinderi, sa stimuleze investitiile straine si sa

Obiectivele politicii industriale


ale Romniei:
sprijinirea inovatiei tehnice si tehnologice si a
dezvoltarii durabile;
indepartarea obstacolelor din calea schimbarilor
stucturale;
cresterea flexibilitatii producatorilor;
promovarea investitiilor in cercetare si dezvoltare;
incurajarea asumarii riscurilor;
diseminarea informatiilor pentru companii, indiferent de
originea acestora.

Instrumentele utilizate pentru


aplicarea unei politici industriale
convergente cu cea a Uniunii Europene
Principalele instrumente avute n vedere pe termen scurt si
mediu pentru realizarea cresterii competitivitatii industriale sunt
urmatoarele:
- Dezvoltarea unui mediu de afaceri viabil si deschis prin
consolidarea unui sistem legislativ stabil, simplu, transparent si
coerent;
-Accelerarea restructurarii ntreprinderilor pe principiul
rentabilizarii activitatii economice a acestora;
- Stimularea procesului de privatizare, prin diversificarea metodelor
de privatizare care sa permita accelerarea acestui proces;
- Dezvoltarea pietei concurentiale si stimularea activitatii
operatorilor economici pe piata prin continuarea procesului de
armonizare legislativa;

- Dezvoltarea utilizarii tehnologiilor informatice n sectoarele


industriale prin aplicarea Strategiei de dezvoltare a domeniului
tehnologiei informatiei si comunicatiilor.
- Promovarea investitiilor directe prin dezvoltarea si perfectionarea
cadrului legislativ si institutional specific, n vederea asigurarii
transferului de tehnologie, cresterii performantelor manageriale si
mbunatatirea competitivitatii si accesului produselor romnesti pe
pietele internationale.
- Promovarea investitiilor intangibile , respectiv n domeniul
resurselor umane, n domeniul cercetarii-dezvoltarii si inovarii,
privind asigurarea calitatii si evaluarea conformitatii produselor,
precum si n domeniul standardizarii.

- Dezvoltarea cooperarii industriale, prin identificarea si aplicarea


unor masuri specifice de sustinere a initiativelor industriale n acest
scop, conducnd totodata la asigurarea unei mai mari stabilitati a
relatiilor economice.
- Sustinerea dezvoltarii IMM-urilor prin facilitarea accesului la surse
de finantare si servicii de asistenta, consultanta, si informare.
- Dezvoltarea unei piete nationale functionale a produselor industriale
prin stimularea competitivitatii acesteia si a cresterii cererii interne de
produse industriale
- Asigurarea compatibilitatii tehnologiilor si produselor industriale cu
exigentele de protectie a mediului nconjurator.
- Promovarea coeziunii sociale prin permanetizarea procedurilor de
consultare cu toti actorii din domeniul industrial, pentru extinderea
participarii largi la luarea deciziilor majore si prin obtinerea sprijinului
partenerilor sociali n realizarea ajustarilor structurale.

Viitorul politicii
Prioritatile in domeniul
politicii industriale se concentreaza
industriale
pe:
asigurarea coerentei intre politica de mediu, sanatate,
protectia consumatorului, competitivitate si politica
industriala;
adaptarea industriei europene la transformarile generate de
extinderea spre sud si est.
Consiliul European de la Lisabona a transmis un mesaj:UE sa
devina un ansamblu economic centrat pe o societate
informationala, mai competitiva si mai dinamica la scara
globala, capabila sa asigure o dezvoltare durabila, locuri de
munca mai multe si mai bune si o mai pronuntata coeziune
sociala.

Realizato
r:

Lauric
Anisoara
Silvia