DREPTUL MEDIULUI

Reguli viznd natura n vechiul drept romnesc

Astfel, Vechiul drept romanesc consuetudinary cuprindea o serie de reguli si instituii privind ocrotirea,
n vederea regenerarii, a unor factori de mediu precum padurea, apele, solul etc. De exemplu, nca din secolul al
XIV-lea instituia branistei desemna, printre altele, un fel de rezervaie unde erau interzise, n scop de
conservare, doborrea arborilor, pascutul vitelor, vnatoarea si pescuitul fara autorizarea expresa a
proprietarului. Cei care ncalcau legea branistei erau aspru sancionai, aplicnduli-se pedeapsa corporala si
confiscarea a tot ce aveau asupra lor cnd savrseau fapta. Un pas nainte n acest domeniu l-au reprezentat
reglementarile privind gestiunea padurilor. n 1739 s-a instituit, n Banat, serviciul silvic regulat, iar cea dinti
reglementare oficiala n materie din Transilvania dateaza din 1781.
Prima lege silvica romneasca este considerata insa Ornduiala de padure pentru Bucovina, tiparita n
1786; a urmat apoi anaforaua pentru codru, dumbravi si lunci din 1794 a domnitorului Alexandru Moruzzi n
Moldova, iar n ara Romaneasca o prima reglementare referitoare la padure este data n anul 1793.
Unele evoluii socio-economice si politice au importante consecine pentru mediul natural. Aplicarea
Tratatului de la Adrianopol (1829) favorizeaza, din punct de vedere comercial, cultura cerealelor, cerute la
export, ceea ce determina cresterea suprafeelor agricole mai ales prindefrisarea padurilor, precum si o
degradare a solurilor. Regulamentele organice din ara Romaneasca si Moldova introduc o serie de restricii
exploatarii patrimoniului natural, precum si o serie de masuri noi de administrare si gestionare publica a
acestuia. ncetarea aplicarii Regulamentelor organice determina revenirea la vechiul regim de libertate a
dreptului de vnatoare, care avea sa se menina pana la apariia primei legi a vnatorii din 1872.
La rndul sau, Codul civil din 1864, intrat n vigoare la 1 decembrie 1865 a cuprins unele dispoziii
referitoare la regimul juridic general al unor elemente ale patrimoniului natural. Se remarca, n acest sens, o
serie de studii si cercetari privind flora din Munii Rodnei (inclusiv Pietrosul Mare al Rodnei), astazi rezervaie
a biosferei, flora Transilvaniei, realizarea unor prime sinteze asupra florei si faunei din Romnia, realizarea
primelor gradini botanice (la Cluj si Bucuresti), a ntilor rezervaii paleontologice din ara noastra. Astfel,
Legea pentru vnat reglementa dreptul la vnatoare, stabilind perioada de oprire a vnatorii si chiar prohibiia
totala a acesteia pentru unele specii. Vnatoarea putea fi efectuata numai cu pusca sau calare. La rndul sau,
Legea asupra serviciului sanitar (17 iunie 1874) stipula norme care trebuiau respectate de proprietarii
stabilimentelor industriale, astfel nct sa nu afecteze mediul ambiant ori sa produca zgomot daunator sanataii
1

oamenilor si animalelor. La 19 iunie 1881 este adoptat primul Cod silvic al Romniei, care ofera o reglementare
de ansamblu a regimului de exploatare a tuturor padurilor, n scopul asigurarii pe tot locul unde natura
terenului si a esenelor vor permite, lemnul pentru lucru si industrie, reclamate de necesitaile generale ale arii.
n domeniul ocrotirii vegetaiei se adopta Condiiile generale pentru exploatarea padurilor statului (11 iunie
1896), precum si Legea pentru crearea unui fond necesar padurilor, meninerea coastelor si fixarii terenurilor pe
mosiile statului (16 mai 1900) care are importante prevederi referitoare la taierea raionala si regenerarea unor
paduri rezervate n scopul prevenirii apariiei solului de eroziune. n sfrsit, la 21 octombrie 1899 este publicat
Regulamentul pentru masuri de aparare a sanataii publice faa de exploatarile de petrol. Regimul legal al
animalelor este mbogait printr-o serie de reglementari viznd ocrotirea animalelor de interes vnatoresc.
Astfel, Legea asupra poliiei vnatului si regulamentul sau de aplicare din 2 noiembrie 1891 au introdus
elemente noi n privina dreptului vnatorii, referitoare la perioadele de prohibiii (intre 15 februarie si 15 august
cu excepia pasarilor calatoare care puteau fi vnate n anumite condiii si n acest interval). O serie de masuri
pentru protejarea vnatului mpotriva braconierilor au fost consacrate prin Regulamentul privitor la arendarea
pe proprietai ale statului a dreptului de vnatoare prin permis, deosebit de arendarea licitativa, din 22
decembrie 1899. Dupa aceasta perioada preliminara, urmeaza o perioada care marcheaza apariia si
dezvoltarea preocuparilor legate n mod direct de ocrotirea naturii, ce se manifesta mai ales prin evoluia unei
miscari militante n favoarea conservarii unor specii de plante si animale sau a habitatelor lor originare. Au fost
avute n vedere, pentru nceput, ocrotirea unor suprafee datorita valorii excepionale a peisajelor lor precum:
Munii Bucegi si unele sectoare ale Vaii Prahovei, protecia unor specii de pasari (egrete, decimate pentru
comercializarea penelor ca obiect de podoaba; vulturii si marile rapitoare naripate) sau plante (precum Sophora
jouberti de la Bagdad) ameninate cu dispariia. Preocuparile viznd direct ocrotirea naturii si gasesc o expresie
juridica, mai ales ncepnd cu debutul secolului al XX-lea. Astfel, n Transilvania, n 1909, funcionarii
Ministerului Agriculturii au ntocmit o lista cu monumentele de interes istoric sau stiinifico-economic ce urmau
sa fie trecute sub protecia legilor, dar izbucnirea primului razboi mondial a zdruncinat realizarea proiectului.
Dupa razboi, preocuparile n materie s-au multiplicat. n 1919, Sfatul Naional de la Sibiu a introdus n articolul
2 din Legea agrara urmatorul alineat: Toate locurile care prezinta un deosebit interes stiinific sa fie expropriate
n ntregime, pentru stiina. Este considerata drept prima masura legislativa romaneasca pentru protecia
naturii. n Bucovina, prima masura de protecie a naturii dateaza din 1904, cnd a fost redactat un anteproiect de
lege ce cuprindea si lista monumentelor naturale care urmau sa fie proteguite din punct de vedere juridic.
Adoptarea, la 7 iulie 1930, a primei legi pentru protecia monumentelor naturii a marcat nceputul unei noi etape
a procesului de organizare a activitaii de ocrotire a mediului n Romnia.

Perioada 1950 - 1989: protecia planificata

Primul act normativ de acest gen l constituie Decretul nr. 237 din octombrie 1950, privind ocrotirea naturii,
nsoit de un Regulament de aplicare, aprobat prin H.C.M. nr. 518 din 1954. Ocrotirea naturii era considerata o
problema de stat. Sub raport legislativ, n anul 1973 s-a adoptat Legea privind protecia mediului nconjurator
(nr. 9 din 20 iunie 1973) ca o reglementare cadru, atotcuprinzatoare, care a consacrat, pe de o parte, regimul
juridic general al ocrotirii mediului, inclusiv crearea unui cadru instituional adecvat, iar, pe de alta, a stabilit o
serie de reguli aplicabile principalilor factori naturali (aer, ape, paduri si alte forme de vegetaie) sau creai prin
activitai umane (asezari omenesti). Pe aceasta baza juridica generala, ulterior s-au adoptat, n vederea
dezvoltarii si particularizarii reglementarilor de principiu, o serie de acte normative viznd protecia unor factori
de mediu precum: apa (Legea apelor nr. 8/1974, Legea privind gospodarirea raionala, protecia si asigurarea
calitaii apelor nr. 5/1989), solul (Legea privind fondul funciar nr. 58/1974 si cea privind sistematizarea
teritoriului si localitailor urbane si rurale nr. 59/1974), padurile (Legea privind conservarea, protejarea si
dezvoltarea padurilor, exploatarea lor raionala, economica si meninerea echilibrului ecologic nr. 2/1987) etc.
Sub raport instituional, n 1974 s-a creat Consiliul Naional pentru Protecia Mediului nconjurator, ca organ
central al administraiei de stat, cu filiale teritoriale departamentale.
2. Definitie: Termenul de mediu (environment, umwelt, milieu) a fost folosit ncepnd din secolul al
XIX-lea n sens biologic, ca ambiana naturala a vieuitoarelor; ulterior, n domeniul geografiei (K. Rifler, P.V.
de la Blanche, S. Mehedini s.a.), este definit ca spaiul locuit si influenat de catre om. El a fost definit n Le
Grand Larousse din 1972 ca fiind ansamblul elementelor naturale si artificiale care condiioneaza viaa
umana.
Principiile dreptului mediului:
Protectia mediului;
Principiul conservarii
Principiul ameliorarii calitatii mediului;
Principiul prevenirii
Principiul precautiei
Principiul poluatorul plateste

3. Autorizarea prealabila a activitailor cu impact asupra mediului

Una dintre tehnicile moderne folosite n mod curent pentru a preveni sau a limita vatamarile aduse mediului
consta n obligaia de a obine o autorizaie speciala prealabila pentru desfasurarea anumitor activitai sau pentru
utilizarea produselor si serviciilor care prezinta un risc din punct de vedere ecologic. Pe aceasta cale, autoritaile
publice, ca purtatoare ale interesului general de protecie a mediului, verifica ndeplinirea prealabila a anumitor
condiii de amplasare, stabilesc o serie de parametri tehnicotehnologici de funcionare, instituie un control
asupra activitaii si respectarii normelor viznd protecia mediului.
Categorii de acte de reglementare. Legislaia romneasca n vigoare stabileste, cu unele imperfeciuni, o serie
de categorii distincte de acte de reglementare (autorizaii, acorduri, avize), conform unor criterii mai mult sau
mai puin precise si supuse unor reguli specifice.
Avize de mediu - Funcia lor eseniala este aceea de a asigura receptarea exigenelor ecologice n acte
administrative, politico-juridice s.a. care pot sau au un impact semnificativ asupra mediului, dar al caror
obiectiv principal definitoriu este de alta natura.
Acordul de mediu: are o poziie intermediara, ntre avize si autorizaii, cu un profil juridic specific, datorita
scopului urmarit si regimului juridic aplicabil. Astfel, potrivit legii cadru (art.11) acesta este obligatoriu pentru
proiectele publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activitailor existente, inclusiv pentru
proiecte de dezafectare, care pot avea impact asupra mediului, iar pentru obinerea sa, n cazul proiectelor
publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea
lor este necesara evaluarea impactului asupra mediului. O alta caracteristica a acordului de mediu este acea ca,
spre deosebire autorizaia de mediu si ca o consecina a naturii sale juridice, se emite n paralel cu celelalte acte
de reglementare (mai corect alte acte administrative) emise de autoritaile competente,
Autorizaia de mediu (lato sensu): este considerata ca fiind actul administrativ n baza caruia se pot desfasura,
n mod legal, activitaile existente si ncepe activitaile noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului. n
sens administrativ, autorizaiile de mediu sunt autorizaii libere, acte administrative individuale, care stabilesc
drepturi si/sau obligaii determinate pentru subiectul caruia i se adreseaza.
Evaluarea impactului asupra mediului
Studiul de impact asupra mediului (SIM) este un instrument procedural de prevenire a vatamarilor mediului,
prealabil si indispensabil eliberarii autorizaiilor, care s-a generalizat practic n toate drepturile naionale, dupa
apariia sa n SUA prin National Environmental Policy Act (NEPA) din 1969 si cunoaste importante dezvoltari
n legislaiile naionale, dreptul comunitar si dreptul internaional al mediului. Calificata, n termeni clasici,
4

drept o operaiune procedural prealabila (o expertiza stiinifica) evaluarea de mediu (concretizata prin studiul de
impact, amplu reglementat la nivel naional, internaional si comunitar, fiind considerat o regula de forma,
special protejata) prezinta un grad ridicat de juridicitate, prin faptul ca, elementele sale pot fi contestate si
deci pot genera un contencios. Astfel, procedura de realizare a sa este supusa controlului si contestarii de catre
administraie, publicul interesat si judecator, acesta din urma putnd dispune anularea studiului pentru lipsa
publicitaii, a consultarii publicului ori a insuficienei sale (cu ocazia controlului jurisdicional al actului final al
procedurii de reglementare, avizul, acordul sau autorizaia). Lipsa, neregularitatea ori ilegalitatea evaluarii de
mediu constituie un viciu de procedura care antreneaza anularea actului de reglementare atacat. Absena
studiului de impact, de pilda, poate constitui un motiv de suspendare a actului de reglementare, si o cauza de
nulitate absoluta a actului de reglementare emis fara existena acestuia.
Potrivit art.4 din H.G. nr.1213/2006, procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizeaza n etape,
astfel:
a) etapa de ncadrare a proiectului n procedura de evaluare a impactului asupra mediului;
b) etapa de definire a domeniului evaluarii si de realizare a raportului evaluarii impactului asupra mediului;
c) etapa de analiza a calitaii raportului evaluarii impactului asupra mediului.
RASPUNDEREA CIVILA PENTRU PREJUDICIUL ECOLOGIC
Conform legii-cadru romnesti n materie (O.U.G. nr.195/2005), prejudiciu nseamna efectul cuantificabil n
cost al daunelor asupra sanataii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluani, activitai daunatoare
ori dezastre.
Prejudiciul nefinanciar se refera mai ales la indemnizarea unei pierderi de agrement, o paguba
neidentificabila material si care nu adduce atingere unui patrimoniu economic, cu alte cuvinte, un prejudiciu
moral pentru daune ecologice.
Masurile de salvare constituie o noiune lansata prin Convenia de la Bruxelles din 29 noiembrie 1969
privind responsabilitatea civila pentru pagube datorate poluarii prin hidrocarburi si se refera la obligaia de
indemnizare a colaboratorilor ocazionali si spontani ai unei operaiuni de lupta contra poluarii, daca acestia au
intervenit n mod util. Cheltuielile legate direct de operaiunile de lupta contra poluarii, de spalare ori de
restaurare sunt indemnizabile de catre autorul pagubei. Un serviciu public poate beneficia de rambursarea
cheltuielilor viznd masurile luate n scopul prevenirii unei poluari.
Prejudiciul de dezvoltare apare ca o aplicare a principiului precauiei, raspunde obligaiei de securitate
subsecventa raspunderii obiective si justifica raspunderea civila bazata pe risc. Este vorba despre o paguba nca
indecelabila, dar apreciabila de catre tribunale sub unghiul dreptului contractual si al raspunderii delictuale.
5

Referitor la modurile de reparare, acestea se refera n special la ncetarea poluarii, repararea n natura si
repararea pecuniara.
Prejudiciul cauzat mediului natural rezida n vatamari aduse naturii, biodiversitaii sau peisajului, cum
ar fi, de exemplu, dispariia unei specii de plante sau animale. Este greu, daca nu imposibil de evaluat n bani si
se rezuma, n privina repararii, la masuri de aducere n starea anterioara ori de reparare n natura.
Raspunderea: Astfel, potrivit art.95(1) din ordonana, raspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter
obiectiv, independent de culpa; n cazul pluralitaii autorilor, raspunderea este solidara. n aliniatul urmator al
aceluiasi articol se stipuleaza ca n mod excepional, raspunderea poate fi si subiectiva pentru prejudiciile
cauzate speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor specifice, prevederi evident
superflue, fiind cunoscut faptul ca excepiile sunt reglementate expres si sunt de stricta interpretare. Precizarea
ca prevenirea si repararea prejudiciului adus mediului se realizeaza conform prevederilor ordonanei si a
reglementarilor specifice (art.95(3) ncearca sa suplineasca eliminarea obligaiei de asigurare prin trimiterea la o
viitoare lege speciala.
RASPUNDEREA CONTRAVENIONALA N MATERIE DE MEDIU
Noua reglementare-cadru n materie, Ordonana de urgena a Guvernului nr.195/2005 a pastrat, n general,
aceiasi concepie asupra contraveniilor, cu unele ajustari n privina obiectului acestora si mai ales a
sanciunilor pecuniare aplicabile (cuantumul amenzilor crescnd considerabil, diferena ntre cele aplicate
persoanelor fizice si ale persoanelor juridice fiind de 6-8 ori mai mare). Dupa criteriul cuantumului amenzilor
aplicabile, n art.96 din ordonana sunt prevazute trei categorii de contravenii.
Astfel, din prima grupa fac parte 27 de contraveni constnd n ncalcari ale prevederilor legale precum:
obligaiile persoanelor juridice de a realize sisteme de automonitorizare si de a raporta autoritailor competente
rezultatele acesteia, precum si accidentele si incidentele care pot conduce la pericole de accidente, de a ine
evidena stricta a substanelor si preparatelor periculoase, de a identifica si preveni riscurile pe care acestea le
pot prezenta pentru sanatatea populaiei si a mediului, obligaia persoanelor fizice si juridice autorizate de a
aplica prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului, de a menine n
stare de funcionare capacitatea de monitorizare a mediului local, obligaia proprietarilor de terenuri cu titlu sau
fara titlu, de a menine perdelele forestiere si aliniamentele de protecia s.a.
A doua categorie (cu 34 de contravenii) cuprinde ncalcari a unor prevederi legale de genul: obligaiei
persoanelor fizice de solicitare si obinere a actelor de reglementare, obligaiile autoritailor administraiei
publice locale privind mbunatairea microclimatului urban, de a informa publicul privind riscurile generale de
6

funcionare sau existena obiectivelor cu risc pentru mediu, obligaia persoanelor fizice si persoanelor juridice
de a asigura masuri si dotari speciale pentru izolarea si protecia fonica a surselor generatoare de zgomot si
vibrai s.a.
n sfrsit, cea dea treia categorie de contravenii la regimul proteciei mediului, considerate cele mai grave, cel
puin din perspectiva amenzilor aplicabile cuprinde un numar de 15 ncalcari ale legii, ca de exemplu: obligaia
persoanelor fizice si juridice de a diminua, modifica sau nceta condiiile anterioare producerii prejudiciului,
potrivit principiului poluatorul plateste s.a. activitaile generatoare de poluare la cererea motivata a
autoritailor generatoare de poluare la cererea motivata a autoritailor competente, de a realiza n totalitate si la
termen masurile impuse, n conformitate cu actele de reglementare si prevederile legale, n urma inspeciilor de
mediu, obligaiile persoanelor fizice si juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu si de a
nlatura urmarile produse de aceasta, restabilind
Indiferent de natura conferita (civila, administrativa, specific contravenionala), procedura contravenionala
presupune ca etape constatarea contraveniei, aplicarea sanciunii si caile de atac mpotriva actelor de
sancionare a contraveniilor.
RASPUNDEREA PENALA IN MATERIE DE MEDIU
n prezent regimul juridic general al infraciunilor ecologice este confuz si, n unele privine, chiar
contradictoriu. ntr-adevar, n contextual procesului de modernizare a legislaiei penale si de armonizare a
reglementarilor de mediu cu exigenele comunitare, ca o masura pozitiva noul Cod penal (Legea nr.301/2004) a
preluat (desi nu a inspirat, pe coninut) din legea-cadru sediul principal al acestei categorii de infraciuni,
prevaznd capitolul V intitulat Crime si delicte contra mediului, n titlul VIII Crime si delicte de pericol
public al Parii speciale. Asa cum rezulta din chiar denumirea capitolului, unele infraciuni de mediu au fost
considerate crime, ca expresie a gradului ridicat de pericol social recunoscut astfel.