Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ea este trasa de ultimul posesor al cambiei neplatite si protestate asupra unuia din girantii
sau asupra principalului obligat. Spre deosebire de cambie care este un mijloc de credit, contracambia este un mijloc de incasare- Girantul care achita o contra-cambie urmareste incasarea ei de
la anteriorul obligat putind emite si el o noua contra-cambie. Contra-cambia va trebui sa
indeplineasca si sa cuprinda aceleasi mentiuni ca si cambia.
BILETUL LA ORDIN este cambia care cuprinde obligatiunea de a plati o suma oarecare
la ordinul unei alte persoane.
Deosebirea fata de cambie este aceea ca la biletul la ordin intervin numai doua prsoane:
subscriitorul (tragatorul) care se obliga el insusi de a plati suma la scadenta si beneficiarul sau
purtatorul care primeste biletul la ordin si este in drept sa-l incaseze la scadenta. Deci tragatorul
este chiar debitorul.
Fata de elemente cuprinse de cambie, lipseste numele trasului.
Biletul la ordin a carui scadenta nu este aratata, este socotit platibil la vedere, adica
debitorul este obligat sa-l plateasca atunci cind il prezinta beneficiarul. Daca nu se arata locul de
plata, atunci plata se face la locul emisiunii titlului.
Biletul la ordin care nu arata locul unde a fost emis, se socoteste semnat in locul aratat
linga numele emitentului.
Majoritatea reglementarilor privind cambia se aplica si biletului la ordin, in legatura cu
girarea, avalizarea, scadenta, plata, regresul in caz de neplata, protestul, plata prin interventiune,
alterarile, prescriptiunea, anularea si inlocuirea titlului si altele.
Biletul la ordin, la fel ca si cambia, poate indeplini functia de instrument de credit bancar
pe termen scurt. Furnizorul care vinde o mafta pe credit, primeste in locul bancar un bilet la
ordin de valoarea marfii, tras de cumparator. Deci vinzatorul a acordat cumparatorului un credit
pe termen scurt pe o durata pina la scadenta.
Detinatorul biletelor la ordin daca are nevoie de credit bancar se prezinta la banca si pe
baza portofoliului de cambii ;i biletele la ordin de la partenerii sai, primeste credit necesar
dimensionat la cel mult valoarea portofoliului de efecte de comert neajunse la scadenta.
Operatiunea prin care efectele de comert apar ca instrumente de credit si se folosesc drept
garantie a creditului bancar se numeste scont.
Miscarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul cambiilor trase si bilete la ordin
este stimulata de speranta obtinerii unor cistiguri mai mari fie pe calea dobinzilor (diferenta de
dobinda de la o tara la alta tara) fie pe calea cursurilor valutare, capitalurile exprimate si sub
forma efectelor de comert migrind spre tarile unde dobinda este mai ridicata sau unde moneda isi
intareste puterea de cumparare.
MANDATUL. In activitatea comerciala prin mandat se intelege un act care are toate
caracterele unei trate, diferind numai prin forma sa care este epistolara, sub forma unei scrisori.
Mandatul nu este supus la acceptare si prin urmare nu este supus la nici o urmarire pe cale
legala, ca celelalte efecte de comert.
Mandatul se foloseste atunci cind se doreste a se transfera o suma de pe o piata pe alta fara
a fi necesara circularea sau negocierea efectului. De asemeni se foloseste mai mult in cazul
relatiilor dintre societatile comerciale si sucursale sau agentiile lor.
Mandatele sint platibile la vedere. Trasul, cel care trebuie sa plateasca mandatul, poate
refuza acesta plata daca nu a fost avizat de tragator. Avizarea trasului de catre tragator este
necesara pentru a se preveni fraudele si falsurile.
Aceste mandate sint efecte comerciale, atunci cind au ca destinatie lichidarea unor creante
comerciale si se manipuleaza prin intermediul agentilor economici.
In general mandatele nu au o circulatie extinsa, ca efecte de comert, motiv pentru care nu
au aparut nici legislatii si reglementari speciale.
VARANTUL este un titlu de creanta folosit in comert. El se foloseste in cazul marfurilor
care urmeaza a fi transportate pe apa, pe momentul depozitarii lor in docuri sau orice instalatii de
depozitare si reprezinta o creanta a proprietarului marfii fata de depozitar, de o valoare egala cu
valoarea marfurilor predate.
actiuni la purtator, care nu poarta nici un nume si care pot transmite fara nici o
formalitate.
II.
Societatii pe actiuni sint agenti economici al carui capital nu apartine unui singur
intreprinzator, ci unui grup de detinatori ai actiunilor emise pentru formarea capitalului social al
acestora. Posesorii actiunilor pot sa se schimbe pe durata functionarii societatii, prin tranzactii cu
valori mobiliare.
Necesitatile dezvoltarilor mari ale productiei au facut insuficiente capitalurile individuale si
au impus colectarea capitalurilor disponibile, dispersate si transformarea lor in puternice
capitaluri sociale ale societatilor pe actiuni.
Societatile pe actiuni au un sistem de organizare specific. Capitalurile societatii sint
colectate prin emisiunea actiunilor de catre actionarii fondatori. Conducerea societatii se exercita
de un numar de administratori alesi de adunarea generala a actionarilor.
Actiunile se negociaza. Pretul la care actiunea se coteaza la bursa se numeste cursul actiunii
care poate fi superior sau inferior fata de valoarea nominala a actiunii, functie de venitul adus.
Cu cit dividendul este mai mare, cu atit cursul actiunii va fi mai ridicat, si invers.
De asemenea, cursul actiunilor este in raport invers proportional cu nivelul dobinzii
practicate la capitalul de imprumut: cu cit este mai scazuta dobinda la capitalul de imprumut, cu
atit este mai ridicat cursul actiunilor si invers. Cursul unei actiuni este redat de formula:
dividend x 100
rata dobinzii
Exemplu:
Precum ca dobinda la capitalul de imprumut este 8%, iar dividendul este de 8%, 16%, si
4% (trei ipoteze):