concordantdcu nevoile gi scopurile urmdrite, creareade noi obiecte gi bunuri, inexistenteca atare

in natur6.
Din punct de vedere structural, activitatea de muncd dezvdluie doud laturi strAnscorelateobiectivdqi subiectivd.
g Procesul de crealie esteangrenareacomponentelorpsihice qi psihofizice ale creativitdlii in
vederearealizdrii proiectului mental gi oblinerii produsului nou. El are o organizarc complexdqi
o desfrqurarefazicd, in forma unei succesiunide etape.
Existd c6tevaverigi sau etape:
a) congtientizareaqi formularea problemei (a intrebdrii, a ipotezei);
b) pregdtirea;
c) elaborareamontajului-creativ, care direc{ioneazd,din interior, cdutdrile, combinafiile gi
transformdrile;
d) gestaliasau incuba{ia (sedimentarea,filtrarea, decantareadatelor gi conexiunilor);
e) iluminarea (gdsireain minte a cdii de urmat pentru frnalizareaproiectului sau a solutiei la
problema formulatd);
f) finalizarea(prin conectareaaparatuluioperalional-executiv,in plan intern sauextern);
g) verificarea gi validarea.
Traiectoria procesului de crea{iedobAndegteun caracterindividual, raporturile dintre fazele
mentio nate qi duratelelor variind semnificativ de la un subiectla altul.
Personalitatea creativd exprimd acea organizare psihicd intemd, care predispune gi
favofizeazdperformareaunui act de uealie, intr-un domeniu specific.
Indiferent de domeniul de afirmare, personalitateacreativd se caracterizeazdprin valori
pozitive ale unor factori, precum: flexibilitate, fluiditate, combinativitate, imaginafie, deschidere
qi sensibilitate la nou, nonconformism, independentdin g6ndire, spirit critic gi disponibilitate
intelectualdconstructivd,perspicacitate,inteligenfd.
Climotul creativ rezultd, din particularit Sjile structurdrii gi functiondrii r elatiilor
interpersonalein cadrul grupurilor profesionale qi din modul in care, la nivel social global, se
preluiesc qi se recompenseazdeforlurile creatoareale indivizilor gi grupurilor.

Tema 2. MOTIVATIA
2.1. Definirea pi funcfiile motiva{iei
Orientareapersonalitilii este un sistem de imbolduri, care determind selectivitatearela{iilor
gi activitateaomului. Un componental orientdrii personalitdlii estemotivalia.
Nici un act comportamentalnu apare qi nu se manifestd in sine, fbrd o anumitd direc{ionare
qi sustinereenergeticd.Chiar in cazul absenleiunui obiectiv sau scop, un comportamentare la
bazd.acliuneaunei cauze.Astfel, trebuie cdutatrdspunsulla intrebareade ce?, de ce s-a produs?
Anume motivalia estecea, care conline intrebareade mai sus.
in sensul ei general, notiunea de motivaJie, introdusd in psihologie la inceputul secolului
XX, desemneazdaspectuluman. Ea estedefinitd ca ,,o starede tensiune, carepune organismulin
miqcarepdnd cdnd ajunge la reducereatensiunii gi regdsireaintegritdtii sale".
Motivatia estetotalitatea de mobiluri interne ale comportamentului,fie cd sunt inndscutesau
dob6ndite,congtientizatesaunecongtientizate,simple trebuin{efiziologice sau idealuri abstracte.
Astfel definitd, motivatia std in spateletuturor deciziilor, atitudinilor qi acliunilor umane,
fiind de aceeadenumitd,,cauzalitateainternd" a conduiteiumane.
in acelaqi timp, motivalia trebuie consideratd gi drept o lege generall, de organizare gi
funcJionare a intregului sistem psihic uman, ea operdnd distincJia necesard intre pldcut gi
nepldcut,intre util gi inutil, intre bun qi rdu.
Motivatia este o pdrghie importantd in procesul autoregldrii individului, o forld motricd a
intregii sale dezvoltdri psihice qi umane.

Motivalia sensibilizeazd diferit persoanala influenJele externe, frcdnd-o mai mult sau mai
pufin permeabilSla ea.
Motivatia superioardspecificd omului aparein condiJiile activitdtriivoluntare. Aceastdformd
a motivaliei apare abia la vdrsta preqcolard.Astfel motivalia caracteristicd omului presupune
existen{aunei reflectdri, careindeplinegteun rol determinatin dirijarea acJiunilor, orientate spre
satisfacereatrebuintelor.
Este deosebit de important sd se examinezefactorii, ce declanqeazdactivitatea subiectului,
ce o orienteazdspre anumite scopuri, care permit prelungirea ei dacd scopurile nu sunt imediat
atinse, ori care o opresc la un moment dat. Studiul motivatiei inseamndtocmai analizaacestor
factori qi a mecanismelor,ce le explicd efectele.
Comportamentuluman trebuie considerato activitate dirijatd gi nu o reacfie oarecare,scopul
fiind cel, care, ?n mare parte, rcgleazd aceastd dirijare. Acceptdnd acest punct de vedere,
motivajia trebuie in{eleasd drept o structurd cognitiv-dinamicS, care dirijeazd ac\finea spre
scopuri concrete,aspectuldinamic al intrdrii in relalie a subiectului cu lumea, orientareaactivi qi
preferen{ialda acestuiaspre o categoriede situatii qi obiecte.
Printrefun cI i i Ie mot ivalle I enumerdm:
I. Funclia de activare intemd difuzd,qi de semnalizarea unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic.
In aceast6fazd, starea de necesitate apare, dar nu declangeazdincd ac{iunea. De obicei,
aceastdfunclie este specificd trebuinlelor, ce poseddo dinamicd deosebitd: debuteazd,cuo alerti
internd, continud cu o agitalie crescdndd,ajung6ndchiar la stlri de mare incordare internd,pentru
a se finaliza prin satisfacerea
lor.
II. Funclia de mobil sau de factor declanqatoral actiunilor efective.
Acestaestemotivul, definit de psihologulfrancezH. Pieron drept,,mobilul, ce alegedintre
deprinderile existentepe cea, care va ft actualizatd".A identifica un motiv inseamnda rdspunde
la intrebarea: de ce? Aceastl func{ie constd in centrareacomporlamentului gi activitdlii pe un
obiect anume- satisfacereastdrii de necesitateindividualizate de cdtre motiv.
in virtutea acestei functii, derularea proceselor mentale interne este subordonatagbsirii
mij loacelor adecvatepentru atingereascopului.
m. Funcfia de autoreglarea conduitei, prin care se imprimd conduitei un caracteractiv qi
selectiv. Eficienta reglatorie a motivatiei estedependentdin egaldmdsurdde energizaredireclionare.
Esenlial pentru motivalie este faptul cd.ea instigd, impulsioneazd,declanseazdacliunea, iar
acfiunea,prin intermediul conexiunii inverse, influenteazdinsdgi baza motivaJionaldgi dinamica
ei.
2.2. Structura sferei motiva{ionale
Prin termenul de motivalie definim o componentd structural-funclionald specificd a
sistemuluipsihic uman, ce reflectd o starede necesitatein senslarg.
In filogenezd qi ontogenezdse elaboreazd"anumite stdri de necesitatesau sensibilizdri ale
organismului pentru deferite obiecte.
Astfel se dezvoltd necesitateade substantenutritive, de imbrdcdminte,de oxigen, de anumite
condilii de temperaturS,de semnaleinforma{ionale, de miqcare,acJiune,relaxare, de comunicare
cu al1ii, de realizarc de sine $i altele. Toate acesteanu sunt altceva decdt trebuinlq conditrii ale
vielii.
Deci, primul element din structura motivaliei sunt trebuinlele. Aldturi de trebuinJe se
dezvoltd gi motivele, interesele, impulsurile, valenlele, tendinlele, clorinlele, scopurile,
ideal ur ile Si conv in g erile omului.
Aceste stdri se cer a fi satisftcute gi ele il determind pe om gi il ,,?mping" pentru a qi le
satisfaceqi satisfrcute ele formeazd"sfera motivulionald a acestuia.

Trebainlele sunt structuri motivalionalebazale qi fundamentale

ale personalitdfii, forfele ei
mo{ic.g cele mai putemice, reflectdnd cel mai pregnant
echilibru biopsihoso cial al omului in
conddiile solicitdrilor mediului extem. Ele semnaliz6azdcerintele
de reechilibrare in forma unor
stdri qi imbolduri specifice.
Trebuinfele trezesc la om activismul, sunt.sursaprincipald
a acfiunii. Ea se nagtein urma
apariliei unui dezechilibru in func{ionareaorganismurui.
Trebuinlele influen{eazdemotiile, gdndiria qi voin}a omului.
Aceasta estedin cavzalegrturii
cu satisfacereasau nesatisfacereatrebuinlelor.-Influenleazd,
emol1ilepentru cd omul incearcd
diferite emo{ii de incordare sau linigte, satisfacli" ,u., nero,rllumire.
G6ndirea o influenJeazd, prin
faptul cd omul pentru a-$i satisfacetrebuinlele trebuie
sa gaseascaanumite mijloace. G6ndirea
este una din laturile activitdtii psihice, ce asigurd descope-rirea
mijloacelo, f.rrt* satisfacerea
trebuinlelor.
In legdturd cu voinfa, un filosof scria cd
,,trebuintele trec prin capul omului,,, deci sunt
congtientizategi se manifestd sub formd de voin{d. Datoritd
voinlei, omul invinge greutdtile,
r ezolvd problemele, care sunt corelatecu satisfacereatrebuinfelor.
Dacd omul esteinsetat sau infometat, el nu se poate gandi
la nimic altceva dec6tla cdutarca
mijloacelor de a-gi potoli foamea sau setea.Dupd .u- lrJd.*
trebuin{ele au iendinla de a regla
orientareaactivitdlii psihicea individului.
Trebuinfele omului sunt foarte variate. in
funcyie de geneza si conlinutul lor, pot fi
clasificatein:
1' Trebuinleprimare (inndscute,cu rol de asigurarea integrit
dlii frzicea organismului).
2' Trebuintresecundare(formate ?ndecursulvielii qi cu rol
de asigurarea integrit61iipsihice
qi so ciale a individului).
in categoriatrebuinlelor primare se incadreazd:
- Trebuinlele biologice (sau
organice) - de foame, sete,sexuale.
- Trebuinlele
fiziologice (saufunclionale) - de migcare,relaxare-descdrcare.
Ele sunt
omgi animal, insd la omsunt modelate gi instrumentate
^^,::Tu"e.pentru
SOclOcultural.
Cea de a doua categoriede clasificarc sebazeazdpe principiul
orientdriipersonalitd{iispre
un anumit obiect:
'a)
trebuintrelemateriale - staulabaza activitalii vitale ale
omului, cum ar fi trebuinJade
hrand, imbrdcdminte, locuinfd, confort, de unelte gi instrumente.
Ele s-au format in procesul
dezvoltdrii filogenetice, social-istoricea omului qi constituie
o insugiregeneralda specieiumane;
b) trebuinlele spirituole - sunt trebuinle specific umane.
La ele se referd trebuinJele
cognitive qi de delectareesteticd,cum ar fi trebuinlu o" cunoaqtere,
estetice,etice, de realizarea
propriei personalitdli.
Pe baza trebuinlei cognitive se formeazi. trebuinJa independent
E,de crealie gtiinliJicd. in
acest caz cunoaqterea-devinenu scopul, ci mijlocul de
satisfacerea trebuinlelor de crealie.
Datoritd trebuinlei de delectareesteticdomul cauta gi se strdduie
sd-qi facd traiul, odihna, intr-un
cuvdnt s6-qifacd via{a frumoasd.
c) trebuin{elesociale - includ trebuin}elede a atinge o anumitd.
condi{ie de dezvoltare,de a
cdpdtao aprecieresoci4ld, trebuin{a de a fi prieten .u .in.uu,
de a iubi, de a particip ala activitd[i
in comun, trebuinla de comunicare,anturaj, d.
gi integrare social6 etc.
"oop..are
o trebuin{d a omului estetrebuin}a de a *rnri,
iar dacd omul estelipsit de posibilitatea de a
munci' el va avea o stare de incordare gi insatisfaclie.La omul
multilateral dezvoltat se manifestd
toate trebuintele umane.
Maslow H', psiholog american, este unul dintre cei, care s-a
ocupat cu studiul trebuintelor.
El stabileqtecinci categorii de trebuinJe,pe care le organizeazdqile
structureazd,intr-o,,piramid6
a trebuintelor".
Maslow face cdtevapr ecizdriin baza acesteipiramide
15):

ffig.

Trebuinlelede
autorcalizare
Trebuin{elede stimd qi
respect
Trebuinlele de afeliere
Trebuinlele de securitate

TrebuinJele
fizio logicegi biologice
FiS, 15 Piramida trebuinfelor (dupi H. Maslow).

- trebuinla este cu atdt mai improbabilS,

cu cdt este mai continuu satisfrcutd (ceea ce
inseamndcd trebuinta, care motiveazdcomportamentul,estecea nesatisfbcutd).
- trebuinla nu apare ca motivatie, decdt dac6
cea anterioa.a J
i"ril"rsfrcutd
(ceea ce
sugereaziexistenfaunei ordini, a unei succesiuniin satisfacerealor); "
- aparilia unei trebuinJe noi dupd satisfacerea
alteia anterioare nu se rcalizeazd,brusc" ci
treptat;
- cu cdt o trebuintd se afld spre vdrful piramidei,
cu atdtea estemai specific umand (acestea
sunt mai puJin urgente din punct de vederefericire, creqteeficienta biologicd
a organismuiui).
Pe baza acesteipiramide putem explica inldnluirea trebuinJelor,trecJrea
de la unele la iltele,
inlocuirea unora cu altele, reuqind sd intelegemmai bine insaqi conduita
individului.
Satisfacereafireascd a trebuinlelor se asociazdcu reducereatensiunilor;
nesatisfacerealor
conduce fie la dilatarea gi exacerbareaacestora,fie la stingerea lor prin
saturafie gi reac{ie de
apdrale,igsolitd de perturbdri caracteriale;nesatisfacerealor o perioada
mai indei'ngata de timp
pune in pericol existenta fizicd,qi psihicd a individului.
A' Maslow a elaborat clasificarea sa, pomind de la aprecierea locului gi
importanJa
conlinutului motivului in structurapersonalitdlii.
Acum vom descrie,,piramida", carecuprinde 5 niveluri motiva{ionale:
I. Trebuin\e biologice ffiziologice) - necesitateade brand.,je odihnd, de
sexualitate, de
pdstrarea sdndt6{ii,de oxigen, anumite condi}ii de temperaturd.
2. Trebuin\e de securitale - necesitateade siguran{dexisten{iald, de securitate
emotionald,
profesionald,sociald,relafionald
3; Trebuintrede afeliere - necesitateade stimd gi respect din partea celor din jur.
4. Trebuintrede status (sociale) - necesitateade apartenenli gi adeziune,
de identificare
alctivd cu un grup sau categoriesociald,de a fi membru al unei familii gi
de a aveaofamilie, de
a fi il consonan{dcognitivd qi afectivd cu membrii grupului.
5. Trebuin{e de autorealizare - necesitateade a1i atinge propriul tdu poten{ial
creativ, de a
obline performante inalte, de a contribui in mod propriu gi oiiginal la atingerea
unor obiective
profesionalesau sociale.
Urmdtorul element din structura motivafiei este motivul. Motivul exprimd forma
concretd
actuald,in care se activeazagi se manifestdstareade necesirare.
Cdnd individul i$i dd searnade deficitul de substanfenutritive din organism gi se
oienteazd"
spre inldturarea lui, trebuin{a s-a transformat deja in motiv. Nu toaie motivele
sunt insd
conqtiente. Existd unele motive inconqtiente a cdror substrat nu este clar
delimitat, dar care
indeplinescun rol important in activitate.
Spre deosebirede trebuintS, care nu intotdeaunareugegtesd declanqeze o ac[iune,.
motivul
asigurd efectuareacomportamentelorcorespunzdto
are de satisfacere.

Aqadar' motivul poate fi definit mobilul, ce

declanseazd,susline energetic orienteazd
si
acliunea.
De aici decurg 9i,
2 segmente ale motivului: unul energizant
ryle
si dinamogen, altul
si direclional' intre ut"it. doud segmenteexistd o interailiun" qi
o interdJpenden{d
i:"i;r:::
Motivele sunt extrem de variate:
- individuale gi sociale;
- inferioare gi superioare;
- minore gi majore;
- egoistegi altruiste. Ele
nu aclioneazdindependentunele de altele, ci
interdependent
formdnd, in structura
personalitdfii, configuralii sauconstetalii
demotive.
Motivul este factor declanqatoral acfiunii, in
cadrul cdruia este cuprinsd o cerinjtt f'16 de
mediu, o preferinfd.
I n t er esele r eprezintd,ori entdri selective, relativ
stabile gi active spre anumite domenii de
activitate.

Dacdun individ incepemulte activit[ti pi nu finali

zeazd corcspunzdtor
nici una dintre ele,
inseamndcd el nu $i-a format incd interes.i". Pi.
*rt tendinJe,preferinle spirituale, atraclii
irezistibileale individului centratepe un obiect
fizic, i persoandsau o activitate,fard a viza
materiale utile sauavantaje.
Tendinla esteexpresiaorient5rii.Impulsul orientat
spre u' q'uu'L
anumit (-,u
obiect, determinatin
funcfiede anumitetrebuinJeqi valenfe,devinetendinld. ",/rv un
Tendinla are un aspectfuncfional,care constairrtr-o
stare de tensiune.Acest fenomen
motivaJionaleste determinatdin interior prin t..urin1"
gi ''vurrur'r
impulsuri }r
qi din exterior prin
intensitatea
qi calitateavalen{elor.
Interesele sunt formaliuni motivalionalemai complexe
decdt trebuinfele qi motivele,
deoa^re
ceimpli cd or ganizar
e, constanldgi'eficienldIn structuralor psihicd intrd eiementec.ognitive,
afective si volitive. orientareaspre o
activitatepresupuneptezenlaunor cunogtinle,inirarea
in nrncliuni a activismuluimintal,trdfuea
ei ca o stare agreabila,care producepldcere,au.
,*, totodatd,impinge spre ac{iune,spre
control,sprepunereain disponibilitatea,unorcalitd[iale
voinJei(hotdr6rea,
perseverenta
etc.).
Existdinteresegeneraleqi personale,pozitive'sinugatiue,
profesionalesi extraproJbsionale
(detimp liber).
cea mai rdspanditdclasificarea intereselorestecea
in funclie de domeniulde activitatein
caresemanifestd(interesetehnice,interesegtiin{ifice,
interesesportive,intereseliterar-artistice).
Foarteimportantesunt intereselecreative,'caracterirut"--pri"
ciutareaunor noi solu{ii, a unor
r
procedee
inventive,a unorproiecteoriginale.
Un alt fenomen motiva{ional .tt" impulsul. rmpulsul
constd chiar in aparitia unei
excitabilitatri
accentuate
al unor centrenervoase.Impulsurilesunttendintele,
careconstauintr-o
pornirespremiqcare,ac{iune.
Datoritdimpulsuluiapartrebuinlele. Dacdtermenul
de trebuinldindicdaspectulde confinut,
apoitermenulde impulsdesemne
azd aspectul
procesual
al
trebuintrei.
Acegtidoi termeninu pot fi
separaJi.
Impulsulsenaqteodatdcu trebuinla.
Intenlia este urmdtorul componental motivafiei. Ea
poate fi conceputdca punereain
miqcarecu ajutorulsistemuluiverbal,a unei structuiide
actiune,careesteformat6de asemenea
cu ajutorul sistemului verbal in conformitatecu ..tin[r"
fa]d de sarcin6,de satisfacerea
trebuinlelor,de rcalizareascopuluipropus.
Inten{iaesteun fenomenfoarteimportant.Dacdscopulpropus
nu a fost atins,inten{ianu
s-arealizat'dartensiuneapsihicdt u rrud., ci semenfi".
riu ror-a
preocupdriideproblemd.Intenfiaesteo tendin{dcongiientizatd. oe imfursientru continuarea

Alt fenomen motivational estevalenta. Spre deosebirede celelalte fenomenemotivalionale,

valenta nu reprezintd o anumitd funclie interioard a organismului, ci o calitate a obiectelor, prin
care se satisfactrebuinfele.
Trebuinlelepot fi satisfbcutein mai multe feluri. De exemplu,trebuintade hrand poate fi

satisfbcutd
cu mai multe feluri de alimente,seteacu mai multe feluri de b6uturi.
Valenlelereprezintd,
conJinutultrebuintelor,iar ultimul poate fi modificat qi imbogdtit in
cursulexperienteiindividuale

Valenla poate fr pozitivd, dar gi negativd. Drept exemplu ar putea sewi: pedeapsa,
mustrqrea,frustrarea, privarea de informalii. Deci acestefenomeneau o valentd negativd.
O valenld negativd de asemeneaare Si eSec.Dupd cum e qi firesc omul tinde spre obiective
cu valenldpozilivit.
Dorinla este o trebuinfd congtientizatd.in timp ce trebuintele sunt limitate, dorinlele sunt
evident mai numeroase,pentru cd fiecare trebuinld poate fi satisfbcutdde o gamdmai mare de
obiecte,situatii. Iar dorin{a marcheazl,trecereade la motive spre scopuri saupioiecte.
Scopul este o imagine mintald a rezultatului, a efectului dorit, un gdnd prezent a ceea ce
urmeazd.sd fie realizat in viitor.
Aspirulia reprezintd,ndzuintaspre scopuri, ce depdqegtecondifiile, la care aajuns subiectul.
Spectrul de aspiratii ca qi modurile de satisfacerea dorinJelor gi aspiraliilor sunt prefigurate
social.
Convingerile sunt idei ad6nc implantate in structura personalitdJii,putemic trdite afectiv,
care,,impinge", impuls ioneazdspre actiune.
Nu orice idee este o convingere, ci doar cea, care reprezintd,pentru individ o valoare, o
certitudine subiectivS,care il ajutd sd stabileascdceeace estevalabil, optim, necesar,s6 distingd
intre bine qi rdu, frumos gi ur6t, adevdr gi minciund. Agadar, sunt convingeri nu-ui
ideile-valoare, care se contopesc cu trebuinlele gi dorinlele individului, cu aJpiraliile qi
ndzuin{elelui, cu trdsdturile lui de personalitate.
Ele iqi au rdddcinile in afectivitateapersoanei,in emotiile, sentimentelegi pasiunile ei. Mai
mult decdt atdt, ele se impun in comportament,il orienteazi permanent, de aceeasunt nu doar
constant provocate, ci gi virulerrt apdrate,mai ales c6nd sunt contrazise gi atacate.tn aceste
imprejurdri ele devin adevdrateidei-fortrd.
Convingerile intrd in functiune in imprejuririle de alegeresau conflict valoric.
Idealurile reprezirrtd,proieclii ale individului in sisteme de imagini.qi idei, care ii ghideazd
intreag6existen{d.
Idealurile reflectd o stare sau o situalie proiectatd in viitor, spre care tinde subiectul in
migcarea ascendentd de devenire qi de autodesdvdrqire.Ele reflectd gi transfigureazd, atdt
experienla proprie, cdt qi experienta semenilor, devenind, in cele din urmd, anticipdri,
geteralizdri qi optimizdri ale proiectului existential.
Idealul nu reprezintd o simpld formuld cognitivd de viald, preluatd necritic din afard, prin
imit a1ie,ci este pldmddit de individ in funclie de particularit 61ile lui proprii. Numai in felul
acestael se integreazd,valorilor personalitd\ii, iar cu timpul devine o valoare personald,reuqind
sd motiveze comportamentul.
Cercetdrile romdnegti de psihologie au demonstratcd in structura psiholo gicd,a idealului se
includ trei elementefundamentale:
sensul Ei semnificalia vielii (direclia, spre care se orienteazd o persoand,definitd in
functie de modul de existenld sociald,culturd spirituald, valoare morald);
scopul vielii (ca obiect al vietii, ca valoare personalSsuprem6,ce prefigureaz[ destine,
componentdintelectual-voluntard,dar gi axiologicd a idealului);
modelul de vtald (ghidul propus a fi urmat qi atins, un fel de Eu ideal, care cdlduzeqte
viala).
Idealul (moral, fiziologic, estetic,politic, existenlialetc.), ca ceva ce nu existd, darar putea
fr, ca motiv central al existen{ei, ca opliune valoricd qi programativd de via16, ca ,,stea
cdlduzitoare"reprezintd o adevdratdforld spirituald, decisivd pentru individ.

Concepliu despre lume gi viald constituie o formatiune motivalionald cognitiv-valoricd de

maximd generalitate, ce cuprinde ansamblul pdrerilor, ideilor, teoriilor despre om, natur6,
societate. Ideile qi teoriile din cadrul ei nu au doar o valoare de fapte de cunoagtere,ci de
convingeri. Formatd sub incidenla conditiilor de via1d,,dar gi a culturii gi educafiei, fiind
rczultanta experientelor personale trdite pe drumul sinuos al vie{ii, ea reuneqtecognitivul cu
valoricul gi se implinegte in acliune.
Intte convingeri, idealuri Si conceplia despre lume qi viald existd o foarte strdnsd
interdependentd,impreuni constituind un complex motivalional de piim ordin al personalitdlii.
2.3. Formele (tipurile) motiva{iei
Existd mai multe forme ale motivaliei, ce se clasificd, de obicei, doud cdte doud perechi
opuse,contrare.
I. Motivafia pozitivi qi negativi
Motivatia pozitivd esteprodusd de stimuldrile, cum ar fi lauda, incurajarea gi se soldeazdcu
efecte benefice asupra activitdlii sau rela{iilor interumane, cum ar fi apropierea activitdtrilor,
angajareainele, preferareapersoaneloretc.
Pozitive vor fi apreciateacele motive, a cdror satisfacere,nu intrd in conflict cu exigenlelegi
etaloanele morale, care funcfioneazd"la nivel social sau care, prin natura lor, genercazd
comportamentegi activitafl orientate spre.atingereaunor scopuri sociale.
Motivalia negativd este produsd de folosirea unor stimuldri, cum sunt amenin\arca,
blamarea,pedepsireagi se asociazi cu efectede abtinere,.evitare, rcfuz.
Motivele negative se caracterizeazd"prin faptul cd satisfacerea lor, pe l6ngd un efect
adaptativ de moment, asociat cu reducereatensiunii initiale qi oblinerea unei doze de pldcere qi
satisfacfii de moment, genereazd"
efecte perturbatoare,secundare, cate) cumuldndu-sein timp,
conduc la serioasedezechilibre gi disfunclii in planul intem al sistemului personalitdtii sau in
planyl relaliondrii individului cu mediul social.
In cea mai mare parte,acestemotive se leagd gi se adreseazd.primordialsferei biologicului qi
fiziologicului. Din categoria lor fac parte,trebuinla pentru alcool, pentru fumat, pentru droguri,
pentru mdncdruri excesiv de condimentatesau excesiv de grase,trebuinfa de acumulareexcesivd
a bunurilor materiale,trebuinta de aventurd.
II. Motivafia cognitivi qi afectivi
Motivalia cognitivd iqi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a gti, de a
cunoaqte,de a fi stimulat senzorial, forma ei tipica pentru curiozitatea pentru nou, complex,
pentru schimbare. Se numegte cognitivd, deoarece as\ioteaz6,dinl[utrul proceselor cognitive
(percepliei,gdndirii, memoriei, imagina tiei), stimulAndactivitateaintelectuald.
Astfel de explorare se trece la reproducere,de aici la infelegere, apoi la interes gtiinfific,
pentru ca in final sd se ajungd la inclinalia creativ6,.Ea iqi gdseqtesatisfacfia in nevoia de a
intelege,explica, rczolva cu un scopin sine.
Motivafia afectivd este determinatd de nevoia omului de a simti bine in compania altora.
Cdnd copiii invald pentru a-gi satisfacepdrin{ii sau pentru a nu pierde aprobarea,dragostealor,
spunemci sunt animati de o motivatie afectivd.
III. Motiva{ia intrinsecl qi extrinseci
Degi activitd{ile noastresunt motivate, nu in toate activitSlile motivele ocupd aceeaqipozilie.
Dacd sursa generatoareeste solidard cu activitatea desfdquratdde subiect, atunci vorbim de
existen{aunei motiva\ii directe sau intrinseci. Specificul acestei forme de motivalie constd in
satisfacereaei prin insdqi indeplinirea actiunii adecvateei.
Dacd sursageneratoarea motivaliei sugeratdacestuiasau chiar impusd de o altd persoandnu
izvordqtedin specificul activitdlii desfEqurate,atunci avem de a face cu o motivafie indirectd sau
extrinsecd.
Din punctul de vedere al eficien{ei - nivelul de performaniSqi consumul de efort (energie)gi
timp - activitatea intrinsec motivatd estesuperioardcelei extrinsec motivate.

- Astfel, pe c6nd activitatea intrinsec motivatd, av6nd sursa de satisfactie in ea ins6qi, se

efectueazdcu pldcere gi cu un efort de mobilizare relativ redus, cea extrinsec
motivatd se
efectueazdsub semnul unei solicitari qi condiliondri exteme,frrdo pldcere interioard qi
cu un
efort intens de mobilizare voluntard.
De acestlucru ne ddm seamadacdpunem aldturi doud situalii legate, de pildd,
de activitatea
de invdfare: prima, in care studentul invafd dintr-o atrac\ie inierioia, incercand
satisfaclie in
cursul desfrqurdrii activitdtii propriu-zise, inJdrirea venind din congtientizarea
Hrgiiii gi
imbogd{irii orizontului de cunoagtere;cea de-a doua, in care studentul inva!6,
fie penlru a h
ldudat qi a primi o recompensd,dar frrd, a avea imboldul interior cdtre aceajta,
fre cd,opteazd.
penqu o profesie datoriti salariului mare, fie de frica qi controlul din partea
pdrintilor.
In raport cu mai multe tipuri de sarcini gi solicitdri, activitatla incepe pe
suportul unei
motivalii extrinseci gi, apoi, treptat, se poatetransformain activitate intrinsec motivatd.
$i, sub acestaspect,ne putem referi tot la activitateade invdfare. Un student,care,initrial,nu
are nici o atracJie pentru invd{dturd, pe mdsurd, ce asimileazd cunoqtin{e gi pe
baza lor
dob6ndeqtecapacitdli qi competenle, pe care inainte nu le-ar fi putut tarrrri,
va trece de la
suportul motivatiei extrinseci la cel al motivafiei intrinseci - satisfaclia
rczultynd din insdqi
activitatea de ?nvdfare.
O specieparticulard a motiva{iei intrinseci estemotiva{ia cognitivd sau epistenicd.
Forma ei
inifiali este curiozitatea, privitd ca o trebuin{d de a obline inftrmalie
frri a avea nevoie de
adaptarcimediatd.
pot fi apreciate aceste forme ale motivatiei din perspectivaproductivitdlii
9ylor? Fdrd,
indoiald cd ele sunt inegal productive. MotivaJia pozitivd, intrinsecd gi
cea cognitivd sunt mult
mai productive decat motivafia negativd, extrinseid, afectivd.
Productivitatea mai mare sau mai micd a formelor motivaJiei depinde
de particul arltdlile
concrete ale situafiei, dar qi de factorii, cum ar fr: vdrsta iubiectrilor,
temperamentul sau
caracterul lor.
in explicarea motivafiei poate fi folosit qi principiul homeostaziei.prin
homeostaziese
infelege tendinfa organismului de a menline constanli parametrii mediului intem,
restabilindu-le
nivelul, c6nd acestaesteperturbat de o influen{d exteini.
Desprehomeostazies-avorbit qi cu privirelarelalia dintre individ qi mediul
social. Omul
transformd mediul qi, totodatd, se transformd pe sine. Deci, pe l6ngd rnotivalia
homeostaticd
aparegi motivaJia de dezvoltare,autorealizare,aotodepdgire.
2.4. Motiva{ie gi performanfi
Individul aclioneazd', de reguld, sub influenla unei constelatii: comportamentul
este
plurimotivat. Motivalia conducela oblinerea,rtrot p.ifor-anJe inalte.
Performanfa este un nivel superior de indeplinire a scopului. Din perspectiva
diverselor
fory. ale activitdlii umane (ioc, tnvdlpre, muncd, crealie) ...u
inteieseazd este valoarea
motivaJiei qi eficienJa ei propulsivd. in acest context, problema""relatiei dintre
motivatie gi
performanJdare nu doar o importantd teoreticd,ci qi una practicd.
Relalia dintre intensitatea motivaliei qi nivetit performanlei este dependentd
de
complexitateaactiuitfi[ii (sarcinii), pe care subiectul o are de indeplinit.
Cercetdrile psihologice au demonstrat cd in sarcinile simple (repetitive, rutiniere,
cu
componenteautomatizate,cu putine alternative de solutionare) pe mdsurd ce cregteintensitatea
motivaliei, cregtegi nivelul performanfei.
In sarcinile complexe insd (creative, bogate in conlinut gi in alternative de rezolvare)
creqtereaintensitd{ii motivatiei se asociazd,p6ni la un punct, cu cregtereaperformanlei,
dupi
care aceastadin urmd scade.
Eficien{a activitd{ii depinde insd nu numai de rela{ia dintre intensitatea motivaliei gi
complexitateasarcinii (care poate fi o sarcindde inv6{are,de muncd sau de creafie), gi
ci de

rela\ia dintre intensitatea motiva{iei qi gradul de dificult ate al sarcinii, cu

care se confruntd
individul.
Cu cdt intre mdrimea intensitdlii motivatiei qi gradului de dificultate al sarcinii
existd o mai
mare^corespondenfdqi adecvare,cu at0t qi eficienta activitdlii va fi asigurat6.
In acestcontext, in psihologie a apdrut ideeade optimum motivaltnal, deci
a unei intensit6li
optime a motivaJiei, care sd permitd oblinerea unoi performanfe inalte sau
cel putin a celor
scontate.
De optimum motivafional putem vorbi in doud situalii:
a) cdnd dificultatea sarcinii esteperceputd (apreciitd) corect de cdtre subiect;
b) uneori dtficultatey sarctnii esteperceputd incorect de cdtre subiect.
Ca urmare, subiectul
nu va fi capabil s5-9i mobilizeze energiile qi eforturile corespunz6toare
indeplinirii sarcinii.
Intr-un caz el va fr submotivat, va activa in condiJiile unui. deficit energetic,
ceea ce va
conducein final lanerealizarea sarcinii.
In cel de-al doilea caz, subiectul vafr supramotivat,va activain condi{iile
unui surplusde
energie,care l-ar putea dezorganiza,stresa,i-ar putea cheltui resurseleenergetice
chiarinaintede
a se confrunta cu sarcina.
Pentru a obline un optimum motivalional este necesard,o uSoard
dezechilibrare irrtre
intensitateamotivaliei qi difi cultateasarcinii.
In cadrul activitatriitrebuie sd ne mullumim nu cu orice fel de performan{d,
ci cu
performan{ecat mai bune,cdt mai inalte, care sd insemnenu doar o simpld
realizare a perso

nalitAlii,ci o autodepdsireaposibilitdlilorei.
Stimulul motivational, care impulsioneazd.
spre.rcalizarcaunor progreseqi autodepdqiri
evidente,poartddenumireade nivel ,,de aspira[ii". Acestatrebuie raportatla posibilitd{ilegi
aptitudinilesubiectului(un 7 va fi un nivel de aspiraliecrescutpentruun studentiub,
ur""ptubii,
pentruunul mediocru,dar o deceptie,pentruunul bun).Estebine ca nivelul
de aspiratie- ientru
a aveaun efectpozitiv- s6fie cu pulinpesteposibilitdtiledemoment.

Tema 3. AFECTIVITATEA
3.1. Aspecteteoreticeqi metodologicegenerale
Conceptul de afectivitate, in psihologia generald,a fost multd vreme greu de definit.
I.M.
Testus (1736-1865) acum doud secole precizacd psihicul uman se compune din
intelect, voin{d
qi sentimente,fenomeneleafective au continuat sd fie identificate, cdnd
cu proceselesenzoriall,
cdnd cu instinctele individului cu trebuinlele sau cu reflexul unor modificdri vegetative-organice
in sferatrdirilor psihice congtiente.
Datoriti cercetdrilor psihologice contemporane,afectivitatea a dob6ndit statut
de aspect
fundamental al personalitdlii de componen[dbazald,,infrastructurala a psihicului, dar gi de nota
lui definitorie, deoarece pentru afectivitate omul se diferen{iazd de roboti gi
calculatoare de
inteligen{dartificial5.,fiind rezonantasubiectivdgeneralaa individului, intim qi relaJional
trditd"la
schimbdrilede tot felul din mediul sduintern sau extem.
Omul nu se rapotl;eazd,indiferent la realitate, dimpotrivd, obiectele, fenomenele,
evenimentele,care aclioneazd,asupralui, au un ecou, o ,eronantrdin congtiinta sa,
trezesclaviald,
tr^ebuinle.,corespund sau nu nevoilor lui, ii satisfac sau nu necesitagle, aspiraliile,
lluTit:
idealurile. Intre stimulii interni gi realitateainconjuritoare au loc confruntdri gi ciocniri,
ale c6ror
efecte sunt tocmai procesele afective. in timp ce aprobareasau satisfacereacerinJelor
inteme
geneteazf'pldcere, mullumire, entuziasm,bucurie, contraziceresau nesatisfacerea
lor conducela
nepldcere,nemullumire, indignare, tristele etc. in cadrul proceselorafective pe prim plan
se afld