Principul 9: Toate familiile au nevoie si merita o comunitate care sa le sustina in munca

critica a cresterii si invatarii generatiilor viitoare.

Cand devenim parinti, viata noastra sociala, locul nostru in comunitate, relatiile cu
familia, prietenii si partenerii se schimba radical. Indiferent de grupul social din care faceam
parte - fie ca persoane fara partener sau ca un cuplu fara copii- acesta nu mai se ridica la
nivelul de nevoi al familiei noastre aflate in crestere. In plus fata de nevoile anterioare de
companie, confirmare, distractie si suport, a avea un copil vine cu un nou set de interese
vitale, si acestea imediat devin prioritare fata de lucrurile care pareau atat de importante in
viata noastra cu doar cateva luni sau saptamani inainte.
Parintii au foarte multe intrebari arzatoare si deseori nu sunt siguri unde sa caute
raspunsuri. ,,Cu cine as putea sa vorbesc cand e 3 dimineata si copilul nu a dormit de 3
nopti?" ,,Cu cine sa vorbesc cand copilul meu este plin de pete?" ,,Cu cine as putea sa
vorbesc despre faptul ca fac toate astea singur(a) si mai am nevoie din cand in cand sa imi
petrec timpul si cu un adult?" ,,Pe umarul cui as putea sa plang dupa ce mi-am lasat copilul la
gradinita pentru prima oara?"
Tot felul de noi nevoi apar cand avem copii,iar familia si prietenii nu ne pot furniza
resurse pentru a le satisface. Pentru multi dintre noi, a avea un copil necesita o largire a
grupului de prieteni, treptat sa ne construim o noua companie ce ne sustine in noul nostru rol
de parinte.

PRIETENII VIN SI PLEACA

Pentru unii proaspeti parinti, grupul de prieteni se schimba substantial. Laura isi aduce aminte
cat de brusc unele prietenii s-au schimbat. ,,Aveam prieteni vechi care ma sunau in primele 6
luni de viata ale lui Eli, doar sa vorbim, cum faceam si inainte. Si ma gandeam "Oare chiar
credeti ca am timp sa stau si sa vorbesc la telefon? Nu stiti ca am un copil langa mine?" Dar
incercam, insa mereu apareau aceste conversatii ciudate. Ei ma intrebau "Ce mai e nou?" si
eu le raspundeam despre ultimul lucru pe care l-a facut Eli, iar apoi imi spuneau "Si inafara
de asta?". Si se instala o liniste monumentala. Nimic altceva inafara de asta! Eli si cu mine

suntem nedespartite. Eli a facut caca si asta e viata mea! Dupa ce inchideam telefonul ma
simteam singura si neinteleasa. Cand vorbeam cu prietenii mei vechi ma simteam ca si cum
as trai pe o alta planeta. Si probabil chiar asa era."
De vreme ce a fi parinte e un lucru atat de important in viata noastra, poate deveni
foarte dificil sa mai petreci timpul cu oamenii care nu ne vad ca pe niste parinti. Laird ne
explica "Ma simt ofensat cand oamenii care vin in casa mea cand sunt cu copilul meu nu isi
dau seama de existenta lui. Am prieteni care sunt foarte focusati pe munca. Toata ideea de a
avea un copil nu ii intereseaza. Ei vor sa relationeze cu mine ca si inainte, dar acest lucru nu
mai este posibil."
Roger si partenerul sau, Paul, au avut o experienta asemanatoare: " De cand Paul si cu
mine am adoptat-o pe Britany avem mult mai multe in comun cu parintii heterosexuali decat
cu prietenii nostri gay care nu au copii."
O alta problema pe care o au parintii este ca traim intr-un context care nu incurajeaza
participarea totala a copilului in societate. Fata de alte culturi, viata noastra sociala se invarte
in jurul activitatilor care nu sunt centrate pe familie, in care copiii sunt lasati acasa pentru a
nu ne deranja. Ca societate, am reusit sa cream foarte putine contexte pentru socializare care
sa fie prietenoase si interesante pentru copii si adulti.