Curs 6 LM

POPULAIA I MEDIUL NCONJURTOR

1. Noiuni generale
Termenul de ,,populatie" este folosit pentru a desemna ansamblul de indivizi care apartin unei
anumite specii si care ocupa un teritoriu determinat.
Pornind de la aceasta definitie, putem considera ecosistemul uman ca o entitate cu propriile sale
relatii cuprinzand, la nivel naional, doua sisteme aflate in interactiune: sistemul populatiei umane si
sistemul fizic.
Din punct de vedere teoretic, populatia ne apare ca un sistem caracterizat de mai multi factori:
repartitia spatiala a indivizilor, tabelul de crestere si descrestere, supravietuire si piramida varstelor, raportul
dintre sexe, bunastarea si sanatatea, educatia si instructia, cooperarea regionala si internationala.
Din punct de vedere juridic, populatia a devenit astazi un subiect de drept de o deosebita importanta.
In prezent, populatia pune cele mai mari probleme datorita cresterii spectaculare, accelerate, intrun.ritm nemaiintalnit.
,,Explozia demografica" este un fenomen de crestere manifestat intre anii 18501900 in tarile
dezvoltate, unde azi a incetat, dar are loc puternic in restul lumii. Datorita dificultatilor economice pe care le
creaza, acest fenomen este privit cu ingrijorare, cautandu-se pentru scaderea lui diferite solutii.
La Conferinta internationala privind populatia tinuta in Mexic in august 1984, se aprecia ca datorita
cresterii populatiei, mai ales in tarile in curs de dezvoltare si in cele slab dezvoltate, s-a produs epuizarea
resurselor naturale mai repede decat pot fi ele regenerate, reducandu-se astfel productivitatea si subminand
dezvoltarea.
Intr-un mare numar de tari, in special din Asia si Africa, creterea rapida a populatiei mai ales, in
ultimul sfert de secol, a fost insotita de un declin sustinut al nivelelor medii de trai, de un regres in ceea ce
priveste calitatea vietii, reflectat in disponibilitatea pe locuitor a hranei, apei potabile si a conditiilor sanitare.
Una din consecintele impactelor inconjuratoare asociate cu subdezvoltarea si cresterea rapida a
populatiei este si reducerea productivitatii si capacitatii de producere a veniturilor oamenilor, in general,
cresterea numarului de saraci absoluti.
lata deci, ca numarul populatiei, ritmul de crestere si modalitatea de distribuire a ei, influenteaza
starea mediului, asa dupa cum acestea conditioneaza ritmul si structura dezvoltarii.
Pe de alta parte, exodul rural, tehnicizarea si urbanizarea satului au provocat serioase modificari in
structura populatiei. S-a dezechilibrat raportul intre sexe cu efecte directe asupra natalitatii, au aparut
piramide de varsta disproportionate, in care populatia activa a scazut ingrijorator fata de populatia retrasa
sau inapta de munca. Depopularile satelor fiind in compensatie un fenomen tot atat de ingrijorator ca si
aglomerarile din orase, care este cu atat mai grav, cu cat exodul atinge intr-o maniera privilegiata categoriile
sociale indispensabile functiilor traditionale de baza, pentru care nu se mai gasesc titulari corespunzatori. In
multe regiuni, satele i-au restrans functiile economice, au trecut la specializarea productiei agricole, si, in
consecinta, la exploatarea unilaterala a resurselor naturale, urmata de fenomene negative ca: despaduririle,
secatuire a solului, inundatii etc.
In acelasi timp, aplicarea unor tehnologii noi in industrie a facut necesar un consum tot mai mare de
combustibil si de minereuri metalifere, de lemn si alte rnaterii prime. Desi productia de petrol a lumii a
crescut, unele terenuri petroliere s-au epuizat, altele noi luandu-le locul.
Industria raspandeste in atmosfera si deverseaza in ape mari cantitati de reziduuri care deterioreaza
structura troposferei (stratul inferior al atmosferei) si a unor ape continentale. Acestora li se adauga
reziduurile si deseurile menajere depozitate pe sol, care spalate de ploi, ajung in apele curgatoare. Calitatea
apei este alterata si de detergentii sintetici, insecticide sau alte substante nocive, care prin infiltratie ajung in
panza de apa subterana, modificand primejdios compozitia apei potabile.
Poluarea marilor si oceanelor pune in pericol nu numai echilibrele biologice proprii, ci si insasi viata
organismelor terestre, inclusiv a omului, deoarece o mare parte a oxigenului provine dela producatorii din
oceane.
La fel de amenintatoare pentru viata a devenit si poluarea aerului.
Datorita actiunilor omului s-au produs modificari insemnate in lumea vegetala si animala, unde zeci
de mii de specii au disparut sau sunt pe cale de disparitie.
1

Prin toate aceste activitati (si multe altele) omul a devenit, direct sau indirect, un important factor de
poluare a mediului inconjurator.
2. Calitatea vietii i factorii ce o influeneaz
In acest context o importan deosebit o are calitatea vietii, concept operational de unificare a
conditiilor mediului de viata, a nevoilor umane. Astfel, B.Jouvenal defineste calitatea vietii ca fiind
,,totalitatea posibilitatilor oferite individului de catre societate, in scopul de a-si amenaja existenta, de a
dispune de produsele ei si de a-i folosi serviciile pentru organizarea existentei individuale dupa trebuintele,
cerintele si dorintele proprii".
Acest concept se leaga de civilizatie, de cresterea economica, de nivelul tehnic si dezvoltare
industrial - urbana.
La realizarea calitatii vietii stau, printre altele, urmatoarele conditii: calitatea mediului natural,
calitatea mediului social, calitatea mediului international. In structura calitatii vietii intalnim insa, pe langa
componenta formata din conditiile de viata, aflata in directa corelatie cu mediul uman si componenta
reprezentand nevoile umane, acestea gasindu-se intr-o conexiune directa cu drepturile omului, ale natiunilor
si popoarelor.
Pentru protejarea juridica a calitatii vietii, luarea in considerare a sistemului nevoilor umane, a
sistemului drepturilor fundamentale ale omului, ca si corelarea acestora, impune ca, in prealabil, sa se
realizeze premisa necesara, ce consta in a face pe plan international si, respectiv regional, sinteza intre
sistemul de relatii si sistemul de drept.
In acelasi timp, pe plan international calitatea vietii implica realizarea valorilor fundamentale,
respectiv asigurarea drepturilor fundamentale ale membrilor societii: dreptul la pace si dezarmare, dreptul
la patrimoniu comun, dreptul la comunicatie si educatie. In al doilea rand, calitatea vietii este un element
care tinde a se valoriza complet. Pe baza unor date statistice, ea poate fi cuantificata, apreciata evolutiv si
comparativ prin intermediul unor indicatori, intre care cei specifici mediului si educatiei au un rol de prim
ordin.
3. Asigurarea strii de sntate a populaiei
In fiecare tara, calitatea vietii influenteaza pozitiv cresterea produsului social total si a venitului
national, deoarece actioneaza in mod pozitiv asupra sanatatii fizice si psihice a membrilor societatii,
contribuind la cresterea capacitatii de munca a lucratorului si in acelasi timp, favorizeaza cresterea
productivitatii muncii sociale si mentinerea ei la un nivel ridicat, eliminand sau reducand perioadele de
boala, care intr-un mediu poluat devin tot mai prelungite. La acestea se mai poate adauga ca o buna calitate a
mediului influenteaza in bine sanatatea omului, prelungindu-i durata activa a vietii, se reduc cheltuielile pe
care asistenta medicala le face pentru tratarea bolilor generate sau favorizate de degradarea mediului
inconjurator.
Ca urmare, prevenirea si combaterea poluarii mediului inconjurator sunt conditii sine qua non pentru
meninerea starii de sanatate a populatiei.
In tara noastra, unitatile sanitare au obligatia sa asigure imbunatatirea permanenta a conditiilor de
igiena in mediul de viata al populatiei si la locul de munca, respectarea normelor de protectie a mediului
inconjurator, astfel ca oamenii sa fie feriti de imbolnaviri sau accidente, sa-si menin o cat mai buna stare
de sanatate; sa organizeze largi actiuni de profilaxie; sa identifice si sa evalueze factorii care influenteaza
negativ sanatatea populatiei si sa ia din timp masurile necesare pentru inlturarea acestora.
Intreaga raspundere pentru aplicarea si respectarea stricta a normelor de igiena si sanatate publica, a
celorlalte norme referitoare la protectia mediului de viata si de munca, revine Ministerului Sanatatii.
Impreuna cu celelalte organe de stat, acesta asigura utilizarea judicioasa a factorilor naturali.
Unitatile economice si intreaga populatie au, impreuna cu organele de conducere a activitii
sanitare, obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor igienice de viata si de munca, a unui grad
satisfacator de salubritate a localitilor si locuintelor, sa previna si sa combata poluarea mediului
inconjurator - conditii de baza ale intaririi sanatatii omului.
Ministerul Sanatatii are, printre atributiile sale si studierea calitatii factorilor de mediu, in vederea
valorificarii in practica asigurarii sanatatii, a influentei pozitive a acestora, pentru dezvoltarea si intarirea
sanatatii.
Exploatarea factorilor curativi naturali se face pe baza unei documentatii, elaborate de organele
2

prevazute de lege, documentatie ce trebuie sa stabileasca conditiile de protectie, extragere i mentinere a

echilibrului natural al unui zacamant si sa asigure folosirea cu maxima eficienta a substantelor minerale.
La randul lor, primariile sunt obligate, potrivit legii, sa ia masuri pentru oprirea oricaror actiuni sau
lucrari ce pot dauna factorilor curativi naturali sau bunei desfasurari a tratamentului si sa asigure conditiile
igienice si edilitare de functionare necesare.
Atributii importante revin Ministerului Sanatatii si in ceea ce priveste dinamica starii de sanatate a
populatiei. In acest scop, organizeaza si efectueaza investigatii medicale de masa pentru cunoasterea
influenei factorilor nocivi, stabilind masuri pentru eliminarea acestora; elaboreaza si supune spre aprobare
normele de igiena la locurile de munca si organizeaza actiuni in vederea prevenirii imbolnavirilor
profesionale; controleaza respectarea normelor de igiena la fabricarea, prelucrarea, depozitarea, transportul
si desfacerea alimentelor, utilizarea colorantilor, conservantilor si a altor substante chimice folosite la
prepararea alimentelor s.a..
Legea prevede ca unitatile economice si social culturale functioneaza pe baza autorizatiei sanitare,
eliberata de organele sanitare judetene sau ale Municipiului Bucuresti.
Unitatile economice din activitatea carora pot rezulta poluanti de orice natura, cu riscul de a provoca
intoxicatii acute sau imbolnaviri profesionale in randul personalului muncitor ori de a pune in pericol
sanatatea populatiei, sunt obligate sa asigure periodic controlul concentratiei poluantilor la locurile de munca
si in mediul inconjurator din incinta unitatii. In cazul in care se coiistata ca sunt depasite limitele maxime
admisibile pentru fiecare poluant, conducerea unitatii este obligata sa ia toate masurile pentru remedierea
deficientelor in termenul cel mai scurt posibil, dar nu mai mult de 30 de zile. Daca dupa expirarea acestui
termen se mentine depasirea limitelor maxime admisibile, unitatea va sesiza organele prevazute de lege, care
vor hotari masurile si termenele de remediere sau, dupa caz, incetarea activitatii, informand despre aceasta
Guvernul (art. 86).
Tot astfel, unitatile economice care utilizeaza surse de radiatii nucleare sau prelucreaza materiale ori
minereuri radioactive au obligatia sa aplice masurile corespunzatoare si sa aiba dispozitivele si
echipamentele necesare pentru protectia fata de radiatii si eventuala contaminare radioactiva a personalului
muncitor, a populatiei si a mediului, precum si a mijloacelor necesare controlului permanent al iradierii si
contaminarii radioactive.
Punerea in circulatie a substantelor chimice pentru a fi folosite ca dezinfectante sau a pesticidelor de
catre agentii economici se poate face numai cu avizul comun al Ministerului Sanatatii si al Ministerului
Agriculturii.
4. Populaia i mediul nconjurtor n reglementarile internaionale
Incepand cu iunie 1973, Consiliul de Administrate din cadrul Programului Natiunilor Unite pentru
Mediu a dezbatut unele probleme stabilind, printre altele, unele obiective concrete cu privire la prevenirea
pericolelor care ameninta sanatatea si bunastarea oamenilor, obiective care figureaza printre primele in
ordinea de prioritate stabilita.
De atunci si pana in prezent, in cadrul sesiunilor acestui Consiliu s-au luat masuri si s-au hotarat
actiuni in privinta populatiei si a dezvoltarii asezarilor omenesti, a identificarii factorilor economici si sociali
inereni degradarii mediului inconjurator, stabilirea unor corelatii intre problemele populatiei, resursele
mediului i dezvoltare etc.
In 1974 a avut loc la Bucuresti Conferinta O.N.U. asupra populatiei. Cu aceasta ocazie s-a aratat ca
este necesar sa se acorde o atentie tot mai mare apararii si conservarii naturii, a mediului inconjurator care,
in conditiile civilizatiei industriale moderne, reprezinta un factor de importanta hotaratoare pentru evolutia
omenirii.
Doi ani mai tarziu, in 1976, are loc la Vancouver Conferinta O.N.U. n care sunt dezbatute probleme
referitoare la.habitat si la asezarile omenesti.
In anul 1974, a fost constituita Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare W.C.E.D. pentru a
strange colaborarea in domeniul mediului inconjurator si al dezvoltarii si pentru a propune noi forme de
cooperare capabile sa rupa actualele bariere. La 27 februarie 1981 W.C.E.D. in finalul adunarii generale a
adoptat Declaratia de la Tokio care structureaza pe opt etape solutiile viabile necesare asigurarii unui viitor
sigur omenirii: 1. revigorarea dezvoltarii economice ; 2. schimbarea calitatii acestei dezvoltari, care trebuie
sa fie sustinuta, echitabila si sigura; 3. conservarea si utilizarea rationala a bazelor de resurse ; 4. asigurarea
unui nivel de crestere a populatiei care sa permita viabilitatea planetei si rasei umane; 5. reorientarea
3

tehnologiilor; 6. integrarea problemelor legate de mediu si de economic, concomitent cu luarea deciziilor; 7.

restructurarea relatiilor economice internationale; 8. mbunatatirea cooperarii internationale.
Se pare ca prima masura ce ar putea echilibra toate dezarmoniile din domeniile enumerate, ar fi cea
cu privire la ajungerea unui echilibru intre natalitate si mortalitate, adica de a se proceda la accelerarea
procesului de tranzitie demografica.
Raspunderea in acest domeniu revine atat regiunilor in care sporul populatiei continua sa fie ridicat,
care sunt si cele mai interesate in evitarea consecintelor cresterii demografice rapide cat si regiunilor cu spor
de populatie redus.
O contributie deosebita in reglementarea unor aspecte ale raportului populatie - mediu inconjurator,
1-au adus si il aduc organizatiile specializate O.N.U., precum si organizatiile regionale.
Sarcina este insa dificila, pentru ca imbunatatirea situatiei economice si sociale, care contribuie in
mod normal la reducerea dimensiunii familiei nu mai are loc.
5. Consacrarea juridic a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos. Corelatia cu
celelalte drepturi fundamentale
Instrumentele cu caracter universal care proclama drepturile omului sunt : Carta O.N.U. u si
Declaratia Universala a drepturilor omului. Pentru solutionarea problemelor internationale cu caracter
economic, social, cultural si umanitar, Carta stipuleaza, in art.1 pct. 3, ,,respectarea drepturilor omului si
libertati fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie".
Instrumentele cu caracter general vizeaza patru categorii de drepturi fundamentale ale omului:
drepturi economice si sociale (dreptul de munca, la securitate sociala, la sanatate si altele); drepturi culturale
(dreptul la educatie, la viata culturala si altele); drepturi civile (dreptul la egala ocrotire in fata legii, dreptul
la cetatenie, la libertate si inviolabilitate etc.); drepturi politice (dreptul la libertatea gandirii si constiintei,
dreptul de a alege si a fi ales si altele).
Aceasta ierarhizare presupune o abordare unitara a conceptului drepturilor omului, determinata de
,,realitatea vietii social-economice si politice nationale a statelor si de evolutia relatiilor internationale. La
baza acestui concept general stau: dreptul la pace, dreptul la viata, dreptul la dezvoltare si dreptul la un
mediu sanatos.
Pe langa instrumentele universale si regionale, instrumentele speciale se refera la anumite drepturi
sau anumite categorii de persoane (copii, tineri, femei etc.). Acestea au fost elaborate si adoptate, fie in
cadrul O.N.U., fie in cadrul unor organizatii specializate (O.I.M., U.N.E.S.C.O., F.A.O. etc.).
Dreptul international umanitar aplicabil in caz de conflict armat este si el incorporat intr-un numar
mare de instrumente specifice, cum sunt: Conventia de la Haga (1907) si Conventia de la Geneva (1949).
In timp ce in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, individul apare ca entitate
centrala intr-o varietate de raporturi sociale, in Actul Final al Conferintei de la Teheran din 1968, entitatea
centrala o reprezinta mai mult grupul.de indivizi, ca victima a negarii masive a drepturilor omului.
Dezbaterile din cadrul O.N.U. au adus o contribute deosebita in legatura cu modul in care
relationeaza interesele individului, ale popoarelor cu interesele generale ale comunitatii umane, in ansamblu,
privind protejarea unor valori vitale, cum sunt: pacea, dezarmarea, mediul uman s.a.
Drepturile omului cuprind drepturile civile si politice, drepturile sociale, economice si culturale,
dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu uman sanatos, dreptul la un patrimoniu comun,
dreptul la comunicare. Toate aceste drepturi sunt asociate cu notiunile de solidaritate si responsabilitate
comuna.
In sfera drepturilor popoarelor, putem remarca unele drepturi corespunzatoare celor de ,,solidaritate":
dreptul la pace, dreptul la dezvoltare economica si sociala (Declaratia asupra progresului si dezvoltarii in
domeniul social); dreptul la un mediu satisfacator (Carta Africana din 1981); dreptul la comunicare
(Concluziile Colocviului international de experti U.N.E.S.C.O. din 1982).
Inteles ca un ecosistem complex in stransa interactiune cu natura, omul reprezinta valoarea suprema
ce trebuie ocrotita. Sub acest aspect, este necesara recunoasterea unanima si garantarea dreptului
fundamental al omului la un mediu sanatos si echilibrat.
Realitatea acestui drept reprezinta nu numai o premiza a existentei celorlalte drepturi, dar el poate
determina si o imbogatire a acestora, prin aparitia altor noi.
Dimensiunea individual a acestui drept, implica dreptul fiecarui individ la: prevenirea poluarii;
incetarea activitatii care are drept efect o poluare nociva; repararea pagubei suferite de pe urma acestei
4

poluari. Dimensiunea colectiva, implica obligatia statelor de a coopera in vederea prevenirii si combaterii
poluarii protejarii mediului natural la nivel regional si international.
In afara nivelului individual si a celui colectiv de abordare a dreptului la un mediu sanatos, exista si
un al treilea nivel, cel al statului, ca titular al unui astfel de drept, in relatiile de cooperare regionala si
internationala.
Existenta unui mediu sanatos si echilibrat devine astfel, un mijloc de apreciere in realizarea altor
drepturi fundamentale ale persoanei umane, drepturi ce sunt protejate si recunoscute ca fiind de interes
comun al umanitatii.
In tara noastra, dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos este prevazut in art. 5 din Legea
protectiei mediului nr. 137/1995, in care se arata ca, ,,Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un
mediu sanatos, garantand in acest scop : a) accesul la informatiile privind calitatea mediului; b) dreptul de a
se asocia in organizatiile de aparare a calitatii mediului; c) dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor
privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu, inclusiv prin planurile de amenajare a
teritoriului si de urbanism; d) dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor
administrative sau judecatoresti in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau
indirect; e) dreptul la depagubire pentru prejudiciul suferit". In acelasi timp, Legea prevede (art. 6) ca
,,Protecia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a
tuturor persoanelor fizice si juridice".
In Constitutia Romaniei (1991), in cadrul drepturilor social- economice si culturale este
reglementat ,,dreptul la un nivel de trai decent care cuprinde dreptul cetateanului la conditii rezonabile de
viata care sa-i asigure, lui si familiei, un trai civilizat. Acest drept are un continut complex, cuprinzand:
dreptul la hrana, imbracaminte, locuinta, deci la conditii rezonabile de existenta. Premiza fundamentala
pentru realizarea tuturor acestor drepturi este insa, asigurarea unui mediu sanatos, desi acest drept nu este
consacrat in mod expres.

RAPORTURILE JURIDICE PRIVIND PROTECIA FACTORILOR CREAI PRIN ACTIVITATEA UMAN.

PROTECIA AEZRILOR OMENETI

1.Consideratii generale
Este unanim recunoscut faptul ca ne aflam intr-o criz a mediului care pune din ce in ce mai mult in
primejdie posibilitatea de locuire a planetei si supravietuirea speciei umane.
Sansa pe care o are fiecare popor de a se dezvolta si de a crea, se poate materializa numai daca o face
in felul sail propriu, specific i unic, in spatiul su geografic si potrivit traditiilor originale pe care le are, cu
respectarea severa a legilor naturii, ale biologiei i ecologiei.
In conformitate cu lucrarile si documentele Conferintei O.N.U asupra mediului de la Stockholm,
1972, cat si cu rezolutiile si deciziile adoptate ulterior in cadrul O.N.U., indeosebi in Programul Natiunilor
Unite pentru Mediu, s-au avut in vedere trei componente ale mediului uman: 1. mediul natural, modificat si
amenajat; 2. mediul construit; 3. mediul social.
In cadrul Conferintei O.N.U. din 1976 de la Vanvcouver, ca de altfel si a Consiliului de Administratie
al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu, dezbtndu-se problemele referitoare la aezrile omenesti,
la habitat, in stransa legatura cu procesul de urbanizare si sistematizare, s-a aratat ca aceasta problema poate
fi abordata numai ca parte integranta a dezvoltarii socio-economice, fiind necesara elaborarea conceptului de
asezare omeneasca, ca ecosistem, fapt pentru care in fiecare tara trebuie sa existe o strategie privind
asezarile omenesti si construciile.
Asezarile umane reprezinta leaganul traditional al comunitatilor umane si abordarea dezvoltarii
durabile, ecologice a acestora, trebuie realizata cu prioritate.
In asezarile omenesti, rezolvarea problemelor ecologice depinde, in mare masura, de reteaua
localitatilor si marimea lor, de raporturile cu teritorinl liber, de marimea, natura si modul de exploatare a
acestui teritoriu, de resursele existente, de modul de prelucrare industrial, de reteaua de cai de comunicatii
etc.
5

2. Obiectivele proteciei mediului n aezrile omeneti

Principiile generale, cadrul de actiune si obiectivele protectiei asezarilor omenesti au fost stabilite in
cadrul Conferintei de la Vancouver din 1976.
In Declaratia adoptata cu acest prilej se arata ca in conditiile in care o mare parte a populatiei traieste
in asezaminte necorespunzatoare, indeosebi in tarile subdezvoltate, daca nu se intreprind masuri pozitive si
concrete la nivel national si international pentru a gasi si aplica solutii, aceste conditii vor cunoaste o
agravare datorita:
- unei cresteri economice inechitabile, pusa in evidenta de marile discrepante intre tari si intre fiintele
umane, privind bogatiile existente, care condamna milioane de oameni sa traiasca in saracie, far a-si putea
satisface nici cele mai elementare nevoi de hrana, locuinte, educatie, servicii de sanatate, igiena mediului,
energie si apa;
- conditiilor economico-sociale si ecologice care transpun la nivel national si international
inegalitatea conditiilor de viata, segregatia rasiala, somajul, analfabetismul, bolile si saracia, degradarea din
ce in ce mai mare a resurselor indispensabile vietii, si anume, aerul, apa si pamantul;
- cresterii populatiei astfel incat nevoile alimentare, de locuinte si alte elemente necesare vietii, vor
creste;
- urbanizarii necontrolate, o cauza asupra popularii oraselor si a dispersiunii rurale.
Este deosebit de important ca guvernele si comunitatea internationala sa actioneze pentru adoptarea
in materie de asezari umane, de politici si strategii eficace, crearea de asezari mai atragatoare si functionale,
luandu-se in considerare nevoile deosebite ale grupurilor defavorizate si, in special, ale copiilor, femeilor si
infirmilor, pentru a li se asigura ingrijiri medicale, servicii, educatia, hrana si locul de munca, in contextul
justitiei sociale. Aceste politici trebuie sa duca la imbunatatirea rapida si continua a calitatii vietii tuturor
oamenilor, fara nici o discriminare.
Actiunile privind asezarile umane trebuie sa urmareasca realizarea integrarii sau coordonarea
armonioasa a mai multor elemente intre care, de exemplu, cresterea si repartitia populatiei, folosirea fortei
de munca, locuintele, folosirea pamantului, serviciile, atenuarea diferentelor intre zonele rurale si cele
urbane, precum si intre regiuni si in interiorul zonelor urbane etc.
De asemenea, trebuie respectata diversitatea caracteristicilor pe care le au asezarile umane si care
reflecta valori culturale i estetice, iar regiunile care au o importanta istorica, religioasa sau arheologica, ca
si zonele naturale cu o valoare deosebita, trebuie pastrate pentru posteritate.
Referitor la mediu, principalele probleme ale asezarilor omenesti sunt: poluarea apei, aerului si
solului prin reziduuri industriale i menajere; zgomotul; radiatiile; locul de munca; estetica mediului
exterior; accidentele; serviciile de igiena a muncii; asistenta sociala.
3. Protecia factorilor naturali de mediu n aezrile omeneti
Protectia mediului in asezarile omenesti se realizeaza in mod specializat dupa factorii de mediu: aer,
apa, sol etc., prin metode de combatere a poluarii, cu ajutorul unor masuri si procedee tehnice ca:
amplasarea industriilor poluante la distanta fata de localitati; folosirea de metode tehnologice care produc cat
mai putini poluanti; evacuarea gazelor la altitudine prin cosuri inalte si viteza mare de expulzare; reducerea
poluarii determinate de mijloacele de transport si altele.
Aerul constituie o componenta de baza a mediului inconjurator, care prin proprietatile fizice, chimice
si termice intretine viata pe planeta noastra. Efectele poluarii privesc nu numai starea de calitate a aerului, ci
si o serie de procese si fenomene atmosferice, cu efecte meteorologice si climatologice negative din ce in ce
mai evidentiate si mai greu de controlat (efectul de sera, ploile acide, distrugerea stratului de ozon).
In tara noastra, pentru combaterea poluarii aerului, s-au stabilit norme de concentratie maxime
admisibile a poluantilor atmosferici si s-au elaborat reglementari corespunzatoare. Astfel, potrivit Legii
protectiei mediului, persoanele fizice si juridice sunt obligate sa adopte solutii tehnologice care sa asigure
cresterea gradului de prelucrare si valorificare a materiilor prime, a produselor intermediare si reducerea
pierderilor de substante utile si de energie; sa doteze instalatiile tehnologice cu echipamente si dispozitive de
retinere si neutralizare a pulberilor si gazelor nocive, precum si cu sisteme proprii de masura, astfel nct
concentratiile noxelor la emisie si in atmosfera sa nu depaseasca limitele admise; sa imbunatateasca
performantele tehnice i de randament ale instalatiilor, fixe sau mobile pentru reducerea cantitatii de noxe
emise si sa nu puna in exploatare pe cele ce depasesc limitele admise; sa asigure masurile de prevenire a
poluarii atmosferei cu pulberi, substante volatile nocive sau care produc disconfort; sa distruga deseurile sau
6

alte reziduuri toxice prin incinerare numai in instalatiile omologate, pe amplasamentele si in conditiile
stabilite de autoritatile pentru mediu si sanatate.
Un rol insemnat in protectia aerului in cadrul centrelor populate, il are amplasarea industriilor
poluante departe de acestea, de asemenea, in mod indirect, calitatea aerului poate fi imbunatatita prin crearea
si intretinerea spatiilor verzi care influenteaza fenomenele meteorologice si asigura o circulatie mai rapida a
diferitelor gaze.
In tara noastra sunt observatoare de supraveghere a calitatii aerului in zonele cu emisii puternice de
poluanti (Hunedoara, Resita, Copsa Mica, Baia Mare etc.) si in marile orase. De asemenea, in situatiile
caracteristice se fac diferite observatii si analize si in alte regiuni.
Existenta asezarilor umane a fost dintotdeauna dependenta de aprovizionarea cu apa.
In ultimul secol, consumul de apa salubra (fara impuritati) obtinuta prin tehnologii moderne si
distribuita la discretie a fost considerat ca un indicator de baza al civilizatiei.
In aceste conditii, se cere schirnbarea atitudinii fata de consumul excesiv de apa, de pana acum, cu o
atitudine ecologica, de consum economic si poluare minima, astfel incat sa se redea mediului inconjurator
cantitatea de apa consumata cu insusiri mai apropiate de cele naturale, conservandu-se resursele existente.
Concomitent trebuie asigurata protectia calitatii apelor, ceea ce presupune cunoasterea surselor de
poluare si a compozitiei apelor uzate, pentru a se aplica corect procedeele de epurare.
In localitatile in care se organizeaz retele de alimentare cu apa i canalizare, unitatile de gospodarie
comunala asigura: exploatarea instalatiilor de alimentare cu apa potabila i industriala, in scopul satisfacerii,
cantitative si calitative, a cerintelor populatiei si agentilor economici, prin valorificarea cu prioritate a
surselor locale; preluarea apei din subteran, din rauri sau lacuri, precum si evacuarea apelor uzate dupa
epurare, prin adoptarea unor solutii tehnico-economice optime de folosire a surselor de alimentare, a
receptorilor cei mai apropiati i a traseelor cele mai scurte; supravegherea zonelor de protectie a captarilor,
instalatiilor de tratare, rezervoarelor, statiilor de pompare, apeductelor si celorlalte construcii speciale de
alimentare cu apa etc.
In tara noastra sunt standardizate o serie de norme de calitate apei potabile.
Un alt factor de mediu, de asemenea, vital pentru populatia asezarilor omenesti este solul.
Degradarea sa se datoreaza nu numai practicarii unei agriculturi agresive, a pasunatului excesiv, ci si a
eroziunii produsa de apa sau de vant, a chimizarii nerationale si a irigatiilor excesive.
Legea protectiei mediului prevede ca protectia i conservarea resurselor de sol trebuie asigurate prin
masuri de gospodarire si valorificare adecvate destinatiei lor funciare, indiferent de detinatorii de titlu
juridic.
4. Rolul activitilor de gospodrie comunal in protecia aezrilor omeneti
Ca organ central al puterii executive care exercita administratia publica in domeniul constructiilor,
lucrarilor publice, urbanismului si amenajarii teritoriului, a fost infiintat Ministerul Lucrarilor Publice si
Amenajarii Teritoriului, care indeplineste in acelasi timp si functia de organ de directive pentru domeniile
sale de activitate.
Ministerul Lucrarilor Publice are o serie de atributii comune cu celelalte ministere si atributii
specifice, printre care mentionam : asigura coordonarea amplasarii in teritoriu a activitatilor umane;
stabileste masuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorica si arhitecturala si integrarea acestora in
actiunile de modernizare a localitatilor; exercita controlul de stat in domeniul constructiilor, lucrarilor
publice, urbanismului si amenajarii teritoriului; elabo-reaza studii referitoare la dezvoltarea urbana si rurala,
constructia de locuinte si lucrari tehnico-edilitare; coordoneaza programele prefecturilor cu privire la
organizarea si dezvoltarea localitatilor, a perfectionarii structurii acestora, gospodariei comunale, gospodariei locative si transportului local; realizeaza cadastrul imobiliar edilitar s.a..
Pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos in asezarile umane, in procesul de dezvoltare socialeconomica, a planurilor de urba-nism si amenajare a teritoriului si a localitatilor este obligatorie res-pectarea
principiilor ecologice. In acest scop, consiliile locale si, dupa caz, persoanele fizice si juridice raspund,
potrivit legii, de :
a) imbunatatirea microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa
din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, infrumusearea si protectia peisajului si mentinerea
curateniei stradale;
b) amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a
7

statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si a altor obiective si activitati,
fara a se aduce prejudicii salubritatii, spatiilor de odihna, tratament, starii de sanatate si de confort a
populatiei;
c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneo-climaterice, a zonelor de interes
turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii, fiind interzisa
amplasarea de obiective si desfasurarea de activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de
protectie ale acestora;
d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu
mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor si aliniamentelor de arbori si a perdelelor
de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa ;
e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta a accesului anumitor tipuri de
autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale
localitatilor cu predominanta spatiilor de locuit, zone destinate tratamentului, recrearii si agrementului;
f) adoptarea de masuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice si juridice cu privire la intretinerea
si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si a imprejmuirilor acestora, a spatiilor verzi din curi si dintre cladiri,
a arborilor si arbustilor decorativi;
g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere
si dezvoltare a canalizarii stradale.
Multe aspect ale activitatilor din localitati, cum sunt: protecia mediului inconjurator, diminuarea
noxelor i combaterea celorlali factori poluanti, realizarea actiunilor de salubrizare, de colectare i
valorificare a reziduurilor menajere si stradale, desecarea lacurilor cu ape stagnante, efectuarea de deratizari
si dezinsectii etc., fac obiectul gospodariei comunale.
Legea prevede ca programele de dezvoltare urbanistica si gospodarie comunala, precum si
importanta masurilor destinate proteciei mediului si aezrilor umane, vor fi supuse, prin grija autoritatilor
pentru protectia mediului si a consiliilor locale, dezbaterii publice.
Pentru satisfacerea cerintelor cetatenilor, unitatile de gospodarie comunala din municipii, orase si
comune, impreuna cu primariile au, in principal, urmatoarele obligatii: sa raspunda la solicitarile cetatenilor
si sa asigure solutionarea cererilor acestora ; sa ia masuri pentru realizarea operativa a lucrarilor si
remedierilor solicitate de cetateni pentru restabilirea serviciilor intrerupte temporar; sa asigure apa potabila,
caldura si celelalte utilitati, cu respectarea normelor stabilite potrivit legii, precum si canalizarea, reciclarea
reziduurilor menajere si prestarea celorlalte servicii de gospodarire comunala cu caracter permanent sau
periodic; sa ia masuri pentru imbunatairea calitatii prestaiilor de gospodarie comunal, corespunzator
cerinelor locuitorilor.
In indeplinirea acestor atributii, unitatile de gospodarie comunala emit, potrivit legii, autorizatii sau
acorduri pentru efectuarea unor servicii si lucrari de gospodarie comunala, precum si pentru executarea
instalatiilor interioare de alimentare cu apa, energie, termica si canalizare, stabilesc conditiile de folosire a
terenurilor sub care se afla sau care sunt invecinate cu constructiile sau instalatiile de alimentare cu apa,
energie termica si canalizare sau interzic detinatorilor acestor terenuri efectuarea oricaror lucrari sau
depozitarea de materiale care ar putea stanjeni buna functionare a acestor constructii sau instalatii etc.
La eliberarea acordului de mediu pentru urbanism si amenajarea teritorului, autoritatile pentru
protectia mediului precizeaza masurile de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al
fiecarei zone si localitati, zonele deteriorate si conditiile de refacere peisagistica si ecologica a acestora si de
dezvoltare a spaiilor verzi si controleaza realizarea acestora.
In scopul exercitarii controlului asupra modului de functionare si a starii tehnice a instalatiilor de
gospodarie comunala si pentru executarea lucrarilor de intretinere si reparare a lor, personalul imputernicit
de unitatile de gospodarie comunala au acces la constructii, in conditiile prevazute in contract.
Daca prin modul de exercitare a atributiilor ce le revin, unitatile de gospodarie comunala produc vreo
paguba, cel prejudiciat are dreptul la despagubiri.
Persoanele fizice sau juridice sunt obligate sa permita folosirea temporara in conditiile stabilite de
lege, a terenurilor pe care le detin, in scopul efectuarii lucrarilor de intretinere sau reparare a constructiilor si
instalatiilor de alimentare cu apa, energie termica, canalizare, salubrizare, transport si alte lucrari de
gospodarie comunala.
In indeplinirea atributiilor ce le revin, unitatile de gospodarie comunala pot ocupa terenuri agricole
sau silvice numai cu aprobarea proprietarilor lor si in conditiile prevazute de lege, urmarindu-se ca lucrarile
8

respective sa se efectueze, de regula, in perioadele in care pe terenurile agricole nu sunt recolte.

Lucrarile de interventii urgente pentru remedierea avariilor sau deranjamentelor la constructiile sau
instalatiile de gospodarie comunala situate pe terenuri agricole sau care fac parte din fondul forestier se pot
efectua de indata cu instiintarea detinatorilor terenurilor respective, in conditiile prevazute de lege.
Dupa terminarea lucrarilor, unitatile de gospodarie comunala sunt obligate sa le aduca in starea in
care erau inainte de inceperea acestor lucrari.
In marea lor majoritate, lucrarile si prestarile de servicii de gospodarie comunala, cu caracter
permanent sau periodic, se efectueaza sau se executa, dupa caz, pe baza de contract incheiat intre unitatile de
gospodarie comunala si beneficiar. Contractul se incheie cu plata anticipata a unei sume, care nu poate
depasi valoarea consumului mediu sau al serviciului pe timp de 45 zile. Suma platita se restituie la incetarea
contractului, dupa scaderea debitelor datorate.
O mare importanta pentru protectia mediului in asezarile omenesti prezinta si modul de folosire,
transport, manipulare si depozitare a substantelor radioactive si a celor puternic toxice, activitati ce nu pot fi
efectuate decat cu asigurarea unor conditii special de prevenire a poluarii mediului inconjurator, stabilite de
organele de specialitate.
Unul din factorii perturbanti ai mediului care influenteaza ambiana in care se desfasoara activitatea
si viata omului, mai ales in orase este zgomotul, care, daca este prelungit si puternic, provoac surzenia.
Zgomotul obisnuit al strazii din orasele mari este in jur de 80 decibeli. Zgomotul prelungit mai mare de 80
decibeli produce auzului serioase deranjamente; cel de 120 decibeli, are efect asupra echilibrului. In aceeasi
masura, el poate declansa si modificari ale functionarii normale a sistemului nervos vegetativ, pe fondul
caruia se pot imbolnavi organele interne. Zgomotul constituie astfel factor insemnat al poluarii, aparand in
cea mai mare masura ca subprodus al activitatii umane.
Intr-o acceptie larga, zgomotul a fost definit ca fiind un complex de sunete, de un caracter aleator,
care produce nu numai o senzatie dezagreabila, dar chiar agresiva, intalnindu-se in cele mai diverse
ambiante: in locuinte, pe strada, la locurile de munca si de odihna, pe uscat, pe apa si in aer.
Dintre parametri sunetului cel mai important din punct de vedere al poluarii este intensitatea,
determinata de cantitatea de energie transportata de unda sonora care strabate intr-o secunda o suprafa
unitate perpendicular pe directia de propagare a sunetului.
In domeniul poluarii sonore intereseaza intensitatea senzatiei auditive produse de un sunet numita
,,taria sunetului", care nu trebuie confundata cu intensitatea fizica. Taria este dependent de frecven.
Prin caracteristicile sale cantitative si calitative, prin numrul din ce in ce mai mare al surselor
sonore, prin pragul din ce in ce mai ridicat al intensitatii sale si prin numarul din ce in ce mai covritor al
persoanelor afectate de zgomot, poluarea sonora devine o problema de o deosebita actualitate.
Ambianta in care isi desfasoara azi oamenii activitatea este aproape permanent contaminata de
zgomote: in industrie, datorit proceselor de productie; in centrele populate, datorita instalatiilor casnice, a
aglomerarii populatiei in spatii restranse. Efectele asupra omului au determinat pe unii medici sa spuna ca
exista o adevarata ,,boala a zgomotului" al carui tablou simtomatologic este cu atat mai grav cu cat
imbolnavirea se face pe nesimtite, efectele se manifesta intr-o faza destul de avansata a bolii.
Dar zgomotul are implicatii care se repercuteaza negativ si asupra unor aspecte economice cum sunt:
scderea productivitii muncii, reducerea calitatii produselor, grevarea fondului de asigurari sociale,
cresterea numarului de accidente etc.
Este interzisa producerea de zgomote si vibratii peste limitele admisibile stabilite prin normele
legale.
Legea protectiei mediului prevede ca agentii economici, persoane fizice si juridice, sunt obligati sa
asigure masurile i dotarile specifice de izolare si protectie fonica a surselor generatoare de zgomot si
vibratii si sa nu permita punerea in exploatare a celor ce depasesc limitele admise.
Masurile tehnice care se adreseaza direct sursei generatoare de zgomot vizeaza reducerea lui la
niveluri acceptabile pentru organism, prin insonorizarea surselor de zgomot cu materiale fotoabsorbante si
fonoizolante. Masurile medicale constau in folosirea de antifoane i aplicarea unor norme sanitare de
protectie. Impreuna cu acestea, masurile de atenuare constau in utilizarea factorilor de mediu, dintre care
vegetatia arborescenta are un rol foarte important.