Curs 1

Obiectul chimiei farmaceutice Chimia farmaceutica este stiinta care se ocupa cu studiul
substantelor chimice cu utilitate terapeutica (adica, intrebuintate ca medicamente), de la structura
chimica, denumire chimica, sinonime, metode de obtinere ale substantei respective, proprietati
fizico-chimice si pana la informatii de natura farmacotoxicologica, incluzand si produsele
farmaceutice in care aceste substante se regasesc. Un element foarte important pe care-l studiaza
chimia farmaceutica este corelatia structura chimica - activitate biologica, pentru medicamentele de
sinteza.
Medicamentul este un complex de substane dintre care una sau mai multe au un efect terapeutic
asupra organismului. De regul substana care are efect asupra organismului poart denumirea de
substan activ, alturi de ea n compoziia medicamentului pot fi regsite alte substane
(adjuvani) fr aciune asupra organismului: excipieni de aglomerare, de lustruire, de ameliorare a
gustului, colorani etc.
O substanta are mai multe denumiri:
-denumirea chimica, care desemneaza structura chimica a substantei si care urmeaza reguli bine
stabilite de anumite foruri (IUPAC - International Union of Pure and Applied Chemistry);
-denumirea comuna internationala (DCI) reprezinta un nume simplificat si acceptat de O.M.S.,
utilizat in toate tarile; denumirea oficiala, cuprinsa in Farmacopeea tarii respective, este de obicei
DCI.
Prin denumire comercial (produs farmaceutic) se ntelege numele sub care un produs este
comercializat, marca a fabricii producatoare (nume depus). Acesta poate diferi total sau parial de
denumirea tiinific pe care o are un produs.

DEZINFECTANTE, ANTISEPTICE, CONSERVAN}I

Termenul de dezinfectant se aplica unei substante chimice capabila sa distruga (efect
bactericid) sau sa inhibe dezvoltarea microorganismelor patogene (efect bacteriostatic) de pe
suprafete inerte (obiecte, mobilier, instrumentar medical, pansamente, imbracaminte, etc.)
Un antiseptic este un dezinfectant care se aplica pe piele si tesuturi (pe cale externa) sau se
administreaza pe cale sistemica (in infectii urinare, respiratorii, digestive).
In general, intre aceste doua categorii diferentele sunt numai de ordin cantitativ, in sensul ca
un dezinfectant utilizat intr-o concentratie mai mica devine antiseptic.
Un bun antiseptic trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
-sa aiba toxicitate selectiva (sa nu atace organismul gazda, ci numai microorganismele)
-sa nu irite tesuturile si sa nu produca reactii alergice la persoanele care-l utilizeaza (pacienti,
personal medical)
-sa fie hidrosolubile
-sa aiba o tensiune superficiala scazuta, putand umecta suprafetele, ceea ce permite un mai bun
contact cu germenii patogeni;
-sa se mentina pe suprafata aplicata si sa nu patrunda in profunzime si cu atat mai putin in
circulatie.
Activitatea antiseptica-adezinfectanta este influentata de o serie de factori: natura
microorganismului patogen, timpul necesar antisepsieiadezinfectiei, temperatura, pH-ul local.
Evaluarea actiunii si toxicitatii antisepticelor si dezinfectantelor se face prin:
1. Coeficientul fenolic sau indice fenolic
-compararea activitatii compusului respectiv cu cea a fenolului-considerat compus de referinta
(standard), ceea ce se realizeaza prin stabilirea dilutiei antisepticuluiadezinfectantului care distruge
un numar standard de bacterii in 10 minute, comparativ cu dilutia fenolului care realizeaza acelasi
efect:

dilutia antisepticului/dezinfectantului
coeficientul fenolic =
dilutia fenolului
2. Concentratia minima inhibitorie (C.M.I.)-concentratia cea mai mica ce impiedica dezvoltarea
vizibila a culturii dupa 18-24 ore de incubatie.
Conservantii sunt compusi chimici care se adauga la preparatele farmaceutice (picaturi pentru ochi,
solutii injectabile, etc.) pentru a preveni degradarea acestora prin oxidare (antioxidanti) sau pentru a
distruge sau a inhiba dezvoltarea microorg. ajunse in aceste preparate in timpul prepararii sau
utilizarii acestora.
Clasificare dezinfectante, antiseptice, conservanti:
-halogeni
-substante oxidante
-compusi anorganici si organici ai metalelor sau ai unor nemetale
-combinatii hidroxilice (alcooli, fenoli)
-combinatii carbonilice
-combinatii carboxilice
-detergenti (tenside)
-coloranti
-compusi cu structuri diverse

HALOGENI SI COMPUSI HALOGENATI

Clorul si derivatii sai
Clor
Nemetal, element chimic din clasa halogenilor, situat in grupa a VII-a a Sistemului periodic;
formeaza molecule diatomice Cl2. Denumirea provine din grecescul Chloros-verde, care se refera
evident la culoarea sa.
Gaz cu miros specific, iritant, de culoare verde-galbui, mai greu decit aerul, solubilitatea sa in apa
fiind de doua volume de clor intr-un volum de apa. Clorul reactioneaza partial cu apa formand acid
clorhidric si acid hipocloros:
Cl 2

HCl

H2 O

+ HClO

Solutia de clor in apa se numeste apa de clor si rezulta prin introducerea clorului gazos in apa
racita la 10C.
Sub actiunea luminii, apa de clor elibereaza oxigen, datorita descompunerii acidului hipocloros.
HClO

HCl

1/2 O2

Pe proprietatea oxidanta a apei de clor se bazeaza utilizarea sa ca oxidant, dezinfectant si

decolorant.
Clorul are coeficent fenolic 150-300. Este deosebit de activ asupra bacteriilor, virusurilor-inclusiv
al hepatitei B si HIV ca si asupra protozoarelor. In concentratie de 5 ppm este sporicid. Putin
eficace asupra bacilului tuberculos si asupra fungilor. Clorul se utilizeza la dezinfectia apei
potabile, dezinfectia piscinelor. Efectul dezodorizant al clorului se explica prin reactiile de
descompunere a amoniacului si hidrogenului sulfurat:
3 Cl2 + 2 NH3 = N2 + 6 HCl
Cl2

H2S = S

2 HCl

Clorul este insa toxic si iritant al cailor respiratorii, provocind inflamatia conjunctivala si
nazala.
Inspirarea provoaca tuse dureroasa, efectul coroziv asupra membranei pulmonare are ca rezultat
aparitia edemului pulmonar si exitus. In caz de intoxicatie se recomanda inspirarea in cantitati mici
de amoniac, alcool, eter. Se administreaza de asemenea si corticosteroizi, iar pentru combaterea
acidozei se adm. i.v. solutii de bicarbonat de sodiu sau alti agenti alcalinizanti.
Acid hipocloros
HClO
Preparare:
Cl 2

HCl

H2 O

+ HClO

Este instabil si exista numai in solutie, de culoare galben pal-aurie. ~n prezenta luminii si a acidului
clorhidric, se reduce:
HClO + HCl = Cl2 + H2O
Sarurile acidului hipocloros se numesc hipocloriti si sunt mai stabile decat acidul.
Hipoclorit de sodiu
NaClO
A fost preparat pentru prima data de Labaraque, prin barbotarea clorului in solutie de carbonat de
sodiu; aceasta solutie a primit numele de apa Labaraque:
2 Na2CO3 + Cl2 + H2O = NaCl + 2 NaHCO3 + NaClO
NaClO + Cl2 + H2O = NaCl + 2 HClO
La ora actuala se obtine industrial sub forma de cristalohidrati (mono, penta sau hexahidrati):
cristale incolore, delicvescente, putin stabile, ce se descompun usor cu eliberare de oxigen, ceea ce
explica actiunea oxidanta:
2 NaCl + O2
2 NaClO
Bactericid puternic, folosit la dezinfectia suprafetelor. Se utilizeza si la dezinfectia plagilor
(in concentratii pana la 0,5% in clor activ). Solutia apoasa de hipoclorit de sodiu in amestec cu
clorura de sodiu si bicarbonat de sodiu (NaClO + NaCl + NaHCO 3) se numeste solutie Dakin,
utilizata mult ca bactericid, fiind capabila sa distruga si virusurile HIV si al hepatitei B.
Ingerarea acidentala a hipocloritului de sodiu poate produce iritarea puternica a mucoasei
digestive, insotita de dureri si stari de voma, edeme ale faringelui si laringelui si mai rar perforarea
esofagului si stomacului. Se recomanda ingerarea de apa, lapte, antiacide, solutii de tiosulfat de
sodiu 1-2,5%; spalaturi gastrice in cazul ingerarii unor cantitati mai mari de hipoclorit.
PF: AMUKINE (Gifrer Barbezat, Franta) - solutie apoasa continand hipoclorit de sodiu si clorura
de sodiu, utilizata pentru antisepsia tegumentelor si mucoaselor, a plagilor.
Hipoclorit de potasiu
KClO
Se prepara prin barbotarea clorului in carbonat sau hidroxid de potasiu:
2 K2CO3 + Cl2 + H2O = KCl + 2 KHCO3 + KClO
Acelasi efect bactericid si aceleasi utilizari ca si NaClO. O solutie formata din hipoclorit de potasiu,
clorura de potasiu si bicarbonat de potasiu constituie apa de Javelle.

Clorura de var
Sinonime: var cloros
Praf decolorant
Formula sa este controversata. Dupa unii autori ar fi:
Ca(ClO)Cl sau CaOCl2
Dupa altii ar fi un amestec : Ca(ClO)2 + CaCl2 + Ca(OH)2 + H2O
Preparare:
Se obtine prin actiunea clorului asupra hidroxidului de calciu:
I Cl2 + Ca(OH)2 Ca(ClO)Cl + H2O
II 2Cl2 + 2Ca(OH)2 Ca(ClO)2 + CaCl2 + 2H2O
Clorura de var este o pulbere alba, uscata, uneori cu nuanta galbuie, cu miros puternic de clor, cu
gust arzator. Este instabila, pierde usor clorul activ.
Prin incalzire se descompune eliberind oxigen:
Ca(ClO)Cl CaCl2 +1a2O2
Pe aceste reactii se bazeaza utilizarea clorurii de var ca dezinfectant si oxidant.
Dozarea clorurii de var se face iodometric
Cl2 + 2I- 2Cl- + I2
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI
Clorura de var se foloseste ca dezinfectant si dezodorizant al localurilor, depozite menajere, la
sterilizarea apei (in concentratie de 0,006 g%). Nu se foloseste la antisepsia pielii, mucoaselor,
plagilor, fiind iritant puternic, chiar in solutii diluate.
Cloramine
Cloramina B
Chloraminum B (FR X)
Sinonim: Benzensulfoncloramida sodica

+
Na . 1,5 H2O

SO2

N Cl

Se prepara prin clorosulfonarea benzenului, urmata de tratarea cu amoniac a clorurii acidului

benzensulfonic si clorurarea cu hipoclorit de sodiu a benzensulfonamidei obtinute:

+
benzen

HO SO2Cl

- H2O

acid clorsulfonic

NH3

NaClO

- H2O

- H2O
SO2

SO2Cl
benzensulfoclorura

benzensulfonamida

Na
SO2

NH2

N Cl

Este o pulbere cristalina alba sau slab galbuie, cu miros de clor si gust amar, neplacut. Este
solubila in alcool si glicerina, acid acetic, putin solubila in apa, practic insolubila in benzen,
cloroform si eter. ~n solutie se descompune. Solutia apoasa are reactie alcalina, ca urmare a
hidrolizei, cu formare a hipocloritului de sodiu:

Na
SO2

+ H2O

NaClO + C6H5

SO2

NH2

N Cl

Identificarea se face cu iodura de potasiu, in mediu acid, in prezenta cloroformului; stratul

cloroformic se coloreaza in violet (extragind iodul eliberat):

Na
SO2

+ 2 HCl

C6H5

SO2

NH2 + Cl2 + NaCl

N Cl

Cl2

I2 +

+ 2 KI

2 KCl

Dozarea se face prin metoda iodometrica, pe baza reactiilor scrise anterior, iodul eliberat
fiind titrat cu tiosulfat de sodiu, in prezenta amidonului ca indicator.
Se conserva in recipiente bine inchise , ferit de lumina , la rece, la Separandum.
Cloramina B este un antiseptic si dezinfectant cu actiune lenta si durabila, utilizat pentru
antisepsia ranilor, mucoaselor (solutii 0,2-1%) si pentru dezinfectia obiectelor (solutii aq. 0,5-5%).
Cloramina T
Tosylchloroamidum natricum (DCI)

CH3

+
Na . 3 H2O

SO2

N Cl

Se prepara prin clorosulfonarea toluenului cand rezulta doi izomeri (orto si para). Cei doi izomeri
se separa usor, cel para fiind solid, iar cel orto fiind lichid:
CH3
CH3

CH3

+ 2 HO SO2Cl
acid clorsulfonic

2
toluen

SO2Cl

- 2 H2O
SO2Cl

o-toluensulfoclorura

p-toluensulfoclorura
NH3

CH3

CH3
NaClO

Na

- H2O
SO2

SO2

NH2

N Cl

p-toluensulfonamida

Cristale incolore, cu miros slab de clor, solubil in apa si alcool etilic, insolubil in benzen,
cloroform, eter etilic.
Are actiune bactericida asupra tuturor tipurilor de germeni saprofiti si patogeni. Se utilizeaza ca
antiseptic pentru piele, plagi (1-15%) si definfectant. ~n solutie apoasa diluata este netoxica.
Halazona
Sin.: Pantocid
COOH

SO2

Cl
Cl

acid 4-(diclorosulfamoil)-benzoic

Se prepara prin oxidarea p-toluensulfonamidei, urmata de tratarea cu hipoclorit de sodiu in mediu

de acid clorhidric:
CH3

COOH

COOH
KMnO4 / H2SO4

2 NaClO + 2 HCl
- 2 NaCl ; - H2O

SO2

NH2

p-toluensulfonamida

SO2

NH2

acid p-sulfonamidobenzoic

SO2

Cl
Cl

Pulbere cristalina alba, cu miros de clor, greu solubila in apa, solubila in alcool, acid acetic
glacial, hidroxizi si carbonati alcalini cu formare de saruri (sarea de sodiu se numeste Pantosept si
este foarte usor solubila in apa). Continutul de clor activ este de aprox. 52%.
Se utilizeaza la dezinfectia apei potabile; comprimate a 4 mg de halazona la 1 litru de apa
(30 minute-o ora). Gustul clorului rezidual poate fi mascat prin adaugarea de tiosulfat de sodiu.
PF: CLORDISPENSER; SPETON