"Ce este Europa? O gndire venic nesatisfcut.

Nendurtoare cu ea nsi,
caut fr rgaz dou lucruri: unul e fericirea, iar cellalt, care-i i mai indispensabil, i
mai drag, adevrul. De abia i-a gsit o stare prnd s rspund acestei duble
exigene cnd i d seama c ine n mn doar provizoriul, doar relativul, i c nici pe
acestea nu le stpnete cu trinicie; iar atunci i rencepe cutarea disperat care
este gloria i chinul su.
n Europa, oamenii destram noaptea pnza esut ziua. Se ncearc alte fire, se
pregtesc alte urzeli i n fiecare diminea rsun zgomotul rzboaielor de esut care
fabric, trepidnd, lucruri noi.
Europa n-a ncetat deloc s se supun propriei sale legi, asprei sale legi, nainte
ca teoreticienii unei lumi care i ntemeia logica pe acceptarea liber a autoritii s-i fi
ncheiat nuanarea doctrinelor, ali teoreticieni denunau pericolele, abuzurile, defectele
aceleiai autoriti i, combtndu-i excesele, ajungeau s tgduiasc n ntregime
valoarea conceptului ei. Astfel, pe ascuns, strdania cutrilor ncepea iari. Sub
aparenele calme, se ntea din nou nelinitea, lumea pornea din nou spre o alt
fericire, spre un alt adevr. Nelinitiii, curioii, mai nti julii, persecutai sau ascuni,
ieeau la lumin, naintau, deveneau celebri i i reclamau rolul de cluze i de
conductori. Aceasta este criza de contiin la care am asistat ntre secolele al XVII-lea
i al XVIII-lea." (Paul Hazard)