ACTUL MEDICAL consta in recunoasterea, diagnosticarea si tratarea

unei afectiuni aparute ca urmare a unui dezechilibru intre organism si

mediu sau intre elementele proprii organismului.
AFECTIUNILE NEUROLOGICE: sistemul nervos are 2 componente:
componenta centralamaduva spinarii, trunchiul cerebral, cerebel,
diencefal, emisfere cerebrale; componenta perifericanervi spinali si
plexurile nervoase. Patologia acestor structuri poate avea manifestari
specifice sau comune. Anamneza: Varsta-exista boli specifice anumitor
varste: miopatia-afectiune neuro-musculara, apare in copilarie sau
adolescenta; hemiplegia-in HTA, mai frecventa intre 40 si 60 de ani;
peste 60 de ani este hemiplegia de cauza aterosclerotica. Sexulpredomina unele afectiuni la barbati sau la femei: la barbati-mai frecvent
apare paralizia generala progresiva si tabesul (sifisul III); la femeimiastenia. Antecedente eredo-colaterale: indicatii privitoare la aceeasi
afectiune neurologica prezenta si la alti membrii ai familiei, transmisa
genetic. Antecedente personale: factori predispozanti sau determinanti ai
sindroamelor neurologice; bolile infectioasenevrite sau polinevrite,
sifilisul poate afecta si sistemul nervos; meningite si tabes.
Traumatismele medularehemiplagii sau paraplegii. Istoricul bolii:
prezinta modul de debut al bolii. Unele boli au debut acut (poliomielita),
iar altele au debut lent, insidios (scleroza in placi). Tot aici se urmareste
evolutia bolii-continua sau in puseuri, tratamentul urmat si efectul lui
asupra bolii. Examenul general: se noteaza talia, greutatea, starea
diferitelor sisteme si aparate. Tegumentul si mucoasele pot fi modificate
ca aspect si culoare. Aparitia unei eruptii veziculare pe traiectul unui nerv
indica zona zoster. Sistemul osteoarticular poate prezenta modificari
patologice: macrocefalia (hidrocefalia). Coloana vertebrala poate
prezenta afectiuni ce pot determina sindroame radiculareosteomielita
coloanei sau spina bifida. Aparatul respirator poate fi afectat in cazul
leziunilor bulbare prin afectarea centrilor respiratorii sau compresiune a
maduvei cervicale cu afectarea nervului frenic. Aparatul cardiovascularinsuficienta circulatorie cerebrala tranzitorie. Aparatul
digestivafectat prin pareza intestinala cu constipatie in paraplegii sau
hemiplegii. Examenul obiectiv: Inspectia: informatii despre atitudinea
pacientului, tulburari de echilibru, motilitatea activa si involuntara,
troficitatea musculara si coordonarea. Atitudinea-deficienta poate fi
determinata de paralizii, hipertonii musculare, atrofii musculare, miscari
involuntare si chiar dureri. In boala Parkinson pacientul are o atitudine
rigida, capul usor flectat, corpul, membrele superioare si cele inferioare in
usoara flexieaspect de semn de intrebare, tremuraturi ale membrelor,
barbiei si limbii. Echilibrul-rezulta din activitatea coordonata a sistemului
extrapiramidal, aparatului vestibular, sensibilitatea profunda constienta si
inconstienta. In sindromul vestibular cu leziune usoara bolnavul poate
mentine pozitia verticala, dar marindu-si baza de sustinere, el are
tendinta de cadere pe partea leziunii, mai ales cand are ochii inchisi.
Pentru evidentierea tulburarilor de echilibru se foloseste proba Romberg.
Motilitatea-cercetarea ei se face activ, cat si pentru motilitatea
involuntara, unde pot apare miscari localizate la anumite regiuniticuri
nervoase. Coordonarea-se testeaza prin proba index-nas, marionetelor
(pronatia si supinatia antebratelor) si calcai-genunchi (decubit dorsal).
Palparea: se evidentiaza tulburarea de sensibilitate care apare la bolnavii
neurologici.
Percutia:
se
evidentiaza
reflexele
cutanate
si
osteotendinoase. Examene complementare: examenul oftalmologic,
examenul LCR-ului, examenul EEG, examenul electromiografic,
examenul computer-tomografic si RMN.
AFECTIUNILE ORTOPEDICO-TRAUMATICE: la bolnavii post traumatici
se urmareste schema de examinare atat prin formularea unui diagnostic,
cat si prin a contura principalele directii de orientare ale recuperarii.
Anamneza: se stabileste primul contact cu pacientul; este cunoscut din
punct de vedere social, educatorial, psihologiceste important pentru
programele de recuperare. Varsta orienteaza modalitatile procesului de
recuperare locala. Astfel, la tineri repararea tisulara sau formarea
calusului este mai rapida decat la varstnici. Ne orienteaza asupra
posibilitatilor de a aparea diferite complicatii determinate de traumatism
sau imobilizarea prelungita. De asemenea, varsta ne da informatii asupra
ritmului si intensitatii metodologiei de recuperare. Ea poate diferentia un
traumatism: la tineri sunt mai frecvente entorsele si luxatiile; la batrani
sunt mai frecvente fracturile. La copil o fractura poate fi incompleta (in
lemn verde). Profesiunea: si conditiile concrete de munca si viata trebuie
cunoscute pentru a aprecia directia principala de orientare a metodologiei
recuperatorii, pentru a recastiga capacitatea de munca. Antecedentele
personale: informatii despre intreaga patologie a pacientului, influentand
procesele de reparare locala: boli metabolice (diabetul), leziuni
preexistente. Ele dau inforatii asupra capacitatii de adaptare la programul
recuperator. Istoricul sechelarului post traumatic cuprinde: conditiile in
care s-a produs accidentul: cadere accidentala sau in urma unei ameteli
ce denota si o afectiune vasculara, vestibulara sau cerebrala;
tratamentele urmate: interventii chirurgicale, gipsuri, imobilizari; evolutia
ulterioara a leziunilor initiale; aparitia complicatiilor: infectii, tromboflebite.
Examenul observator: Inspectia: tipul constitutional si greutatea
pacientului: precizari pentru ortostatismul si mersul celor cu sechele;
pozitia sau atitudinea segmentului lezat sau pozitia revelatoare pentru
diagnostic: ghiara cubitala (paralizia muschiului cubital), mana in gat de
lebada (paralizia muschiului radial); deformatii articulare: marire de
volum cu pierderi de subarticulatii la nivelul tesuturilot moi sau cicatrici
mutilante; aspectul tegumentului si al tesutului adipos: culoarea
(modificari de echimoza, hematom, staza veno-capilara, ischemie,
hiperemie, inflamatie); troficitatea pielii si fanerelor (dupa depistare pielea
este descuamata, fire de par rupte si unghii casante); reteaua venoasa
superficiala (varice, tromboflebita); edemul (indica locul tramatismului, iar
consistenta lui il poate deosebi de celelalte tipuri). Palparea: temperatura
tegumentelor-procese inflamatoare sau sindromul AND (tegumente reci);
gradul de suplete al pielii si tesutului adipos: uscaciunea pielii (tulburari
trofice) sau tegumente umede in sindromul AND; modificari de
consistenta a tesuturilor moi: hipotonie musculara; cordon tromboflebitic;
retractia tendinoasa; miozite calcare; zone de fluctoanta (senzatie
lichidiana); depistarea punctelor dureroase la presiune: poate pune
diagnosticul pentru locul exact al traumatismului sau al sechelei; controlul
pulsatiilor arteriale: pentru a depista eventualele compresiuni sau
intreruperi arteriale; urmarirea continuitatii liniei osoase, a raportului intre

reperele osoase pentru a depista dezaxarile osoase sau articulare;

mobilitatea articulara normala in cazul luxatiilor sau rupturilor
ligamentare. In fractura se pune in evidenta mobilitatea in focarul de
fractura; crepitatiile tesutului moale apar in sinovita, hematoame
subcutanate si emfizem subcutanat. Cele osoase apar la frecarea
capetelor osoase fracturate. Masuratori: se fac in sechelele post
traumatice; ele completeaza diagnosticul si orienteaza terapia. Se fac
comparativ fata de membul sanatos, folosind un centimetru de croitorie
pentru a masura: circumferinta articulara: crescuta in artrita, hidartroza,
hemartroza; circumferinta segmentului: crescuta in edem si scazuta in
atrofii musculare; lungimea membrului traumatizat sau a segmentului de
membru implicat in luxatii si fracturi. goniometria: are rol in diagnosticare
si obiectivizarea actului recuperator. Cu ajutorul acestei metode se
determina mobilitatea activa si pasiva. Limitele miscarii intr-o articulatie
pot fi date de afectiunile diferitelor straturi: piele-cicatrici retractile;
muschi, tendon-retracturi sau contracturi; ligamente-scurtari operatorii;
capsula articulara-in retractie sau rezectie; capete osoase articulare si
fracturi sau distrugeri de cartilaj;
spatiul articular-existenta unui corp
strain intraarticular. Testingul muscular are rol in diagnosticare si
orientarea recuperarii: scaderea sau pierderea fortelor musculare
normale-cauza neurogena (paralizii) sau miogena (atrofiile de
imobilizare). Statica si mersul: in traumatismele membrelor inferioare
aprecierea staticii este obligatorie pentru evaluarea deficitului functional
si stabilirea metodologiei de recuperare. Se observa atat statica bipodala,
cat si cea unipodala. Mersul se cerceteaza pentru evidentierea
coordonarii, a mobilitatii articulare in cadrul unghiurilor utile, a tuturor
fortelor musculare a membrelor inferioare, a gradului si tipului de
schiopatare. Abilitatea: se observa gestica la nivelul membrelor
superioare. Testarea se face cerand pacientului sa execute unele actiuni
obisnuite: incheiatul si descheiatul unui nasture, scrisul, deznodarea
Examenul clinic al sechelarului post traumatic se completeaza cu
examenul neurologic (sensibilitate si reflexe), examenul cardio-vascular,
examenul psihologic si examinarile paraclinice (radiologice, biochimice si
electro-miografice).
AFECTIUNILE REUMATISMALE: Anamneza: Varsta este in reumatisme
criteriu pentru diagnostic: reumatismul articular acut (RAA)-specific vietii
tinere; reumatismul degenerativ-viata a III-a. Sexul feminin este
predispus la unele afectiuni-poliartrita reumatoida; sexul masculin este
predispus la spondiloartropatie. Antecedente personale: reumatismul
articular acut necesita obligatoriu in el existenta unor multiple infectii
amigdaliene. Se noteaza existenta unor altor infectii ce pot da diverse
forme de reumatism: infectia gonococicaartrita gonoreica. Antecedente
eredo: informatii privind susceptibilitatea organismului la unele afectiuni
infectioase sau auto-imune. Istoricul bolii: pacientul descrie durerea,
redoarea articulara, tumefierea, astenia musculara si reducerea
capacitatii functionale. Durerea musculo-scheletica este cel mai frecvent
simptom. Trebuie stiut daca ea intereseaza una sau mai multe articulatii,
felul debutului, durata, intensitatea (variatia diurna), iradierea, migrarea,
factorii de ameliorare sau de agravare. Reumatismul articular acut
cuprinde articulatii mari-2/3 zile fiecare-trecand de la una la alta.
Redoarea articulara are durata variabila, de obicei matinala. Dureaza
cateva minute in bolile degenerative si cateva ore in cele inflamatorii.
Tumefierea este insotita de durere, parestezii, caldura, hiperemie; cu
durata de cateva ore sau perioade lungi de timp. Astenia muscularaoboseala si slabiciune, insotite de impotenta functionala. Poate fi pusa in
evidenta fie prin imposibilitatea executarii unei miscari, fie prin
incapacitatea de a tine un obiect in mana. Tot la istoric se iau informatii
despre medicatia folosita, alte tratamente efectuate; este important
pentru stabilirea evolutiei si a atitudinii ulterioare. Examenul clinic
general: se examineaza toate aparatele si sistemele-pot apre afectiuni ca
o expresie a bolii reumatice: Tegumentele: psoriazis, alopecie specifice,
lupus eritematos diseminat; leziuni eritematoase faciale in forma de
fluturi- lupus eritematos diseminat (boala de colagen). Edemul,
telangectazii (vase de sange vizibile la suprafata pielii). Modificari de
consistenta-in sclerodermie, noduli cutanati (la nivelul articulatiilor in
poliartrita reumatoida si guta). Mucoasele prezinta ulceratii sau uscaciune
(sclerodermie). Aparatul respirator-acumulare de lichid pleural-serozitaspecifica lupusului eritematos si uneori poliartritei reumatoide. Examenul
neurologic evidentiaza parestezii la nivelul extremitatilor legate de
afectiunile reumatismale. Examenul cardio-vascular evidentiaza afectiuni
cardiace de origine reumatismala (miocardita reumatismala), valvulara
(stenoza mitrala), endocardita infectioasa. Ganglionii:adenopatie
specifica reumatismelor cu etiologie auto-imuna. Examenul digestiv:
afectiuni corelate cu unele boli reumatismale-hepatomegalia (in bolile
imune), splenomegalia, dureri abdominale datorate unui lupus eritematos
(afectarea tesutului conjunctiv din intestine). Examenul local cuprinde
examinarea articulatiilor si a muschilor: Articulatiile: tumefierea evidenta
vizual sau palpatoriu, produsa prin acumularea de lichid, aparitia unor
ganglioni, noduli sau hipertrofii ale straturilor osoase; caldura locala-prin
palpare; durerea provocata-presiune la nivelul articulatiei sau a unor
puncte specifice; deformari articulare produse prin excrescente osoase,
subluxatii, contracturi musculare; impotenta functionala datorata unor
cauze intraarticulare (distrugerea de cartilaj, sinovite) sau cauze
extraarticulare, contracturi musculare, scurtari tendinoase; crepitatiile din
cauze articulare sau teno-sinoviale; instabilitatea articulara-miscari
posibile in alte planuri decat cele fiziologice. Investigatii paraclinice: se
practica analiza lichidului sinovial, artroscopia, examenul histologic la
nivel de sinoviala, piele, vas, ganglioni; radiografie osteo-articulara;
investigari izotopice, sangvine; tomografie, RMN, arteriografie.
ANAMNEZA sau discutia cu pacientul joaca un rol important si ea
singura poate pune un diagnostic de probabilitate. Varsta-patologia
diferitelor organe sau sisteme recunoaste o predominare a unor afectiuni
pentru o anumita perioada de viata. Nou-nascutii pot prezenta o serie de
cualformatiuni congenitale: lipsa unuia sau a mai multor segmente, lipsa
unui organ sau organe supranumerale. Traumatismele obstreticole pot
afecta in principal aparatul locomotor. In perioada copilariei pot apare
avitaminoze poliinfectioase si traumatisme. In aceasta perioada se pot
evidentia tulburari neuromotorii si neuropsihice. Pubertatea este etapa in
care puterea de rezistenta a organismului este diminuata, favorizand
aparitia bolilor infectioase grave. In aceasta perioada apar profunde

3
transformari endocrine, permitand aparitia unor afectiuni endocrinometabolice. In aceasta perioada pot apare sau accentua deficientele
fizice, in special ale coloanei vertebrale. Tineretea si varsta adulta se
caracterizeaza prin cresterea frecventei traumatismelor, afectiunilor
datorate vaselor. Odata cu inaintarea in varsta incep sa apara leziuni
degenerative sau de uzura. In cadrul tulburarilor de menopauza, cand se
face o noua seglare a sistemului endocrin pot aparea o serie de afectiuni
ale aparatului locomotor (osteoporoza), ale aparatului cardiovascular
(hiperteus), afectiuni psihice (nevroze), metabolice (ingrasare).
Batranetea se caracterizeaza prin incetinirea activitatii tuturor aparatelor
si sistemelor, organismul devenind foarte vulnerabil la fenomenele nocive
din mediu. Sexul este important prin faptul cand exista afectiuni cu
predilectie pentru un sex: la barbat-spondilita, ulcerul, traumatismele; la
femeie-afectiuni endocrine si boli legate de perioada fertila a femeii.
Profesiune si conditii de munca: conditiile in care bolnavul isi desfasoara
profesiunea pot explica aparitia unor pozitii vicioase, leziuni accidentale,
boli profesionale. Intoxicatiile profesionale pot fi raspunzatoare de
afectiuni respiratorii, cardiovasculare si digestive. Locul nasterii si
conditiile de viata: acestea dau informatii privind microclimatul unde s-a
dezvoltat pacientul. In functie de zona geografica pot apare afectiuni ca:
gusa, reumatismeleAntecedentele eredo-colaterale (antecedente
de familie): trebuie cercetate pe o intindere cat mai larga in cadrul
familiei bolnavului, dat fiind faptul ca o serie de afectiuni ereditare
au caracter recesiv. Se va insista pe aceste antecedente in cazul
unor boli infectioase (TBC; sifilis; boli ale aparatului locomotoranchiloze; boli ale sangelui; boli ale sistemului circulator-varicele).
Consemnarea diferitelor date obtinute din cercetarea antecedentelor
eredo-colaterale trebuie facuta in amanunt. In afara aflarii bolilor
descendentilor pacientului se va incerca sa se determine existenta
oricariu alt factor care ar fi putut duce la aparitia la descendenti a
anumitor afectiuni. Acestea sunt iradierile conditiilor de alimentatie
ale gravidelor, precum si diferite viroze sau traumatisme suferite de
gravide. Antecedente personale: reprezinta informatii primite de la
bolnav
referitoare la evolutia si dezvoltarea lui normala si
patologica de la nastere si pana la consult. Informatiile obtinute se
refera la varsta nasterii (prematura sau sarcina prelungita), varsta la
care au aparut dintii si varsta la care a mers, varsta la care a aparut
prima menstruatie, informatii urmate de cele despre avorturi,
sarcini, varsta menopauzei. Antecedentele patologice se refera la
totalitatea afectiunilor de care a suferit subiectul. Acestea pot fi:
bolile copilariei (varicela), focare de infectie (amigdalita, sinuzita),
afectiuni digestive (ulcer, gastrita), afectiuni cardiovasculare. Se iau
informatii privitoare la consumul si cantitatea de alcool si tutun.
Daca subiectul a suferit de unele boli, ne vom interesa de
tratamentul efectuat, durata bolii sau eventualele interventii
chirurgicale. Istoricul afectiunilor prezente: consemnarea istoricului
bolii pentru care bolnavul cere asistenta medicala cuprinde 3 etape:
descrierea caracteristicilor modului in care a debutat afectiunea;
descrierea caracteristicilor modului in care aceasta a evoluat;
relatarea tratamentului efectuat, precum si a rezultatelor obtinute
prin acesta.
APARATUL CARDIOVASCULAR cuprinde 3 compartimente: inima,
sistemul arterial si sistemul venos. Afectiuni cardiace: anamneza:
pacientii cardiaci sunt mai sensibili si mai speriati de boala lor (se va face
cu mult tact): Varsta-la copiii mici cele mai frecvente sunt cardiopatiile
congenitale (defectul de sept atrial, canal arterial); la scolari predomina
cardiopatiile reumatismale; la tineri poate aparea hipertensiune esentiala
(de cauze necunoscute); la adulti incepe sa apara arteroscleroza, care
duce la cardiopatie ischemica (dupa varsta a 3-a). Sexul-unele afectiuni
cardiace (arteroscleroza) predomina la barbati, iar la femei predomina

stenoza mitrala; la barbati infarctul miocardic poate apare cam dupa 40

de ani, pe cand la femei incidenta este crescuta dupa 50 de ani.
Profesiunea-unele profesiuni pot predispune la unele boli cardiace, astfel
cele stresante (manager) pot predispune la infarcte miocardice.
Antecedente profesionale-se noteaza orice afectiune infectioasa sau
virotica care ar putea afecta cardul; se cerceteaza afectiuni endocrine,
boala suprarenalelor (hipertensiune in pusee). Conditii de viata si muncaun regim alimentar bogat in lipide si glucide poate predispune la aparitia
arterosclerozei coronariene; fumatul si etilismul cronic pot favoriza
aparitia tensiunii arteriale si a infarctului miocardic; stresul asociat cu
consumul de cafea si fumat provoaca coronaropatii si hipertensiune
arteriala. Istoricul bolii-in recunoasterea unei afectiuni este foarte
important modul cum aceasta a debutat (afectiuni cu debut brusc), in
plina sanatate (infarctul miocardic) sau altele cu evolutie lunga; bolile
cronice pot evolua cu pusee de acutizare (hipertensiune arteriala);
informatii privind durata bolii, tratamentele efectuate si eficacitatea lor
(situatia de aparitie a bolii: oboseala, stres, suparare, bucurie).
Simptomele mai frecvente care apar in afectiunile cardiace: dispnee de
efort (disfunctie respiratorie datorata scaderii capacitatii functionale a
cordului); dispnee parexistica (aparitia spontana a unor accese de
sufocare brutala in timpul unui efort moderat sau chiar in repaus);
palpitatiile (senzatie speciala de percepere a batailor inimii); durerea
precordiale (cu diverse caracteristici: sediu, intensitate, conditii de
aparitie, iradiere). Examenul obiectiv: inspectia: pacientul in
ortostatism, sezand, decubit lateral, genupectorala. Prin inspectie se
poate observa o bombare a regiunii precordiale, care poate apare in
cazul unor pericardite si in cazul megaliilor. Se poate observa o bombare
punctiforma ritmica si sincrona cu bataile inimii in regiunea varfului inimii
(impuls apical=soc apexian). Palparea: pentru o palpare corecta
pacientul va fi pozitionat in decubit lateral stang. Palparea se va face
aplicand fata palmara a mainii in regiunea precordiala sau numai a 2
degete in regiunea apexiana. Prin palpare se apreciaza locul exact al
socului apexian; intensitatea socului apexian poate fi diminuata la obezi
si crescuta la persoanele mai slabe sau cele cu hipertrofie a ventriculului
stang. Percutia: se determina aria proiectiei cardiace la inaltimea
peretelui toracic. La nivelul inimii se percepe un sunet mat. Limitele
matitatii cardiace sunt reprezentate de limita superioara; marginea
inferioara a coastei a 4-a stangilimita dreapta; limita stangalinia
curba cu concavitatea exterioara care uneste limita superioara cu sediul
socului apexian; limita inferioaralinia hepato-apicala care reprezinta

5
linia care uneste marginea superioara a coastei a 6-a dreapta cu socul
apexian. Cresterea ariei matitatii inimii apare in orice afectiune care poate
duce la hipertrofie sau dilatatie cardiaca. Scaderea pana la disparitia
matitatii cardiace poate apare in emfizemul pulmonar, cand o lama de
plaman se poate interpune intre inima si peretele toracic. Auscultatia: cea
mai importanta metoda este auscultatia inimii. Se efectueaza in repaus si
in apnee. Se face pe toata aria cardiaca, insistand pe focarele de
auscultatie.
Metode
complementare
de
explorare:
EKG;
vectorocardiograma
(grafica
fortelor
bioelectrice
ale
inimii);
fenocardiograma (fenomenele acustice); apexocardiograma (graficul
impulsului apical); radioscopia inimii; angiocardiografia (evidentierea
radiografica a circulatiei coronatriene); scintigrama; punctia (biopsie
miocardica sau pericardica). Afectiuni arteriale: anamneza: Varsta:
arteriopatiile sunt inexistente in copilarie si frecvente la batrani. Sexul:
mai frecvente la barbati. Antecedente: personale-fumatul (factor agravant
al arteriopatiilor); eredo-colaterale-aduc informatii asupra transmiterii
cardiopatiilor. Istoric: debutul brusc sau lent. Simptome principale: durere
si parestezii (furnicaturi, intepaturi, amorteli); durerea se prezinta sub
forma claudicatiei intermitente; durerea acuta (ghiara) la nivelul maletului
(partea superioara a tricepsului). Examenul clinic: Inspectia: modificari de
culoare: palid, cianotic, hiperemic. Palparea: importanta pentru punerea
in evidenta a pulsului (existenta, simetria, ritmul, frecventa); in afectiuni
arteriale (masuratori: tensiunea, oscilometria, arteriografia). Venele:
obliterarea lumenului venosflebotromboza; cele 2 procese se
asociaza tromboflebite; dilatatia anormala a unui segment poate apare
pe un traiect mai lung al unei venevenectazie; dilatatia poate fi
localizatavarice. Majoritatea afectiunilor venoase afecteaza membrele
superioare sau membrele inferioare: mai frecvente la femei datorita
nasterilor; cei mai importanti factori de favorizare a afectiunilor venoase
sunt reprezentate de nastere si lehuzie; principala manifestare este
durerea la nivelul musculaturii posterioara a gambei prin manevra
Homans; metode complementare: determinarea presiunii venoase si
flebografie.
APARATUL RESPIRATOR: semnele si simptomele caracteristice unei
afectiuni respiratorii sunt importante pentru recunoasterea unui anumit tip
de patologie pentru evaluarea recuperarii, stabilirea pronosticului si
recunoasterea urgentelor afectiunilor respiratorii. Anamneza: Varsta-ofera
indicatii despre incidenta, debutul si evolutia diferitelor afectiuni
respiratorii. In copilarie: infectii acute respiratorii (laringita). Viata adulta:
afectiuni cronice (bronsita cronica, astmul bronsic). Viata a III-a: TBC-ul
pulmonar, neoplasm bronho-pulmonar. Antecedente eredo-colateralepredispozitii familiale (TBC-ul pulmonar). Antecedente personale-rinite
cronice, deviatii de septbronsite cronice sau emfizem pulmonar;
bronsite repetateastmul bronsic; diabetul zaharataparitia TBC-ului
pulmonar si agravarea lui. Conditii de munca si viata-efort crescut,
alimentatie inadecvata si etilismaparitia TBC-ului; fumatulbronsita
acuta si cronica+cancer; profesiunea boli profesionale. Istoricul boliitoate datele privind aparitia simptomelor, momentul de debut, evolutia,
tratamentul efectuat. Examenul general: simptome generale care
asociate cu alte semne pot orienta catre unele afectiuni respiratorii;
subfebrilitate si transpiratii nocturne, astenie fizica si inapetentaTBC;
febra crescuta brusc+junghi toracicpneumonie. Examenul aparatului
respirator: simptome subiective: a).Durerea toracica-apare datorita unor
afectiuni ale cutiei toracice (nevralgii intercostale) sau ale organelor
intratoracice (formatiuni pleuro-pulmonare). Cea de cauza respiratorie
apare in pneumonie, traheita acuta, pneumotorax spontan. b).Dispneea
este o tulburare de respiratiemodificarea ritmului si amplitudinii;
acumulare de CO2. Cauze: extrapulmonare-afectiuni cardio-vasculare,
nervoase, boli ale sangelui; pulmonare-restrictiva-sindroame ventilatorii
restrictive; reduc suprafata de schimb gazos (pneumonie); obstructivaimpiedica circulatia aerului (laringita, astmul bronsic); dispneea mixta
apare in sindroame mixte-restrictiv si obstructiv; pneumoconioze si
neoplasmul
bronhopulmonar.
c).Tusea-act
reflex
sau
voluntarexpulzarea violenta si sonora a aerului intrapulmonar si a
eventualelor secretii patologice sau corpuri straine. Cauze: iritari la nivelul
aparatului respirator sau altor organe. d).Sputa-rezultat al
expectoratieiprodus patologic, secretie seroasa si mucoasa a epiteliului
cailor aeriene, exsudat alveolar si uneori sange. Simptome obiective:
a).inspectia tegumentelor: nuante caracteristice-cianoza (pneumotorax),
paliditate (TBC), roseata fetei (mai ales a unui pomet-pneumonie).
Inspectia toracelui-deformatii toracice si miscari respiratorii. Pozitia
subiectului: specifica pentru unele afectiuni: sezand la marginea patuluiinsuficienta respiratorie; decubit lateral pe partea bolnava-pleurezie
abundenta. b).Palparea-conformatia toracelui, miscari respiratorii, vibratii,
frecatura pleurala; frecventa, amplitudinea si sincronismul miscarilor
respiratorii. c).Percutia-sonoritatea, matitatea sau submatitatea ariei
pulmonare. d).Auscultatia-direct sau indirect. La omul sanatos--suflul
tubor, murmurul vezicular, aria pulmonara. Masuratori toracice: diametrul
transvers-perimetrul toracicaxilar, mamelonar, xifoidian; diametrul
antero-posterior: unghiul dintre rebordurile costale; este marit in
emfizemul pulmonar; masurarea gibozitatii costale. Explorarea
functionala a aparatului respirator: spirometrie-VC, VIR, CV, VER, CPTvolume; debite-ventilatie maxima si de repaus; VEMS.
DEFICIENTELE FIZICE: examenul unei deficiente fizice respecta
aceleasi norme de examen ale bolnavilor cu afectiuni ale altor aparate si
sisteme. Anamneza-toate informatiile obtinute de la pacient. Varsta: la
nou-nascut este importanta de observat existenta unor malformatii
congenitale, deficiente fizice. Acum trebuie sa se descopere o luxatie
congenitala sau torticolis congenital. Traumatismele obstreticalefracturi
de clavicula ce pot duce la asimetria umerilor; fracturi ale humerusului
sau femuruluiasimetria membrelor, torticolis obstretical (forceps). In
perioada copilariei, datorita carentelor vitaminice, rezulta semne de
rahitism: deficiente de membre inferioare: genu recurvatum sau
modificari ale tibiei. Datorita igienei defectuoase pot rezulta deficiente ale
picioarelor: picior plat sau addus. Pubertatea: diagnosticarea,
recuperarea. Datorita tulburarilor endocrine scade tonusul muscular al
aparatului locomotor, in consecinta apar modificari grave ale pozitiei
segmentelor aparatului locomotor, cu aparitia scoliozelor, cifozelor,
picioarelor plate, genu valgum. La viata adulta, datorita traumatismelor si
a leziunilor degenerative rezulta deficiente fizice greu de vindecat numai

prin kinetoterapie. Sexul: la femei, datorita conformatiei bazinului, apar tot

mai frecvent lordozele lombare accentuate in ortostatism de purtarea
tocurilor inalte si lordoza in trimestrul III de sarcina. Profesiunea:
influenteaza aparitia deficientelor fizice, mai ales daca anumite meserii
sunt incepute prea timpuriu: cele care solicita pozitia stand prelungit duc
la picior plat sau lordoza; in cele cu activitate asimetrica pot apare cifoze
sau scolioze. Exista sporturi ce pot predispune la deficiente fizice:
scrima-scolioza; boxul-cifoza. Antecedente eredo-colaterale: anomalii
morfologice ce se pot transmite si mosteni: luxatia congenitala de sold,
piciorul plat congenital sau predispozitia pentru anumite deviatii ale
coloanei. Antecedente personale: interogatoriul pacientului, in cazul unui
copil, trebuie inceput cu informatii privind nasterea, eventualele
traumatisme obstreticale, evolutia in prima copilarie. La adulti-informatiile
privind pubertatea cu toate manifestarile ei si eventualele afectiuni sau
traumatisme suferite de subiect. Istoricul afectiunii: relatarea facuta de
bolnav privind o deficienta fizica are unele caracteristici: descoperirea
deficientei poate fi intamplatoare cu ocazia unui consult pentru o alta
afectiune: deficienta de coloana descoperita in timpul unei auscultatii
pulmonare; descoperirea deficientei cu ocazia unui control medical
periodic: gradinita, scoala, armata; descoperirea deficientei prin

10

observarea proprie sau a celor din anturaj; descoperirea deficientei ca

sechela a unei alte afectiuni sau traumatism. Descrierea evolutiei
deficientei este foarte importanta: rar o deficienta este corectata spontan;
de obicei ea se poate agrava, compensa prin alte deficiente sau complica
cu alte afectiuni. Tratamentul si recuperarea efectuate de subiect pentru
deficientele sale trebuie bine cunoscute, pentru a se vedea efectele,
evolutia si eventualul prognostic al deficientei. Examenul general:
indiferent de localizarea deficientei fizice, acest examen este obligatoriu.
Subiectul va fi examinat dezbracat, iar daca este copil, asezat pe o masa
la nivelul examinatorului. Greutatea si inaltimea se masoara pentru a
observa predispozitia pentru anumite deficiente, cat si pentru evolutia
ulterioara a acestora pe parcursul recuperarii. Examinarea tuturor
aparatelor si sistemelor poate da informatii despre cauza deficientei fizice
si chiar prognosticul lor: examenul oftalmologic: miopieaparitie
deficientelor pe cap si gat inclinat inainte sau a cifozei; examenul O.R.L.:
malformatie a etajului superior al aparatului respirator: nas sau faringe;
deficienta a toracelui, surditate unilateralacap inclinat lateral; examenul
neurologic: pareze sau paraliziideficiente fizice. Examenul local:
pacientul cu deficiente fizice poate acuza diverse simptome: durerea,
impotenta functionala. Durerea are diferite aspecte legate de locul
aparitiei, intensitate, caracteristici, evolutie: in piciorul plat, pacientul se
plange de dureri la nivelul piciorului si gambei, ce pot apare in urma
folosirii unei incaltaminte necorespunzatoare sau ortostatism prelungit; in
tulburarile de statica, pacientul acuza dureri la nivelul spatelui (in
ortostatism, sezand sau decubit); pozitia vicioasa poate aparea si in
probleme legate de imbracaminte. Semnele obiective: examenul clinic
obiectiv foloseste dintre metodele clasice doar inspectia si palparea, la
care se adauga metode specifice: determinarea mobilitatii active si
pasive si efectuarea unor masuratori. Pentru o examinare corecta sunt
necesare unele instrumente: metrul de croitorie, goniometrul, ciocan de
reflexe, masa de consultatie, sursa de lumina, creion dermatograf.
Inspectia va interesa aspectul tegumentului si al tesutului adipos, al
retelei venoase superficiale. Se pot evidentia tulburari trofice,
vasomotorii, edemul, atrofia musculara, diformitatile. Se face din spate,
lateral si fata, static si dinamic. Subiectul va face anumite miscari-ridicari
pe varfuri, aplecari inainte-pentru a pune mai bine in evidenta anumite
deficiente ale coloanei vertebrale. Palparea: prin aceasta se obtin
informatii privind caracterul tegumentului (umiditate, temperatura), hipo-,
hiper- sau atonia musculara, raportarea reperelor osoase si durerea
provocata. Determinarea mobilitatii active si pasive: mobilitatea va fi
cercetata la nivelul tuturor articulatiilor, sistematic, in toate planurile si
intreaga amplitudine de miscare; se noteaza deficitul de mobilitate pentru
fiecare articulatie. Masuratorile: se efectueaza masuratori de lungime,
grosime, perimetrul toracic, masurarea amplitudinii articulare prin
goniometrie, a sagetilor in deviatiile coloanei vertebrale (folosind firul cu
plumb). Se completeaza aceste metode daca este cazul cu: analize de
laborator, radiografii si orice alte informatii ce pot ajuta la diagnosticarea
si evaluarea recuperarii.
EXAMENUL GENERAL AL BOLNAVULUI: indiferent de localizarea
afectiunii, examenul general si amanuntit al pacientului este obligatoriu.
Bolnavul va fi examinat dezbracat. Sunt necesare conditii optime de
examen, temperatura, luminozitate, aerisire. Examinarea se face pentru
a obtine un bilant general al bolnavului. Este gresit sa se examineze de la
inceput regiunea bolnava. Examenul general aduce informatii privind
starea normala sau patologica a tuturor organelor si aparetelor
organismului. In cadrul examenului general se cerceteaza: greutatea si
inaltimea dau informatii privind predispozitia la unele afectiuni: subiectii
inalti sunt predispusi la deficiente ale coloanei vertebrale; persoanele
ponderate pot avea afectiuni cardiovasculare sau articulare la membrele
inferioare. Tegumentul se examineaza cu atentie pentru eventualele
cicatrici, exeme, eruptii, noduli, ce pot fi expresia unor afectiuni interne.
Tesutul celular subcutanat: ne intereseaza repartitia corporala,
consistenta si eventualele lipoame. Ganglionii: prezenta adenopatiei
(ganglionilor palpabiliganglionii nu se palpeaza in mod normal) se
poate datora unor boli sistemice generale, ale sangelui, infectii.
Examenul O.R.L.: se cauta eventualele malformatii congenitale sau
infectioase, localizandu-se la sinusurile fetei, faringe sau la urechea
medie. Examenul oftalmologic poate da informatii despre microcirculatia

11
arteriala si venoasa prin fundul de ochi sau despre sindroame
neurologice. Examenul aparatului cardiovascular: se ia pulsul, tensiunea
arteriala. Se controleaza pulsul la nivelul diferitelor segmente ale
organismului, la pedioasa, tibiala posterioara, femurala, radiala si
carotidiana. Examenul aparatului respirator: se cerceteaza starea
anatomica si functionala a toracelui, respectiv plamanului, prin auscultatie
si percutie. Examenul aparatului digestiv: se noteaza diferite infectii de la
acest nivel: colecistite, colite, apendicita, hemoroizi sau ulcer.
Examinarea aparatului urogenital: se controleaza diureza si starea
aparatului genital; la barbat-prostata; la femeie-aparatul genital intern.
Examenul endocrin: important pentru eventuale dereglari hormonale care
se pot manifesta prin afectiuni ale altor organe si aparate (hipertiroidia
manifestata prin afectiuni ale aparatului cardiovascular). Examenul
neurologic: aduce informatii privind sensibilitatea, reflexele, examenul
staticii si examenul mersului. Examenul psihic: se testeaza puterea de
intelegere si de receptare a pacientului, pentru a putea conduce
tratamentul. Examenul aparatului locomotor aduce informatii despre
starea scheletului, articulatiilor, respectiv integritatea si mobilitatea
sistemului muscular.
EXAMENUL LOCAL LEGAT DE AFECTIUNEA PENTRU CARE SE
PREZINTA PACIENTUL: pentru diagnostic cautam simptomele specifice
afectiunilor. Acestea pot fi subiective si obiective (calculate de medic).
Pentru descoperirea simptomelor obiective se folosesc: inspectia,
palparea, percutia si auscultatia.
SEMIOLOGIA face parte din domeniul actului medical si sta la baza lui.
Semiologia se ocupa de descrierea simptomelor diferitelor afectiuni si de
prezentarea diverselor metode de investigare clinica sau de laborator
care le pot pune in evidenta.