Arhetipurile sunt forma introspectiv-recognoscibila a unui psihism ordonator a

priori.
Forme fara continut solid, inconstiente.
Se materializaeza
influenteaza constiinta prin impactul cu fapte empirice.

doar

cand

Ele formeaza substratul comun tuturor care sta la baza constructului experiential
personal/individual. Arhetipurile in sine sunt niste forme vagi innascute tuturor,
din aceste fiecare persoana dezvolta multiple imagini, comportamente si
simboluri. Imaginile acestea sunt perceptible prin natura lor constienta pe cand
arhetipurile, provenind din inconstient, sunt perceptibile doar prin analiza
produselor acestora: imagini, vise, mituri, etc.. Arhetipurile sunt continuturi
mostenite actualizate de constiinta prin prisma multiplelor si variabilelor
experiente individuale.
Arhetipuri recurente: umbra, batranul intelept, copilul, mama respectiv tatal,
fecioara, anima si animus.
Cele 5 cele mai comune arhetipuri:
1. EUL/sinele unicitatea individuala fiintei umane. Prin Sine arhetipurile se
materializeaza si datorata lui, dincolo de ceea ce invatam din arhetipuri si
inconstientul colectiv, fiecare materializare este unica. EUL este forma
ideala sper care tinde fiecare.
2. UMBRA substratul de trasaturi specifice inaparente, care pot fi
descoperite doar sub stratul comun, superficial.
3. ANIMA substratul feminin din fiecare barbat, ideea de femeie.
4. ANIMUS substratul masculin din fiecare femeie, ideea de barbat.
5. PERSONA masca protectiva a EGOului fata de imaginile negative,
structura dinamica a psihicului, cum ne infatisam celorlalti.
Despre statiul introductiv din cadrul terapiei. Unele aspecte ale clientului sau
terapeutului sunt mai importante aici. Analiza este un proces ciclic, om care
inceputul vietii cuiva de multe ori continua sa se repete ca si problema clinica
centrala.
Stadiul introductiv demareaza cu visul initial daca Freud vorbea, in psihanaliza,
despre descoperirea psihopatologiilor clientului in primele sedinte, aportul lui
Jung il reprezinta conturarea acestei descoperiri atat in ceea ce priveste
psihopatologia cat si sanatatea interioara. Interesele sunt diagnostic si
prognostic.
Analizabilitatea ca si variabila dependenta de client, denota importanta aliantei
terapeutice. In cadrul polemicii vis a vis de criticile cum ca aceste concepte sunt
nesustinute empiric Jung a subliniat 2 modalitati prin care visul initial reprezinta
o realitate observabila si empirica:
1. Prin experienta continutului si proceselor simbolice
2. Ca necesitatea a analistului de a se centra pe comportamentul pacientului
fata de visele lui/ei

Visul Initial [despre interviul initial] element esential in masurarea predispozitiei

unui client pentru a parcurge procesul analitic. Reprezinta ambiguitatea fata de
venirea la interviul initial. Jung vorbeste de posibilitatea ca un astfel de vis sa
contina intreaga procedura analitica.
Stadiul initial este posibil sa nu reprezinte doar interviul, exista implicatii
importante transferentiale si contratransferentiale atunci cand discutam cu
pacientul despre vise.

Ce este un VIS INITIAL?

Este neaparat primul vis pe care il aduce clientul in interviu? Daca nu, este mai
fidel termenul lui WILLIAMS de vis de prezentare [presenting dream].
Visul care precede contactul initial analitic poate fi:
-

Un vis cheie sau unul recurent o varianta fiind visele din copilarie

In contrast cu visele rutinare daca anticipeaza sau nu problemele

centrale pe care le va dezvalui relatia analitica

Pot fi uitate, reprimate ori retinute fata de analist din motivatii constiente
sau inconstiente

Toate variantele par sa reflecte tematici din copilaria timpurie: relatia

dintre cel care viseaza si materia visului [mama].

Necesara deosebirea dintre mica literatura daspre visele declarate spontan in

care analistul apare ca pentru prima data si o persoana reala nedeghizata si la
ceea ce se refera adeptii lui Jung prin vis initial. Pentru cei din urma analistul
apare in vis pentru prima data poate fi in orice sedinta a terapiei, ca si o
persoana reala nedeghizata si subliniaza procesele psihopatologice de natura
transferentiala si contratransferentiala, fara perspectiva relatiilor obiectul intern
jungian. Bradlow si Coen conchid, din date clinice, ca nu au valenta predictiva
pentru analizabilitate, diagnostic initial sau final ori outcome terapeutic. Din
acest punct de vedere visul initial nu exprima ce intentiona Jung cum ca visul si
interviul initial
nu sunt neaparat relationate aparentei imaginii realitatii
analistului. In modelul de baza al lui Jung, ele reflecta bucati frante din realitatea
psihica neintegrata si nerealizata.
Desi visul initial se poate sa nu fie relatat in interviul initial este considerat ca
fiind o sub-faza a stadiul initial al analizei, pastrand 2 criterii:
1. Visul relatat cu un afect puternic din situatii de viata ale clientului,
prezente sau trecute, pun in evidenta un conflict nuclear, o anxietate sau
fantezie primitiva sau infantila si organizare defensiva

2. Visul indica rezolutii potentiale ale un conflict ce transcede constiinta in

lumea interna a realitatii psihice si in lumea exterioara a realitatilor socioculturale.