Ana Blandiana

Hibernare
Nu-i asculta pe fraii mei, ei dorm,
Ei nu-neleg cuvintele care le strig,
n timp ce url ca nite fiare aprobatoare
Sufletul lor viseaz stupi de albine
i not n semine.
Nu i ur pe fraii mei, ei dorm,
S-au nvelit n somn ca ntr-o blan de urs,
Care-i pstreaz crunt i apstoare n via,
n mijlocul frigului fr-neles
i fr sfrit.
Nu-i judeca pe fraii mei, ei dorm,
Rar cte unul este trimis n trezire
i, dac nu se ntoarce, e semn c-a pierit,
C nc e noapte i frig
i somnul continu.
Nu i uita pe fraii mei, ei dorm
i-n somn se nmulesc i cresc copii
Care-i nchipuie c viaa e somn i, nerbdtori,
Abia ateapt s se trezeasc
n moarte.