Lucian Blaga

Gorunul

n limpezi deprtri aud din pieptul unui turn

cum bate ca o inim un clopot
i-n zvonuri dulci
mi pare
c stropi de linite mi curg prin vine, nu de snge.

Gorunule din margine de codru,

de ce m-nvinge
cu aripi moi atta pace
cnd zac n umbra ta
i m dezmierzi cu frunza-i jucu?

O, cine tie? - Poate c

din trunchiul tu mi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
i linitea
ce voi gusta-o ntre scndurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picur n suflet i mut
ascult cum crete-n trupul tu sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clip care trece,
gorunule din margine de codru.