DISPOZIII INTRODUCTIVE N DREPTUL

COMERULUI INTERNAIONAL

1. Conceptul comerului internaional

Literatura de specialitate definete dreptul comerului internaional
ca fiind un domeniu aflat la confluena dreptului internaional public cu
sistemele de drept naionale, cuprinznd reglementri de natur variat
(de drept civil, drept internaioanl privat, drept comercial, financiar, bancar
etc.). n sens restrns, dreptul comerului internaional este definit ca fiind
totalitatea normelor juridice aplicabile raporturilor patrimoniale izvorte
din activitatea de comer internaional.
2. Elemente de specificitate ale raportului juridic de comer
internaioanl (comercialitatea i internaionalitatea)
De principiu nu orice raport juridic care are n componena sa un
element de extraneitate este n mod automat un raport de comer
internaional. Acesta este considerentul pentru care se recurge, n vederea
identificrii raportului de comer internaional, la dou criterii:
comercialitate i internaionalitate.
a. Comercialitatea. Calificarea noiunii de comercial aparine
dreptului naional al fiecrui stat i se face dup criterii proprii. n vederea
determinrii comercialitii n sistemele de drept naional, exist dou
concepii: obiective i subiective.
Conform concepiei obiective (acceptat de Codul comercial romn,
n prezent abrogat), caracterul civil sau comercial al actului juridic rezult
din natura sa intrinsec indiferent de calitatea prii din acel raport juridic
(concepie aplicabil n sistemul de drept francez).
Conform concepiei subiective, caracterul unui act juridic ca fiind de
drept civil sau comercial depinde de calitatea autorului, respectiv dac el
este considerat sau nu comerciant. (ex. n sistemul de drept german i
sistemele influenate de acesta).
b. Internaionalitatea. Cel de-al doilea criteriu pentru identificarea
unui raport juridic ca fiind de drept comercial internaional este dat de
internaionalitatea acestuia. n concret, raportul de comer internaional
are, fa de raportul de comer intern, un element de internaionalitate.
Precizm c nu orice element de extraneitate prezent n raportul
juridic este de natur s confere acestuia atribut internaional. n concret,
s-a stabilit att n practica internaional, ct i prin norme de drept
uniform, c cetenia prilor contractante este irelevant ca element de
internaionalitate. n schimb, sediul sau domiciliul ori reedina prilor
sunt luate n considerare, ca elemente de internaionalitate, dac se afl
pe teritorii statale diferite (art. 1 pct. 3 Legea uniform asupra vnzrii de
bunuri mobile corporale Haga 1994, care prevede c aplicarea acestei
legi nu depinde de cetenia prilor). Aceeai tez este susinut i de
Convenia de la Viena privind vnzarea de mrfuri care reine drept
criteriu de internaionalitate sediul ori domiciliul prilor contractante (art.
1 parag. (1) sediile/domiciliile trebuie s se afle pe teritorii statale
distincte).
1

Normele uniforme aduc o serie de alte criterii secundare ce confer

raportului juridic caracter internaional: locul ncheierii contractului (altul
dect teritoriile statale
3. Participanii la raportul juridic de comer internaional
Avnd n vedere particularitile raportului de comer internaional,
participanii pot fi clasificai n funcie de ordinea juridic de apartenen,
n dou grupe distincte:
a. subiecte de drept ce aparin ordinii juridice naionale ale diferitelor
state
b. subiecte de drept ce aparin ordinii juridice internaionale.
n ceea ce privete primul grup menionm urmtoarele tipuri de
participani:
- profesionistul comerciant persoana fizic (OUG 44/2008
modificat prin OG 46/2011)
- profesionistul comerciant persoan juridic (grup de interes
economic, societi comerciale)
n ceea ce privete al doilea grup, acesta este format din subiectele
specifice comerului internaional, dintre care: grupuri de societi
comerciale (grupuri de tip holding, grupuri de trust, grupuri europene de
interese economice, concernele), societi transnaionale.
3.1. Grupurile de tip holding
Reprezint un grup de societi n cadrul crora societatea
dominant poart denumirea de holding, iar celelalte societi se numesc
societi subsidiaris.
Holdingul se caracterizeaz prin aceea c asigur conducerea
economic i controlul asupra subsidiaris. Sunt considerate subsidiaris
acele societi n care societatea holding este fie acionar majoritar, fie
controleaz componena consiliului de administraie.
3.2. Grupurile de tip trust
Este o entitate caracteristic zonei de comer nord american.
Aceast structur se nate prin integrarea total a mai multor societi
comerciale care, astfel, i pierd autonomia funcional, fiind subordonate
unei conduceri centralizate.
3.3. Grupurile europene de interes economic (G.E.I.E)
Sunt specifice dreptului francez, preluate de legislaia UE i se
regsesc inclusiv n legislaia romn. Acestea constituie o mbinare ntre
societile concernate, pe de-o parte, i asociaii acestora, pe de alt
parte. n concret, G.E.I.E. nu au un patrimoniu propriu, astfel c i
realizeaz obiectivele economice cu capitalurile sociale care o constituie.
3.4. Concernul
Reprezint un grup de societi n care o entitate economic aflat
pe o poziie dominant reunete sub o condiie unic societi dependete
de aceasta. Concernul se constituie fie printr-un contract de dominare, fie
printr-un contract de ncorporare.
2

n cazul contractului de dominare, conducerea societii dependente

este preluat de societatea dominant, n timp ce n cazul ncorporrii,
societtatea dominant devine singurul acionar al societii pe care o
ncorporeaz.
3.5. Societile transnaionale
Sunt acele societi comerciale, caracterizate prin faptul c nc de
la momentul constituirii se fundamenteaz pe elemente care nu au un
caracter naional. n concret, capitalul social este constituit n cazul
acestor societi din fraciuni care provin de la asociai din ri diferite.
De asemenea, asupra acestei societi nu este incident, n mod
concret, nici o lege naional, iar litigiile izvorte din interpretarea i
aplicarea actelor constitutive sunt scoase total sau parial de sub
competena instanei naionale, jurisdicia revenind unor instane
superioare (instane arbitrale internaionale).
4. Coninutul raportului juridic de comer internaional
Este format din drepturile dobndite de subiectul activ, respectiv
obligaiile asumate de subiectul pasiv.
Operaiunile de comer internaional se caracterizeaz prin
reciprocitatea i interdependena drepturilor i obligaiilor corelative, n
sensul c fiecare dintre subiectele raportului juridic de comer
internaional cumuleaz n persoana dubla calitate de creditor, respectiv
de debitor.
Caracteristica raportului de comer internaional const n faptul c
unele dintre acestea au un coninut complex, n sensul c regsim
raporturi juridice complexe care, privite n mod unitar, reprezint un
contract specific comerului (de ex. contractul de leasing).
6. Obiectul raportului juridic de comer internaional
Este un raport obligaional, constnd n prestaia la care se
ndatoreaz debitorul fa de creditorul su.
Cuvntul prestaie desemneaz n mod generic conduita,
comportamentul pe care debitorul trebuie s-l aibe fa de creditor,
respectiv conduita la care este ndreptit a pretinde creditorul n vederea
satisfacerii intereselor sale legitime.
n concret, obiect al raportului juridic de comer internaional l
reprezint numai prestaiile de natur patrimonial, spre deosebire de
raporturile obligaionale din perimetrul dreptului civil, care pot avea ca
obiect i prestaii de natur nepatrimonial.
Un alt element de specificitate const n aceea c obiectul se
concretizeaz fie ntr-o prestaie de a da, fie de a face. Obligaiile generate
de raportul juridic de comer internaional sunt n totalitatea lor obligaii de
rezultat.
5. Izvoarele dreptului comerului internaional
Normele juridice care, n totalitatea lor, alctuiesc dreptul comerului
internaional, aparin, pe de-o parte, ordinii internaionale iar, pe de alt
parte, ordinii juridice naionale a diferitelor state.
3

Rezult deci, necesitatea unei diferenieri ntre izvoarele

internaionale i izvoarele naionale, corespondentul ordinii juridice
naionale.
a. Izvoare interne. Fac parte din aceast categorie:
a1) normele conflictuale (NCC i normele de drept unional);
a2) dreptul substanial (NCC, legile comerciale speciale, norme de
drept bancar, norme de drept financiar etc.)
b. Izvoare internaionale. n ceea ce privete izvoarele ordinii
juridice internaionale menionm:
b1) conveniile internaionale (norme uniforme: convenii, tratate
internaionale de comer - Convenia privind vnzarea internaional de
mrfuri din 1880 de la Viena, Convenia privind arbitrajul internaional din
1961 de la Geneva);
b2) uzane comerciale codificate: sunt norme care condific
instituiile juridice, raporturile juridice. Cele mai importante uzane
codificate au fost standardizate sub egida Camerei de Comer
Internaional de la Paris prin denumirile de:
- I.C.O.T.E.R.M.S. varianta 2000 (se aplic contractului de vnzare
cumprare pentru zona european;
- R.A.P.T.D. varianta 1941 (sunt grupate uzane comerciale ce
reprezint coresondentul regulilor I.N.C.O.T.E.R.M.S., dar utilizate pe
teritoriul nord amercian.
b3) uzane codificate uniform aplicate incasso ului
documentar RU322, respectiv reguli uniforme codificate
aplicabile acreditivului documentar RU400
CONTRACTUL DE COMER INTERNAIONAL
1. Noiuni i caractere juridice
1.1. Noiune
Prin contract de comer internaional se nelege acordul de voin
realizat ntre doi sau mai muli participani la comerul internaional
(subiecte ce aparin ordiniii juridice internaionale sau naionale) din state
diferite, n scopul de a creea, modifica ori stinge raporturi juridice de
comer internaional.
Contractul de comer internaiona are drept specific elementul de
internaionalitate (sediul ori domiciliul prilor) care, alturi de cel de
comercialitate (sistemul de drept romn accept teza subiectiv), l
definesc i delimiteaz de celelalte contracte civile, respectiv comerciale.
Comercialitatea i internaionalitatea ca elemente specifice trebuie
s existe cumulativ, n sens contrar acel contract se situeaz fie n
domeniul contractelor civile, fie n domeniul contractelor comerciale,
supuse incidenei exclusive a dreptului naional.
1.2. Caractere juridice
a. Contract cu titlu oneros
Acesta nseamn c ambele pri intenioneaz s obin foloase
patrimoniale, cu alte cuvinte fiecare parte urmrete s i procure un
avantaj n schimbul obligaiilor asumate. nc din faza formrii
4

contractului, ambele pri urmresc s obin un echivalent material n

schimbul angajamentului propriu.
b. Contract sinalagmatic
Este un contract sinalagmatic (bilatera), deoarece d natere la
obligaii reciproce, n sarcina ambelor pri contractante. Astfel, obligaiile
nscute sunt reciproce i interdependente. Caracterul sinalagmatic
presupune, deci, interdependena obligaiilor, n sensul c prestaia uneia
dintre pri reprezint cauza obligaiilor asumate de cealalt parte. Acest
lucru se traduce prin aceea c fiecare parte are n mod concomitent att
calitatea de debitor, ct i de creditor n raport cu cealalt parte.
c. Contract comutativ
Adic prile cunosc de la momentul ncheierii contractului existena
i ntinderea obligaiilor asumate. La momentul ncheierii acestuia,
existena drepturilor i obliaiilor prilor este cert, iar ntinderea acestora
este determinat sau determinabil.
d. Contract consensual.
Contractul se ncheie n mod valabil prin simplul acord de voin al
prilor contractante. Forma scris cerut contractului de comer
internaional se datoreaz caracteristicilor comerului, respectiv
celeritatea tranzaciilor comerciale, astfel este cerut ad probationem i
nu ad validitatem.
2. Clasificarea contractelor de comer internaional
Se face dup mai multe criterii:
a. n raport de obiectul i finalitatea acestora, se clasific n:
- contracte de import;
- contracte de export;
- contracte de speculaiuni valutare.
b. Din punct de vedere al duratei:
- contracte de comer internaional ncheiate pe termen scurt (sub 5
ani);
- contracte de comer internaional ncheiate pe termen lung (peste
5 ani).
c. Dup tipul lor:
- contracte de comer internaional tradiionale (ca de ex. contractul
de vnzare cumprare, contractul de depozit, contractul de mandat);
- contracte de comer internaional moderne (ca de ex. contractul de
leasing, contractul de lease-back, contractul de franciz, contractul de
factoring etc.)
d. Dup subiectele care intervin ntr-un raport de comer
internaional:
- contracte de comer internaional obinuite (n care prile sunt
persoane fizica sau persoane juridice);
- contracte de comer internaional mixte (una dintre pri este statul
reprezentat de Ministerul Finanelor).
3. Coninutul contractului de comer internaional

Datorit specificului contractului de comer internaional, acesta

conine, pe lng clauzele obinuite, ntlnite i n coninutului contractului
de comer intern (modaliti de plat, calitatea mrfii etc.), i clauze
specifice, dup cum urmeaz:
3.1. Pactum de lege utenda
Este acea clauz care stabilete legea care se aplic unui contract,
altfel spus, nelegerea prilor contractante privind alegerea dreptului
aplicabil (prile pot opta asupra unei norma conflictuale principale, altfel
spus fcnd aplicabilitatea lui lex voluntatis se determin lex contractus.
3.2. Clauze de meninere a valorii contractului
Prin aceste clauze, prile contractante se preocup de meninerea
echilibrului contractului, avut n vedere la ncheierea acestuia, din punct
de vedere al prestaiilor.
3.3. Clauze de adaptare a contractului
Aceste clauze tind la asigurarea unui echilibru globar al contractului
prin diferite metode. Astfel de metode sunt:
a) Clauza ofertei concurente.
Prin aceast caluz, promitentul (vnztorul) se oblig s acorde
cocontractantului condiii mai avantajoase oferite acestuia de ctre un
ter, n cadrul unei operaiuni similare.
Aceast clauz deschide promitentului opiunea de a accepta sau de
a refuza condiiile dintr-o ofert primit de beneficiarul clauzei de la un
ter.
n caz de acceptare, contractul dintre pri este modificat i se
execut n noile condiii. n caz contrar, contractul dintre pri nceteaz,
iar beneficiarul poate ncheia un alt contract n condiiile mai avantajoase
oferite de ter.
b) Clauza clientului cel mai favorizat.
i aceast clauz ndeplinete rolul de adaptare a contractilui la noile
condiii. Deosebirea fa de clauze ofertei concurente const n aceea c
procedura nu este declanat de oferta unui ter, ci de nsi oferta
promitentului, care propune unui alt client, ntr-o operaiune similar,
condiii mai bune pe care, printr-o clauz convenit, s-a obligat s le
acorde i cocontractantului.
c) Clauza de impreviziune (clauza de hardship).
n literatura de specialitate, clauza de impreviziune a fost definit ca
fiind acea cluaz care confer participanilor, la un contract de lung
durat, dreptul de a cere revizuirea i readaptarea acestuia n cazul n care
se schimb circumstanele avute n vedere la momentul ncheierii
contractului.
Condiiile de aplicabilitate a clauzei sunt urmtoarele:
- s intervin un eveniment imprevizbil i extern voinei prilor;
- evenimentul s intervin dup ncheierea contractului;
- mprejurarea intervenit s afecteze n mod radical echilibrul
contractului, astfel nct pentru cel puin una dintre pri prestaia s
devin excesiv de oneroas (nu se are n vedere gravitatea evenimentului,
ci efectul pe care-l are asupra raporturilor contractuale).
4. Clauzele de extindere a relaiilor comerciale
6

4.1. Pactul de preferin

Promisiunea unilateral de a contracta conine obligaia uneia dintre
pri (promitentul) de a vinde unei alte persoane (beneficiar) un anumit
bun, la data la care acesta va declara c dorete s intre n posesia lui sau
ntr-o anumit perioad.
Promisiunea este unilateral, deoarece numai una dintre pri se
oblig, cealalt avnd beneficiul opiunii.
O varietate a acestei promisiuni o constituie pactul de preferin
(convenia de preemiune), n temeiul cruia promitentul se oblig, n
cazul n care va vinde o marf, s-l prefere la pre egal pe beneficiarul
promisiunii.
4.2. Clauza primului refuz
Promitentul se oblig s i propun beneficiarului s ncheie o
anumit operaiune comercial nainte de a o realiza un ter, conferindu-ise acestuia un drept determinat fa de posibilii clieni.
5. Clauza compromisorie (convenia de arbitraj)
n literatura de specialitate, convenia de arbitraj a fost definit ca
reprezentnd nelegerea prilor de a soluiona un litigiu de comer prin
intermediul arbitrajului ocazional ori permanent.
Convenia se poate prezenta sub dou forme:
- Compromisul (clauza de compromis).
Reprezint o convenie intervenit ntre prile litigante asupra unui
litigiu deja nscut, pentru soluionarea lui pe cale arbitral. n aces sens,
prile precizeaz n coninutul compromisului, sub sanciunea nulitii,
obiectul litigiului, numele judectorilor arbitrii sau modalitatea de numire a
acestora.
- Clauza compromisorie (clauza de arbitraj).
Este o convenie accesorie, inserat ntr-un contract, prin care se
convine ca un eventual litigiu care ar interveni ntre pri, n legtur cu
ncheierea, executarea sau ncetarea acelui contract, s-l supun
soluionrii pe care arbitral.
n concluzie, diferena dintre compromis i clauza compromisorie
const n faptul c, n timp ce clauza compromisorie se refer la litigii
eventuale i viitoare, convenia de compromis se refer la un litigiu deja
nscut.
a) Natura juridic.
n literatura de specialitate s-a exprimat opinia asupra naturii juridice
duble a conveniei de arbitraj, care are certe aplicaoo procedurale, avnd
la baz o structur contractual.
b. Natura contractual.
Aceasta rezult din manifestarea de voin a prilor, astfel c n
ambele forme de convenie, prile se oblig s supun un eventual litigiu,
respectiv unul deja nscut, judecii arbitrilor, respectiv s execute de
bunvoie hotrrea arbitral.
c. Natura procedural.
Aceasta este determinat de finalitatea urmrit de pri n sensul
c, prin convenie nu se determin drepturi i obligaii reciproce ale
prilor, ci se reglementeaz modalitatea de soluionare a litigiilor dintre
ele.
7

d. Efectele juridice generate.

Convenia de arbitraj produce efecte de natur contractual i de
natur procedural.
d1. efecte de natur contractual. Prin ncheierea conveniei de
arbitraj, prile i asum obligaii specifice, n sensul c se angajeaz ca
un eventual diferend juridic s se soluioneze n faa arbitrilor. Efectele
juridice generate se produc numai ntre prile n cauz, astfel c n baza
principiului relativitii, convenia este inopozabil terelor persoane.
n concluzie, intervenia terilor n interes propriu, ntr-un litigiu
arbitral, este condiionat de consimmntul prilor. De asemenea,
admiterea chemrii n garanie va depinde de acordul terelor persoane. n
ceea ce privete succesorii prilor, convenia de arbitraj produce efecte i
fa de acetia (succesorii universali, succesorii cu titlu universal,
succesorii cu titlu particular i creditorii chirografari).
d2. efecte de natur procedural. S-a opinat n literatura de
specialitate c sub aspectul finalitii sale, convenia de arbitraj este un
act procedural care d natere unui efect principal i negativ, respectiv
unui efect complementar i pozitiv.
efectul principal i negativ rezult din excluderea
competenei instanei judectoreti de drept comun, de a rezolva un
eventual litigiu. Excluderea intervenie instanei judectoreti comport
unele precizri. n concret, prin ncheierea unei convenii de arbitraj,
necompetena instanei de drept comun va fi absolut sau relativ.
n situaia n care necompetena este absolut, poate fi invocat n
orice faz a procesului, de oricare dintre prile litigante i chiar de
instan din oficiu.
n situaia n care necompetena este relativ, poate fi invocat
numai de partea interesat i numai pn la nceperea dezbaterilor pe
fond. Prile pot renuna la invocarea conveniei de arbitraj.
n principiu, necompetena instanei judectoreti, generat de o
convenie de arbitraj, este relativ.
Codul de procedur civil dispune c, dac una dintre pri invoc
excepia de arbitraj, instana de drept comun reine litigiul spre soluionare
dac:
- prtul i-a formulat aprrile n fond, fr nici o rezerv
ntemeiat pe convenia de arbitraj;
- convenia este lovit de nulitatea ori este inoperant;
- tribunalul arbiral nu poate fi constituit din cauza vdit imputabile
prtului.
n toate celelalte situaii, instana de judecat, la cererea uneia
dintre pri, se va declara necompetent dac va constata existena unei
convenii arbitrale.
efectul complementar i pozitiv se materializeaz n dreptul
arbitrilor de a decide asupra propriilor competene.
6. Clauze de confidenialitate
Angajamentul de confidenialitate intervine pentru asigurarea
proteciei unor informaii transmise n cadrul contractelor de asisten
tehnic, publicitate etc.

De principiu, angajamentele au un caracter unilateral, fiind stipulate

n favoarea prii care a comunicat oferta, documentul tehnic ori financiar,
fr a exclude posibilitatea ca ambele pri s fie interesate n pstrarea
informaiilor confideniale.
Durata clauzelor de confidenialitate. Prin aceste clauze se
stabilete, n cadrul contractului, durata obligaiilor impuse prilor
contractuale, timpul curgnd de la momentul ncheierii contractului. Se
poate prevedea ca aceast durat s se prelungeasc i dup executarea
obligaiilor principale contractuale.
7. Clauza de exclusivitate
Se regsete n contractul de agent, contractul de concesiune
exclusiv i n contractul de franciz.
7.1. Clauza de exclusivitate n contractul de agent.
Prin contractul de agent o parte numit agent se oblig, cu titlu
permanent, s negocieze i, eventual, s perfecteze afaceri n numele i
pe seama reprezentatului, contra unei remuneraii.
n concret, activitatea agentului nu este determinat, limitat la o
afacere ocazional astfel, agentul trateaz pe o pia stabilit n contract
toate afacerile reprezentatului sau o categorie a acestora.
Exclusivitatea n cadrul acestui contract poate fi absolut sau
relativ.
a. exclusivitate absolut. n cazul acestei forme de exclusivitate,
agentul se bucur de monopol complet ntr-un domeniu de activitate sau
un teritoriu determinat sau asupra unei categorii determinate de clieni.
Este de obicei nsoit de obligaia agentului de a realiza o cifr
minim de afaceri i, implicit, n caz contrar, pierderea exclusivitii ori
rezilierea contractului.
b. exclusivitatea relativ. Reprezentatul i rezerv unul din
urmtoarele drepturi:
- s vnd produsele sale unor clieni individualizai
- s vnd produsele sale unei clientele distincte de cea atras de
agent.
7.2. Clauza de exclusivitate n contractul de concesiune
exclusiv.
Contractul de concesiune exclusiv este acel contract de comer
internaional prin care o parte, numit concedent, vinde unei alte
persoane, numite concesionar, mrfuri pe care acesta le revinde propriilor
si clieni.
Concedentul se oblig s acorde concesionarului exclusiv
vnztorului de mrfuri, n domeniul respectiv, eventual pe un teritoriu
convenional delimitat, iar concesionarul se oblig la unele prestaii.
Gradul de exclusivitate n acest contract. n raporturile
internaionale, concesiunea exclusiv poate s asigure concesionarului, n
funcie de clauzele convenite, niveluri diferite de protecie teritorial, fa
de concurena terilor.
a. Contractul cadrul de exclusivitate deschis se
caracterizeaz prin faptul c recunoate un drept unic de distribuitori
concesionarului, n limitele teritoriale ale rii de desfacere convenite.
9

b. Contractul cadru de exclusivitate nchis cuprinde, n plus,

o stipulaie prin care concesionarul se oblig s nu reexporteze n alt stat
marfa procurat de la concedent, acesta angajndu-se la rndul su s
insereze n toate contractele pe care le ncheie n reeaua de distrubuie o
astfel de clauz.
c. Contractul cadru de exclusivitate absolut include, pe
lng clauza amintit, i o stipulaie conform creia concesionarul se
oblig s interzic clienilor si s reexporteze mrfurile n statul de
desfacere al altui concesionar. O astfel de clauz limiteaz complet
circulaia mrfurilorr doar pe teritoriul statal n care concesionarul deine
drept de distribuie unic.
7.3. Clauza de exclusivitate n contractul de franciz.
Prin contractul de franciz o parte, productor de bunuri sau
prestator de servicii, denumit francizor, concesioneaz unei alte
persoane, denumit beneficiar, n schimbul unei remuneraii, marca sa de
fabric sau de servicii, mpreun cu asistena tehnic, respectiv ansamblul
de metode i mijloace de comercializare.
De principiu, contractul de franciz conine o clauz de exclusivitate
n favoarea beneficiarului. Aceast exclusivitate cuprinde garania c
niciun alt contract de franciz nu va fi ncheiat pe un teritoriu determinat
i, n plus, reinem angajamentul franchizor-ului de a se abine el nsui de
la orice activitate concurent.
7.4. Clauza penal
Reprezint convenia prin care prile determin anticipat
echivalentul prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutrii,
executrii cu ntrziere ori executrii necorespunztoare a obligaiilor
contractuale de ctre debitor.
Clauza penal poate fi prevzut n mod expres n cuprinsul
contractului din care se nate raportul obligaional principal sau ntr-o
convenie ulterioar, dar ncheiat nainte de neexecuarea obligaiilor de
ctre debitor.
n practic, n concret, obiectul clauzei penale l formeaz o sum de
bani determinat fie global, fie procentual n raport cu valoarea obiectului
contractului.
a. Caractere clauzei penale
- este o convenie accesorie
- stabilete anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului pentru
neexecutare
- ine loc de despgubiri
- trebuie s fie exigibil (trebuie ndeplinite trei condiii: existena
unui prejudiciu pentru creditor, culpa debitorului i un raport de
cauzalitate ntre primele dou).
b. Probleme de drept al comerului internaional privind
clauza penal.
n dreptul francez, problemele legate de clauza penal sunt
asemntoare dreptului romn, cunoscut prin faptul c dreptul nostru este
de inspiraie francez.
n ceea ce privete definiia noiunii de clauz penal, dreptul
francez definete clauza penal ca fiind acea clauz prin care o persoan,

10

pentru a asigura executarea unei convenii, se angajeaz la o anumit

prestaie n caz de neexecutare (art. 1226 din Codul civil francez).
Avnd n vedere articolul de mai sus, literatura francez definete
clauza penal ca fiind o convenie prin care prile unui act juridic
obligaional prevd aplicarea unei sanciuni civile pecuniare, determinate
anticipat ca urmare a neexecutrii obligaiei principale.
n ceea ce privete regimul juridic al clauzei penale, se reine c,
asemenea dreptului nostru, clauza penal are un caracter compensatoriu.
Aceast trstur rezult din coninutul art. 1229 Cod civil francez,
conform cruia clauza penal reprezint compensarea prejudiciului suferit
de debitor, ca urmare a neexecutrii obligaiei principale (exist doctrinari
n literatura francez care definesc suma fixat anticipat cu titlu de daune
interese, ca pedeaps).
Instana de judecat poate modifica cuantumul stabilit de prile
contractante, att n sensul majorrii, ct i al micorrii, cu precizarea c
intervenia instanei are un rol facultativ, iar penalitatea poate fi
modificat de ctre judector, atunci cnd obligaia principal a fost
executat n parte.
n drept englez, parte integrat a sistemului de drept common law,
noiunea de clauz penal este ntlnit n dou accepiuni:
daune interese lichidatorii: dreptul englez clasific ca daune
interese lichidatorii, acea sum de bani determinat n mod anticipat prin
voina prilor, care are menirea de a compensa prejudiciul produs
creditorului, avnd un evident caracter compensator.
Esena daunelor lichidatorii const n evaluarea anticipat a pagubei.
penaliti: clauza penal n accepiunea de penalitate presupune
acea clauz contractual prin care se urmrete constrngerea debitorului
la executarea contractului sub sanciunea plii unei sume de bani mult
mai mare dect prejudiciul efectiv suferit de creditor.
Pentru cea de-a doua accepiune, esena penalitii const n plata
unei sume de bani cu titlu de sanciune.
Literatura englez stabilete pentru penalitate, avnd n vedere
criteriul jurisprudenei engleze, urmtoarele condiii:
- suma prevzut n clauz este vdit mai mare, chiar abuziv n
comparaie cu paguba efectiv suferit de creditor;
- obiectul prestaiei principale const ntr-o sum de bani i dac
prile au stabilit ca n caz de neplat s se datoreze o sump mult
mai mare.
MODALITI DE PLAT INTERBANCARE
Dreptul comerului internaional cunoate dou tipuri de modaliti
de plat interbancare utilizate n comerul internaional, respectiv:
1. Incasso-ul documentar
2. Acreditivul documentar
1. Incasso-ul documentar
1.1. Noiune
11

Incasso-ul documentar, ca modalitate de plat, este reglementat

prin uzane interbancare internaionale, codificare sub egida Camerei
Internaionale de Comer de la Paris, sub titulatura Reguli uniforme
privind incasso-urile (RU322).
Uzanele codificate RU322 definesc incasso-ul documentar ca fiind
angajamentul asumat de banca exportatorului, din ordinul acestuia, de a-i
deconta valoarea pe care importatorul dintr-un alt stat urmrete, n
condiii prestabilite, s o deburseze sau s o accepte la plat.
1.2. Prile implicate n derularea operaiunii de incasso
documentar
Indiferent de forma incasso-ului, respectiv simplu sau documentar,
prile care particip la derularea procedeului sunt:
- ordonatorului (vnztorul din contractul principal) sau emitent al
ordinului (exportator);
- banca remitent (banca exportatorului);
- banca ncasatoare (prezentatoare, banca cumprtorului din
contractul principal sau al importatorului);
- trasul (cumprtor sau importator).
Calitatea de ordonator o are vnztorul exportator care remite
documentele aferente contractului comercial de baz ctre banca sa
(banca unde are cont deschis) i emite ordinul de ncasare (din punct de
vedere juridic reprezint un mandat, materializndu-se n intruciuni date
bncii sale ce sunt conforme cu clauzele din contractul comercial de baz).
Banca remitent este, de obicei, banca din ara exportatorului, care
procedeaz din dispoziia ordonatorului la ndeplinirea formalitilor, n
scopul de a obine de la importator (tras), prin intermediul bncii din ara
acestuia unde are cont deschis (banca ncasatoare), o plat efectiv sau
acceptarea cambiilor trase asupra sa, urmnd ca valoarea s revin
ordonatorului.
Banca ncasatoare procedeaz ea nsi la procedarea incasso-ului,
conformndu-se instrucunilor primite de la banca remitent.
Calitatea de tras, n cadrul procedurii incasso-ului, revine
importatorului cumprtor din contractul comercial de baz.
1.3. Mecanismul
I. ncheierea contractului de vnzare cumprare internaional
(contract comercial de baz), n care se prevede ca modalitate de plat
incasso-ul documentar.
II.
Exportatorul
expediaz
mrfurile
conform
dispoziiilor
contractuale.
III. Exportatorul ordonator remite bncii sale documentele care fac
dovada expedierii mrfurilor (scrisoarea de trsur, conosamentul) nsoite
de ordinul de ncasarea (acest ordin cuprinde date privind importatorul
cumprtor sau tras, banca ncasatoare, numrul documentelor trimise la
ncasare i eventualele comisioane) prin care exportatorul d instruciuni
bncii remitente.
IV. Banca remitent trnasmite documentele nsoite de ordinul de
ncasarrea bncii importatorului (trasului).

12

V. Banca ncasatoare avizeaz trasul de primirea documentelor la

plat i le elibereaz (le pred cumprtorului tras importator, conform
instruciunilor din ordinul de ncasare) contra plat sau acceptare cambii.
VI. Importatorul face plata sau accept cambia i primete
documentele care atest proprietatea asupra mrfurilor.
VII. Banca prezentatoare crediteaz contul bncii remitente, avizndo c a efectuat plata.
VIII. Banca remitent crediteaz, la rndul su, contul ordonatorului
(al clientului su).
1.4. Categorii de incasso
I. Avnd n vedere documentele ce sunt naintate de banca remitent
ctre banca ncasatoare, cu ocazia derulrii incasso-ului, respectiv
documentele financiare (cambii, bilete la ordin, CEC etc.) i documentele
comerciale (facturi, documente de transport, scrisoare de trsur,
conosament, titluri de proprietate etc.) distingem:
a. incasso documentar (dac actele justificative fac parte din
categoria documentelor comerciale utilizate n mod singular sau mpreun
cu cele financiare);
b. incasso simplu (dac are la baz doar documente financiare).
II. n situaia n care avem n vedere condiiile de plat, deosebim
dou categorii de incasso:
a. Incasso cu acceptare prealabil a cumprtorului
Referitor la aceast categorie, practica reine, ncadrndu-se acestui
criteriu:
a1. Incasso reglementat cu clauz documente contra plat (D/P)
Aceast categorie de incasso se caracterizeaz prin aceea c banca
ordonatoare ntocmete o scrisoare de remitere adresat bncii
prezentatoare, prin care i expediaz documentele, ct i cambia cu plata
la vedere, pe care a girat-o n favoarea destinatarului.
Aceste documente, odat primite de banca prezentatoare, sunt puse
la dispoziia importatorului care, dup ce le verific, dac le accept,
contul su (al importatorului) va fi debitat cu suma ce reprezint preul
datorat, creditnd n acelai timp contul bncii ordonatoare. La rndul su,
banca ordonatoare va credita n contul propriu al clientului su. n
concluzie, plata a fost fcut de ctre tras cumprtor importator
numai dup ce a acceptat documentele trimise de ctre ordonator
exportator.
a2. Incasso reglementat cu clauz documente contra accceptare
(D/A)
Aceast situaie juridic se caracterizeaz prin aceea c procedura
are ca rezultat nu ncasarea preului de la cumprtor, ci acceptarea
cambiei trase (termenele scadente prevzute n coninutul lor sunte
termene succesive, de regul la un anumit timp de la vedere) mpotriva sa
de ordonator, la ordinul bncii remitente.
Astfel, exportatorul ordonator consimte pe riscul su sau n
schimbul unor garanii bancare s crediteze pe cumprtor importator,
pe durata stabilit n conttractul comercial de baz.

13

n cazul D/A, banca prezentatoarea este obligat s vegheze ca

forma de acceptare a cambiei s fie complet i exact, fr s rspund
de autenticitatea semnturii.
b. Incasso cu acceptare ulterioar a cumprtorului
2. Acreditivul documentar
2.1. Noiune, concept
Acreditivul documentar reprezint modalitatea de plat iniiat de
importator i const n angajamentul asumat de banca acestuia (banca
emitent), prin care se oblig, potrivit instruciunilor primite de la clientul
su ordonator, s emit un titlu pe baza cruia banca din ara
exportatorului (banca notificatoarea, confirmatoare, corespondent) s
satisfac drepturile acestuia fie prin plat, fie prin acceptare sau negociere
de cambii, sub condiia prezentrii documentelor prestabilite care atest
obligaiile asumate prin contractul comercial de baz.
Sediul materiei l reprezint regulile uniforme privind acreditivul
documentar, codificate de Camera de Comer Internaional de la Paris
(RU400).
I. Partile
-

ordonatorul emitent importatorul-cumparator

banca importatorului (banca emitenta)
banca exportatorului (banca confirmatoare su notificatoare
beneficiarul acreditivului (exportatorul)

II. Mecanismul derularii acreditivului documentar:

1. Incheierea contr de V-C si includerea modalitatii de plata acreditiv
2. Importatorul ordonator da ordin bancii sale in vederea deschiderii
acreditivului pe baza disponibilului pe care il are deja in contul sau,
sau pe baza unui credit pe care banca il acorda in acest scop
3. Deschiderea acreditivului si incunostiintarea bancii exportatorului
4. Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului
5. Confirmarea de catre exportator a concordantei dintre clauzele
inserate in contr. initial si datele din acreditiv
6. Livrarea marfurilor conform conditiilor contr. de V-C intervenit intre
vanzator-exportator si cumparator-importator
7. Remiterea de catre exportator catre banca sa a documentelor care
dovedesc expedierea marfurilor (docum. Indicate expres in acreditiv)
8. Banca exportatoare remite documentele bancii importatorului
ordonator
9. Banca importatorului ordonoator pe baza documentelor primite
efectueaza plata in banca exportatorului (banca care la randul ei
crediteaza contul propriu al exportatorului)
10.
Banca emitenta va transmite documentele catre importator pe
baza carora va intra in posesia marfurilor

14

III.
Raporturile juridice intre partile Acreditivului
Documentar:
1.

Raporturile dintre banca emitenta si ordonator

In ceea ce priveste raporturile, acestea echivaleaza cu o deschidere de

credit. Privind continutul acreditivului mentionam ca acesta trebuie sa
corespunda intocmai instructiunilor primite de banca emitenta de la
ordonator.
Obligatiile pe care si le asuma banca emitenta difera dupa cum
acreditivul este revocabil sau irevocabil.
In cazul unui acreditiv revocabil, banca emitenta nu isi asuma nicio
obligatie de plata fata de exportator in calitate de beneficiar, limitandu-si
responsabilitatea la a instiinta despre creditul care poate fi incasat in
schimbul documentelor.
In cazul unui acreditiv irevocabil, banca emitenta isi asuma
angajamentul ferm si personal de a plati beneficiarului contra documente
prin intermediul bancii confirmatoare
2.

Raporturile dintre banca emitenta si banca corespondent

Difera in functie de obligatiile pe care si le asuma banca corespodent.

Astfel, banca corespondent isi poate limita obligatiile comportandu-se ca o
banca notificatoare, respectiv ca un mandatar al bancii emitente,
limitandu-se doar la a notifica pe beneficiar despre acreditiv.
In cazul in care banca corespondent se comporta ca o banca
notificatoare implicit suntem in situatia unui acreditiv irevocabil, situatie in
care beneficiarul platii dobandeste drepturi autonome si impotriva bancii
corespondent (putand solicita plata direct de la aceasta banca).
3.

Raporturile dintre banca platitoare si beneficiar

Au drept rezultat efectuarea platii de banca corespondent catre

beneficiar dupa ce in prealabil au fost verificate documentele prezentate la
plata. Distingem urmatoarele situatii:
-

daca documentele sunt conforme dispozitiilor din acreditiv, banca il

satisface pe beneficiar prin urm. modalitati:
plata in numerar
plata prin decontare
acceptarea cambiei trase de beneficiar impotriva
bancii
daca exista neconcordanta intre dispozitiile inserate in acreditiv si
documentele prezentate spre plata, banca va refuza plata
daca se constata neconcordante, dar sunt considerate minore,
banca va dezinteresa pe beneficiar cu clauza sub rezerva si
acceptate de acesta pt a-si conserva dreptul de regres eventual
impotriva bancii emitente.

15

Contractul de leasing international

Notiune: In literatura de specialitate leasingul este definit ca o
operatiune triunghiulara stabilita intre utilizator, finantator (intreprinderea
de leasing) si vanzator-producator, operatiune juridica prin care creditorul
finantator dupa ce a cumparat un bun il inchiriaza unei intreprinderi
utilizatoare care la finalul locatiunii poate dobandi proprietatea bunului in
schimbul platii chiriei si eventual a uneui pret rezidual.
Altfel spus, leasingul reprezinta o cumparare in scop de inchiriere
urmata de o inchiriere facuta in scop de vanzare.
Categorii de leasing:
Literatura de specialitate clasifica leasingul avand drept criteriu ob.
material concret dat in locatie:
- leasing mobiliar (industrial)
- leasing imobiliar
La randul sau in functie de raportul dintre chirie si pretul de export al
bunului inchiriat leasingul mobiliar poate fi:
- leasing financiar
- leasing functional
Leasingul financiar are in vedere recuperarea in perioada de locatie
a intregului pret de export al obiectului inclusiv costurile auxiliare.
Contractul se incheie pt perioade fixe apropiate ca intindere de durata de
folosinta a bunului inchiriat, perioada in care nu se poate proceda la
revocarea unilaterala. La finalul acestei operatiuni, utilizatorul are
posibilitatea de a cumpara echipamentul sau bunul inchiriat de la
finantator.
Leasingul functional se caracterizeaza prin aceea ca in perioada de
locatie se recupereaza numai o parte din pretul de export al bunului
industrial neexistand o relatie directa intre pretul platit vanzatorului si
chiria perceputa de la utilizator. Durata contractului de leasing functional
este mai scurta decat viata economica a bunului inchiriat, care in
consecinta poate fi dat in locatii succesive catre doi sai mai multi locatari,
chiria fiind calculata la valorea de folosinta a bunului.
La finalul perioadei de inchiriere, utilizatorul are posibilitatea fie de a
reinnoi locatia fie de a restitui bunul finantatorului care de data aceasta
este si producatorul acestuia.
Specificitatea contr. de leasing:
Cont. de leasing reprezinta o opertiune jur complexa care cuprinde
4 rap juridice marcate de interdependenta dintre ele. Astfel, literatura de
specialitate s-a exprimat in sensul ca leasingul reprezinta un tot unitar
cu specificul ca fiecare contract din continutul sau a suportat serioase
mutatii fata de contractul clasic de drept comun.
Tehnica de leasing reprezinta o relatie trilaterala stabilita intre
vanzator-finantator-utilizator. Se stabilesc urmatoarele rap juridice:

16

1.
Contractul de vanz-cumparare, are loc intre vanzatorul-producator al
bunul si cumparatorul-finantator (societatea de leasing) avand ca obiect
bunul ales de utilizator care trateaza cu vanzatorul toate elementele
vanzarii. Finantatorul ratifica alegerea utilizatorului privind calitatea
bunului, specificatiile tehnice, pretul etc. Spre deosebir de contractul clasic
de V-C, vanzatarea din continutul leasingului suporta unele derogari;
vanzatorul are obligatia de a livra si instala bunul fata de utilizator, acesta
din urma fiind tert in raport de contr. V-C. De asemenea, obligatia de
asigurare a conformitatii bunului este executata tot de vanzator si catre
utilizator, acesta din urma avand actiunea directa impotriva vanzatorului
pentru viciile ascunse ale bunului ori pt neconcordanta privind
specificatiile tehnice stabilite anterior (sunt situatii in care vanzatorul isi
asuma obligatia suplimentari de garantare a calitatii bunului, inclusiv
inlocuirea lui la cererea utilizatorului).
In ceea ce il priveste pe cumparatorul finantator, acesta are obligatia
de a plati pretul bunului ce formeaza obiectul leasingului.
2
Contractul de mandat: intervine intre finantator (soc de leasing) in
calitate de mandant si utilizator in calitate de mandatar.
Existenta acestui contract prin care utilizatorul este imputernicit sa
intervina in contractul de V-C, justifica opinia conform careia desi este tert
in rap de contr de V-C, i se recunoaste dreptul la actiune directa impotriva
vanzatorului pt vicii.
3.
Contractul de locatie: intervine intre finantator in calitate de
locator si utilizator al bunului in calitatea de locatar si reprezinta esenta
contractului de leasing.
DPDV juridic rap. de locatie dintre finantatorul devenit proprietar al
bunului si utilizator se aseamana cu contr. de locatie de dr. comun, dar
prezinta caracteristici care il diferentiaza. Astfel ca si in cazul locatiei de dr.
comun, locatia din cadrul leasingului are un caracter intuitu personae,
finantatorul acceptand contractul dupa ce in prealabil a verificat
solvabilitate si capacitatea profesionala a utilizatorului care nu isi poate
substitui un tert in executarea contractului de leasing si nici nu poate
subinchiria echipamentul dat in folosinta.
De asemenea obligatia locatorului de a asigura linistita posesie a
bunului inchiriat, obligatia de intretinere a bunului fiind in seama exclusiva
a locatarului care suporta si primele de asigurare.
4.
Promisiunea unilaterala de vanzare cade in sarcina finantatorului si
intervine la finalul duratei contr. de leasing in sensul ca utilizatorul are
posibilitatea fie sa restitutie bunul, fie sa ceara reinnoirea locatiei pt. o
noua perioada de timp contra unei chirii diminuate, fie sa cumpere bunul
la un pret rezidual rezultat din diferenta dintre pretul initial precizat in
contract si chiria achitata -> opteaza pentru aceasta ultima varianta si in
consecinta, creditorul-finantator in baza promisiunii de vanzare este
obligat sa vanda bunul.
5.

Contractul de lease-back

17

Este o variatiune a leasingului, o operatiune jur. complexa

caracterizata prin aceea ca calitatea de vanzator si cea de utilizator sunt
detinute de aceasi persoana.
Acest contract presupune relatia complexa dintre utilizator si
finantator asupra unui bun din patrimoniul utilizatorului si consta in
procurarea de fonduri banesti de utilizator pe care le garanteaza cu
proprietatea asupra unui bun din patrimoniu.
Astfel, utilizatorul vinde finantatorului un bun din patromoniu sau cu
obligatia acestuia din urma de a i-l inchiria si de a-l revinde la finalul
perioadei de locatie la un pret rezidual.
Contr. presupune dpdv juridic un contr. de V-C inchiriat intre vanzator
(utilizator) si cumparator (finantator); un contr. de locatie incheiat intre
locator (finantator) si locatar (utilizator); promisiunea unilaterala de
vanzatre asumata de finantator
-

Legea aplicabila contr. international de leasing !

Legea aplicabila contr. international de comert !

Indiferent daca suntem in prezenta unui contr. intern sau

international, acestuia I se aplica o lege, o norma in virtutea careia contr.
produce efecte juridice. In cazul contr. de comert intern nu se supune
problema legii aplicabile pt. ca este firesc ca un astfel de contr. sa fie
supus legii nationale a partilor.
In cazul contr. de comert international apar probleme pt. ca nu exista
nicio norma juridica care sa se aplice in mod automat, motiv pt. care
aceasta sarcina revine dupa caz: partilor contractante sau instantei de
judecata.
Principala norma conflictuala este lex voluntatis potrivin careia
conditiile de fond (minus capacitatea partilor) si efectele obligationale ale
contr. sunt supuse legii desemnate de partile contractante.
Lex voluntatis este o norma conflictuala care are menirea de a
determina legatura unui contract cu un sistem de drept.
Odata desemnata legea aplicabila a contractului, aceasta intra sub
regimul juridic al acelui sistem de drept cu toate consecintele care decurg.
Astfel, norma lex voluntatis permite partilor contractante sa aleaga ca lege
a contractului (lex contractus) dreptul material al acelei tari care
corespunde rap. juridic, intereselor partilor, conscuta de acestia.
Aplicarea normei lex voluntatis este limitata conform lit. de
specialitate, dar si practicii arbitrale in sensul ca normele de dr. material
uniform (conventiile internationale in materie de comert) inlatura in
principiu conflictele de legi. In stabilirea legii aplicabile a unui contr. are
prioritate dreptul material uniform si numai in masura in care acesta nu
reuseste sa reglementeze intreaga problematica a contractului se aplica
normele conflictuale (in primul rand lex voluntatis si apoi normele
conflictuale subsidiare).
Normele conflictuale subsidiare -> Asa cum am aratat, lex voluntatis
este norma conflictuala prin care permite partilor sa aleaga lex contractus.
Daca partile nu stabilesc legea contractuala fie cu intentie fie din
ignoranta, competenta revine instantei de jud. sau arbitrale. In concret

18

daca partile nu au stabilit legea aplicabila, contractul va fi carmuit de

legea cu care are cea mai stransa legatura.
In ceea ce priveste legea in cea mai stransa legatura cu un contract,
se considera a fi legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice
are la data incheierii contractului dupa caz domiciliul, resedinta, sediul
statutar ori fondul de comert.
Prin prestatie caracteristica se intelege prestatia partii care in
temeiul unui contract translativ (V-C) instraineaza un bun ori prestatia
partii care in temeiul unui contract de inchiriere pune la dispozitia unei
pers. folosinta unui bun
Legea aplicabila contr. international de leasing
Operatiunea de leasing are un caracter international ori de care ori
finantatorul, utilizatorul ori vanzatorul isi au sediile pe teritorii statale
distincte. In aceasta situatie se pune problema legii aplicabile rap.
juridic dintre parti:
1. Capacitatea partilor va fi suspusa dupa caz legii personale (pt
pers fiz) si legii nationale (pt pers jur)
2. In ceea ce priveste efectele contr, contractul este supus legii
alese de parti in temeiul lex voluntatis.
3. In cazul in care partile nu au ales legea aplicabila contr., atat
doctrina cat si practica arbitrala au emis urm. teze:
Conform unui opinii contr. de leasing se descompune in
operatii jur. componente, fiecare fiind supusa solutiei
conflictuale determinate de natura contractului respectiv.
Conform celei de-a 2-a opinii distingem din cadrul
operatiunilor juridice componente, operatiunea principala
sau de esenta contractul de locatiune si extindem solutia
conflictuala componenta pt. locatie (legea locului incheierii
contr) la intregul complex juridic
O a 3-a solutie acceptata impune ca solutie conflictuala
subsidiara in tacerea partilor, aplicarea legii tarii unde isi
are sediul partea cu obligatia caracteristica, respectiv legea
tarii finantatorului (adica cel care da in folosinta). Aceasi
solutie este aplicabila si in lease-back
Contractul de factoring
Factoringul este contr. prin care o parte numita aderent, transfera in
proprietatea, o anumita categorie a creantelor sale altei persoane numita
factor care in schimbul unui comision se obliga sa ii achite aderentului
valoarea acestora subrogandu-se in drepturile sale fata de debitorii
creantelor cedate si pe care urmeaza sa le incaseze.
La operatiunea complexa de factoring participa:
- aderentul care este un producator-vanzator de bunuri, prestator de
servicii ori executant de lucrari;
- factorul este o institutie financiar bancara;

19

clientii aderentului (debitorii cedati) sunt cumparatorii de marfuri ori

beneficiari ai prestatiilor de servicii ori a executorilor de lucrari.
In concret aderentul care fie a vandut marfa,a prestat servicii ori a
executat lucrari unor beneficiari deveniti debitori cedati, cedeaza creantele
astfel rezultate si materializate in facturi unui factor contra platii valorii
acestora
Prin tehnica de factoring aderentul se vede platit mai repede si in plus
este pus la adapost de riscul insolvabilitatii clientilor sai sau ale
intarzierii din partea acestora in ceea ce priveste plata creantelor.
In ceea ce priveste pe factor, in schimbul unui comision acesta plateste
creantele acceptate de la aderent, urmand sa le incaseze la scadenta de la
debitorii acestuia asumandu-si riscul insolvabilitatii acestor debitori,
respectiv riscul neachitarii la termen (risc de trezorerie).
Factorul este interesat de acest tip de actiune pt ca percepe un
comision de regula mai important decat o dobanda practicata asupra
creditului si in plus creditul avansat aderentului este garantat cu toate
garantiile pe care le avea acesta asupra clientilor sai intrucat are loc o
subrogare a factorului in pozitia aderentului fata de debitorii cedati. Mai
mult, factorul are posibilitatea de a verifica clientii aderentului, agreand
spre plata numai o anumita categorie de creante, pe acelea in care riscul
de insolvabilitate a debitorilor in cauza este redus.
Tipurile de factoring
Avand in vedere criteriul momentului achitarii creantelor de catre
factor, distingem:
- factoring traditional
- factoring la scadenta
In situatia factoringului traditional, factorul plateste creantele
agreate de la aderent in momentul primirii lor, creditandu-l in fapt pe
aderent pana la exigibilitatea creantelor si incasarea valorii lor de la
debitorii cedati.
In situatia factoringului la scadenta, factorul plateste creantele
agreate de la aderent in momentul exigibilitatii lor, data cesiunii
creantelor fiind de fapt data scadentei. Spre deosebire de situatia
factoringului traditional unde data cesiunii coincide cu data nasterii
creantei respective.

Caracteristicile contr. de factoring

-

este un contr. sinalagmatic

este un contr. cu titlu oneros
un contr. incheiat intuitu personae in ceea ce il priveste pa aderent
pe care factorul il accepta dupa o verificare a clientilor sai
este un contr. de adeziune deoarece pt obtinerea creditului,
aderentul accepta clauzele impuse de factor in legatura cu alegerea
clientilor
20

este un contr. afectat de o clauza de exclusivitate in prinvinta

creantelor agreate de factor pe o anumita piata.
Natura juridica a contr. de factoring

Lit. de specialitate analizeaza contr. de factoring in stransa legatura

cu cesiunea de creanta cat si cu subrogatia conventionala pe care le
implica dar la care nu poate fi redus. Astfel, factoringul presupune
vanzarea-cumpararea, prestarea de servicii din partea aderentului fata
de diferiti beneficiari precum si creditul acordat de factor aderentului
din momentul cedarii creantelor astfel nascute si pana la mom. incasarii
valorii lor de catre factor de la debitorii cedati plus cesiunea creantelor
de la aderentul cedent la factorul cesionar care se subroga in drepturile
aderentului fata de debitorii cedati.
Asemenea cesiunii de creanta unde cedentul garanteaza numai
existenta creantei la data cesiunii, nu si solvabilitatea debitorului ori
modificarile ulterioare ale creantei si in cazul factoringului, aderentul
raspunde fata de factor numai in caz de inexistenta totala sau partiala
a creantei.
Spre deosebire de cesiunea de creanta care implica pt. a fi opozabila
formalitatea acordului debitorului cedat in cazul factoringului
transmiterea creantelor de la aderent la factor presupune formalitati
simple fiind neinteresant acordul debitorilor cedati carora aderentul le
notifica doar faptul ca trebuie sa plateasca valabil numai in mana
factorului.
In ceea ce priveste analogia factoringului cu subrogatia prin plata
mentionam ca aceasta institutie de dr civ presupune pe langa conditii
de forma complicate, ca plata sa se faca in acelasi timp cu subrogarea,
acordul intervenit intre debitor si solveus, in timp ce in tehnica
factoringului acordul se realizeaza intre cedent si cesionar, debitorul
fiind tert.
Dreptul aplicabil contr. internat.de factoring
Specificitatea factoringului internat. In operatiunile juridice de
factoring international, sfera participantilor se largeste in sensul ca rap.
juridic complex implica urm. parti :
1. Exportatorul (aderentul)
2. Clientii importatori (debitorii cedati)
3. Banca exportatorului (banca aderentului, cedentului) cu rol de factor
de export.
4. Banca clientilor importatori (b. debitorilor cedati) cu rol de factor de
import
Caracterul internat. este subliniat de faptul ca exportatorul (aderent,
cedent) si factorul la export au sediile pe teritorii statale diferite in
raport de importatori (debitorii cedati) si banca acestora sau factorul la
import.

21

In concret procesul de factoring internat. presupune derularea urm.

operatiuni:
- factorul la export: o banca accepta sa cumpere creantele pe care
unul dintre clientii sai, exportatorul le are asupra unor cumparatori si
sa le cedeze ulterior contra plata corespondentului din tara
importatorului (factor la import), dar numai in masura in care banca
corespondent le accepta. Astfel, factorul la import preia in
proprietate creantele de la factorul la export deja subrogat in pozitia
exportatorului aderent.
O asemenea figura jur. extrem de complexa ridica problema dreptului
aplicabil.
De principiu, partile contr. de factoring vor putea alege legea aplicabila.
Problema apar atunci cand partile nu au ales legea aplicabila lipsind
factorul de lege utenda. Astfel, lit. de specialitate a exprimat urm opinii:
1.
Conform unei opinii contr. de factoring trebuie analizat ca un
complex de mai multe operatiuni juridice si in consecinta
supunerea lor legii indicate de norma conflictuala.
2.
Conform unei a 2-a opinii trebuie sa se aibe in vedere carecterul
unitar al operatiunii complexe, astfel ca se determina mai intai
rap. juridic considerat de esenta (cesiunea de creanta de la
factorul la export la factorul la import si extinderea legii aplicabile
acestui rap. la celelalte contracte componente).
3.
Conform unei a 3-a opinii dominanta in lit de specialitate la care a
achiesat si practica arbitrala, contr. complex de factoring ar urma
in tacerea partilor sa fie supus legii in vigoare la sediul partii cu
obligatia carecteristica, respectiv legea factorului la import.
Reprezentare in comertul international
In general contractele se incheie personal de cei interesati in efectuarea
unei operatii juridice.IN anumite cazuri si in special in activitatea
comerciala cei interesati incheie contracte prin intermediul altor
persoane(intermediari)
Incheierea contractelor pe abza altor persoane se realizeaza la modul
generic pe baza contrctului de mandat care are fundament ideea de a
reprezentare.Pana la adoptarea noului cod civil in dreptul civil si comercial
nu a existat o reglementare a institutiei reprezentari ci numai reglementari
ale unor aplicatii ale acestuia(contractul de mandat civil si
comercial,contractul d ecomision,contractul de expeditie etc )
Ncc reglementeaza institutia reprezentarii in cartea a V titlul 2 de la art
1295-1314.Reprezentarea este un procedeu tehnico juridic prin care o
persoana numita reprezentant incheie acte juridice cu terti in numele si pe
seama altei persoane numita reprezentat cu consecinta ca efectele actelor
juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentatului.
Contractul de manda reprezinta o aplicatie a reprezentari,NCC definind
contractul la art 2009 ca fiind acea conventie prin care o parte numita
mandatar se se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe
seama celeilalte parti numita mandant.
In ceea ce priveste caracterele juridice ale mandatului distingem
22

-contractul de mandat este un contract consesual si format prin simplul

acord de vointa al partilor ( art.2013 prevede ca mandatul poate fi incheiat
verbal dar si in forma scrisa autentica/semantura privata)
-contractul de mandat este este un contract cu titlu gratuit sau oneros(in
dreptul civil mandatul este gratuit in timp ce in dreptul comercial si
international mandatul este cu titlu oneros,pentru ca se prezuma ca este
dat pentru acte de exercitare a unei activitatii profesionale)
-contractul
d
emandat
este
un
contract
unilateral
sau
sinalagmatic(unilateral atunci cand este dat cu titlu gratuit ,sinalagmatic
atunci cand este dat cu titlu oneros)
0este un contract intuite personae ( la incheierea contractului se au in
vedere calitatile mandatarului)
Tipurile de mandat
Potrivit art 2011 NCC mandatul este cu sau fara reprezentare.
Mandatul cu reprezentare este contractul prin care in temeiul unei
imputerniciri date de mandant,mandatarul se obliga sa incheie acte
juridice in numele si pe seama mandantului.
Amndatul fara reprezentare este contractul prin care in temeiul unei
imputerniciri date de mandant,mandatarul se obliga sa incehe acte
juridice in nume propriu dar pe seama mandatarului.
Contractul d emandat in conceptia legi se prezuma a fi un contract cu
reprezentare.
Efectele pe care le genereaza contractuld e mandat cu
reprezentare:
1.Obligatiile mandatarului
-obligatia de a executa mandatul in limitele imputerniciri si personal.
-Obligatia de a da socoteala (obligatia de a informa mandantul privind
incheierea actelor juridice+remiterea catre mandant a ceea ce a primit:
sume d ebani,bunuri,documente.)
2.Obligatiile mandantului
-Obligatia de a pune la dispozitia mandatarului mijloacele necesare
executari mandatului.
-Obligatia de a restitui chltuielile facute de mandatar in exercitarea
mandatului.
-Obligatiia de adespagubi pe mandatar daca a suferit un prejudiciu(2026
NCC mandantul este obligat la plata de daune interese)
-Dreptul de retentie pe care il are mandatarul in vederea sstisfaceri
creantelor pe care le are in raport cu mandatarul.
Contractul de mandat fara reprezentare nu are valoare in sine ci aplicatiile
acestuia cum sunt contractul de comision,consignatie,expeditie,etc.
Contractul d ecomision reprezinta aplicatia traditionala a mandatului fara
reprezentare si asa cum rezulta din 2039 NCC exte contractul prin care
comisionarul se obliga fata de comitent sa incheie anumite acte juridice cu
terti in numele comisionarului dar pe seama comitentului.
Contractul de comision este un contract de intermediere practicat in
activitatea comerciala.Astfel,adaptat comertului,cotractul de comision este
mandatul care ca obiect achizitionarea,vanzarea de bunuri ori prestarea
unor servicii pe seama comitentului dar in numele comisionarului care
actioneaza cu titlu profesional in schimbul une remunerare)comisionarul
realizeaza activitatea de intermediere cu caracter profesional)
23

In ceea ce priveste efectele juridice pe care le genereaza contractul de

comision avem
-comisionarul este obligat sa execute mandatul incredintat de comitent
-comisionarul este obligat sa dea socoteala asupra indepliniri mandatului
primit.
-comisionarul este obligat sa execute personal mandatul
Obligatiile comitentului:
-sa pateasca remuneratia9comisionul0 comisionarului
-sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu ocazia imputerniciri
primite
-sa il despagubeasca pe comisionar ( daca a suferit prejudiciu are dreptul
la daune interese cu acelasi drept de restitutie)
Contractul de agentie (agent,agentura) este intrumentul juridic prin
care se realizeaza activitatea de intermediere cu caracter profesional.
Contractul de agentie a fost reglementat pentru prima data in dreptul
roman in legea 502/2002 privind agentii comerciali permanenti lege
abrogata la intrarea in vigoare a NCC.
Contractul de agentie este contractul prin care o parte numita comitent
imputerniceste in mod statornic o alta parte numita agent fie sa negocieze
si sa incheie acte de comert in numele si pe seama comitentului,in
schimbul unei remuneratii(o clauza de exclusivitate pentru una sau mai
multe regiuni determinate)
Raporturile juridice care se stabilesc intrea agent si comitent sunt raporturi
de mandat dar spre deosebire de mandat,prezinta unele particularitati
-activitatea de intermediere in baza contractului d eagentie are un
caracter profesional si de durata(agentul este mereu un profesionist
comerciant) iar nu un caracter ocazional ca in cazul contractului de
comision ori d emandat cu reprezentare.
-pe baza contractului de agentie agentul desfasoara activitatea de
intermediere in calitate de intermediar,independent el neputand fi ina
celasi timp prepusul comitentului(se exclud raporturile de munca intre
agent si comitent)
-activitatea de intermediere
bazata pe contractul de agentie se
caracterizeaza prin interesul comun al agentului si comitentului in
realizarea activitati de intermediere(spre deosebire de contractul de
comision si de mandat cu reprezentare in cadrul caruia activitatea de
intermediere se desfasoara in interesul prioritar al comitentului
,mandantului)
-caracterul special al activitati de intermediere in contractul de agentie
face ca acest contract sa inceteze in cazurile prevazute express de lege
spre deosebire de contractul de comision/mandat atunci cand contractul
inceteaza prin revocarea comisionului sau mandatului.
Efectele contractului de agentie:
1 Obligatiile agentului:
-agentul este obligat sa indeplineasca obligatiile care decurg de la
imputernicirea primita de la comitent
-agentul este obligat sa procure si sa ii comunice comitentului informatiile
care l-ar putea interesa privind regiunea/regiunile stabilite in contract.
-agentul este obligat sa dispuna toate eforturile necesare pentru
indeplinirea mandatului cat mai avantajos
24

-agentul este obligat sa tina in registrele sale evidente separate pt fiecare

comitent(referitoare la contractele incheiate)
-este obligat sa depoziteze bunurile sau esantioanele astfel incat sa fie
asigurata identificarea acestora.
Obligatiile comitentului:
-Este obligat sa puna la dispozitia agentului monstre,cataloage,tarife si
orice alte documente necesare agentului
-comitentul este obligat sa furnizeze agentului toate informatiile necesare
executari contractului
-este obligat sa il instiinteze pe agent asupra reduceri volumului
contractelor(ca urmare a unor modificari intervenite pe pietele din
regiunea de contractare)
-este obligat sa plateasca agentului remuneratia cuvenita( remuneratia in
contractul d eagent poarta forma unui comision)
Contractul d eintermediere este acel contrac tdefinit de art.2096 NCC
prin care intermediarul se obliga fata de client sa il puna in legatura cu un
tert in vederea incheierii unui contract 9contrac de mijlocire)
Contractul de incheie intre intermediar si client.Intermediarul este
persoana fizica sau persoana juridica interesata in gasirea unui partener
de afaceri cu care sa incheie un contract de comert.
Demersurile intermediarului sunt actemateriale si nu acte juridice.Astfel
contractul d eintermediere apare ca un contract de locatiune de servicii.
Efectele contractului de intermediere sunt:
1.Obligatiile intermediarului:
-obligatia sa gasesaca un partener interesat si sa il puna in legatura cu
clientul.Demersurile intermediarului trebuie sa fie eficiente si sa convinga
in vederea incheierii contractului ,deoarece numai prin rezultat(incheierea
contractului) intermediarul are dreptul la remuneratie.
-este obligat sa informeze tertul asupra conditiilor contractului
2 Obligatiile clientului:
0 este obligat sa aduca la conustinta intermediarului incheierea
contractului cu tertul.Aici clientul are obligatia sa comunice intermediarului
daca sa incheiat contractul in termen de 15 zile de la incheierea
acestuia( art 2101 NCC).In cazul nerespectari ,clientul este sanctionat cu
dublarea remuneratiei daca prin contract nu se prevede altfel.
-este obligat sa plateasca remuneratia cuvenita intermediarului (stabilita
de comun acord intrte parti si inserate in contract,daca partile nu au
inserat in contract,remuneratia este in conformitate cu practicile
anterioare stabilite intre aceleasi parti ori in conformitate cu uzantele
stabilite intre profesionisti pentru aceleasi tipuri de contracte.
1.Intermedierea in sistemul d edr.anglo-saxon.Conceptul de
intermediere este substantial diferit in raport de dreptul continental,
sistemul de common law nerecunoscand institutia mandatului civil.
Caracteristic acestui concept este faptul ca in conformitate cu
imputernicirea primita de la principal agentul persoana fizica sau juridica
poate savarsi numai actele juridice ci si prestatii materiale.
Raportul dintre principal si agent se pot naste:
a)din aportul partilor caracteriza prin aceea ca agentul trebuie sa
primeasca de la principal o imputernicire reala in baza careia actioneaza

25

pe seama dar sub controlul principalului care este titularul afacerii

comerciale la care face trimitere contractul d eintermediere
b)din prezumtia legala de reprezentare bazata pe o imputernicire aparenta
a agentului care se deduce din atitudinea principalului in raport cu
agentul.
Avand drept criteriu limitele contractului executat de principal asupra
agentului acesta poate fi:
-agent servant cand actioneaza strict sub controlul principalului si pe baza
dispozitiilor sale
-agent independent contractor atunci cand activitatea sa nu este supusa
controlului.
In ceea ce priveste imputernicirea este:
-reala
-aparenta
Imputernicirea reala are in vedere realizarea de acte juridice dar si de
fapte materiale si poate rezulta in mod expres de la proncipal dar si
implicit din atitudinea acestuia.
Imputernicirea este aparenta cand comportamentul prncipalului
interpretata rezonabil determina pe tert sa........ca principalul a acceptat
ca o persoana ce pretinde ca actioneaza pentru el are cu adevarat
consimtamantul acestuia.IN acesta situatie imputernicirea aparenta are in
vedere realizare numai de acte juridice.
Obligatiile principalului fata de agent sunt:
-obligatia de plata a remuneratiei cuvenite agentului pentru serviciile
prestate.
-obligatia de plata a cheltuielilor ocazionate cu indeplinirea intermedierii
-obligatia d eplata a daunelor interese ca urmare a pierderilor suportate in
indeplinirea intermedieri
2.Legea aplicabila contractului de intermediere in comerttul
international retinem:
-Atunci cand partile contractante(pentru mandat ,agentie intermedire) isi
au sediile pe teritoriile statale diferite retinem caracterul international al
contractului. Se pune problema legi aplicabile contractului in cauza.
Prin acordul d evointa a partilor facand aplicabilitatea lui lex voluntatis
acestea determina lex contractus(prin inserarea clauzei de lege utenta)
Inca zul in car partile nu au determinat legea aplicabila contractului acesta
va fi supus legi locului de executare a imputerniciri date in contractul cu
intermediere

26