Statutul juridic al judecatorilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

CAPITOLUL 1. JUDECATORII
Sectiunea 1 : Numirea , numarul si statutul judecatorilor

Curtea este compusa din 15 judecatori (potrivit art 221 din Trat.CE). Acest numar
la cererea Curtii poate fi marit de Consiliu prin vot unanim, asa cum s-a intamplat pana
acum ori de cate ori a fost necesara completarea numarului de judecatori cu ocazia
aderarii a unor state noi la CE.
In perioada in care CE a fost a celor 12, pentru a se obtine un numar impar de
judecatori, statele member mari trimiteau prin rotatie cate doi judecatori.Statele membre
fiind in aces caz Germania, Franta, Italia, Anglia si Spania.Este foarte important de
asemenea ca numarul judecatorilor sa fie impar, deoarece potrivit art.15 din Statutul
Curtii, aceasta poate delibera si decide in mod legal numai daca este formal dintr-un
numar impar de judecatori, astfel fiind evitate situatiile de voturi egale pro si contra unei
solutii. In cazul in care prin absenta unui judecator s-ar ajunge la un numar par de
voturi, potrivit art 26 si 1 din Codul de procedura, judecatorul cu cea mai mica vechime
de specialitate nu va lua parte la deliberare.
Judecatorii sunt numiti pe baza acordului reciproc al statelor membre pentru o
perioada de 6 ani. Din 3 in 3 ani are loc o reimprospatare a corpului de judecatori,fiind
inlocuiti 7 sau 8 dintre acestia.Aceasta schimbare aduce de fiecare data un avant nou in
activitatea Curtii prin membrii noi, dar in acelasi timp judecatorii care raman asigura
continuitatea si echilibrul in procesul jurisdictional.In mod teoretic insa se poate intampla
ca o asemenea inlocuire a judecatorilor sa nu aduca chiar nici o schimbarea in cea ce

priveste componenta corpului de judecatori avand in vedere ca realegerea judecatorilor

este permisa.
Judecatorii pot fi alesi de fiecare guvern din randul personalitatilor care ofera
garantia unui independente si obiectivitatii in luarea deciziilor si in statele lor de
provenienta.Indeplinesc toate conditiile necesare pentru ocuparea celei mai inalte functii
de judecatori ori sunt juristi de o capacitate exceptionala recunoscuta (art 223 din
trat.CE).
Nu este stabilita modalitatea, procedura interna de alegere a judecatorului,acest
lucru fiind rezolvat in mod specific in fiecare stat membru cu respectarea conditiilor.
Astfel nu este necesar ca persoana aleasa sa fi fost judecator in tara de
provenienta( ca in cazul alegerii membrilor Curtii Supreme de Justitie ) sau pot fi numiti
chiar si persoane fara studii juridice in cazul in care tarile lor de origine asemenea
persoane pot ocupa functia de judecator in instanta suprema.
Totodata nu are importanta nici nationalitatea si nici cetatenia judecatorului
propus, acesta poate veni teoretic dintr-un alt stat membru sau chiar dintr-un stat tert.
Fiecarui judecator ii stau la dispozitie trei colaboratori personali sau referenti,
care sunt alesi liber de judecatorul in cauza. Referentii sunt angajati pe baza unui
contract de 6 ani,deci pe durata mandatului judecatorului. Judecatorul,referentii si
secretarii formeaza o celula de lucru numita cabinet.
Judecatorii CJE pe timpul exercitarii mandatului beneficiaza de imunitate de
jurisdictie fata de toate jurisdictiile nationale atat fata de cele penale cat si fata de cele
civile.Aceasta imunitate insa poate fi ridicata si de Plenul CJE in cazuri bine
intemeiate.Ei beneficiaza si de inamovibilitate pe toate durata mandatului ,neputand fi
eliberati din functie si nu pot fi decazuti din dreptul lor la pensie decat cu acordul unanim
al plenului.
Tot pe durata mandatului insa judecatorii au si anumite obligatii cum ar fi
rezidenta obligatorie in Luxemburg unde se afla sediul Curtii.Alta obligatie formala ar fi
depunerea juramantului de catre judecatori inainte de inceperea activitatii in fata

plenului,prin care se oblige sa-si indeplineasca functia lor in mod constiincios si fara
partiniere,respectiv sa pastreze secretul deliberarilor.

SECTIUNEA a 2-a : Presedintele Curtii si Camerele ( completele)

Judecatorii aleg Presedintele Curtii din mijlocul lor (art 223 din Trat.CE) pentru o
perioada de 3 ani.Astfel din trei in trei ani are loc nu numai inlocuirea unei parti dintre
judecatori dar si a presedintelui, care la fel ca si restul judecatorilor poate fi reales.
Potrivitt art 8 din C.proc. presedintele conduce activitatea jurisdictionala si
administratia CJE.
In virtutea acestei functii presedintele conduce procedura orala sau
dezbaterile,respective deliberarile plenului.El numeste de fiecare data judecatorul
raportor pentru fiecare caz in parte,fara ca el insusi sa exercite vreodata functia de
jucator raportor.In schimb presedintele decide singur de fiecare data cand se solicita
eliminarea unei ordonante presedintiale (art 36 din statut).
Presedintele este competent pentru administrarea generala a CJE si ii revine
sarcina de a fixa termenele de judecata.
In ceea ce priveste completele de judecata potrivit art 221 din Trat.CE regula de
baza este ca instanta judeca in plen.Ca exceptie de la aceasta regula insa se prevede

ca pot fi formate Camere cu trei,cinci sau sapte judecatori care sunt chemati sa
efectueze diferite activitati pregatitoare ale procesului sau care judecata anumite cazuri
special prevazute.
Sentintele pronuntate de judecatorii intruniti in complete,au aceasi valoare
juridica, ca si hotararile adoptate in plen.CJE spre deosebire de celelalte instante cu
vocative internationala, care judecata aproape intotdeauna in plen, a decis formarea
completelor cu scopul de a accelera procedura si de a scurta durata proceselor.
Plenul este format din toti judecatorii CJE,insa cvorumul necesar pentru ca plenul
sa poata adopta o sentinta valabila,este de 7 judecatori.
Completele de judecata sunt formate din 3 sau 5 judecatori.In total sunt 4
complete de 3 judecatori si 2 complete de 5 judecatori.
Presedintele Curtii nu face parte din aceste complete,iar ceilalti judecatori de fapt
pot fi in acelasi timp membrii in plen,in complet de 3 sau de 5 judecatori.
Componenta nominala completelor se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor.
La intrarea cauzei sau la inregistrare inca nu se stie ce complet va fi desemnat
pentru judecarea cauzei. Repartizarea unei cauze la un anumit complet se hotaraste
numai dupa incheierea procedurii scriptice cu audierea avocatului general si pe baza
raportului provizoriu depus de judecatorul raportator.
In concluzie trebuie sa mai amintim, ca nu exista complete de un anumit numar
anume desemnate care sa judece anumite cauze pe baza unor criterii generale asa
cum este de exemplu in dreptul nostru intern pe baza legii organizarii judecatoresti.
Cauzele in care cererea de chemare in judecata a fost formulata de un stat
membru sau de un organ comunitar se judecata in plenul Curtii,repartizarea lor la
complete fiind exclusa.CJE in asemenea cazuri are numai posibilitatea de a decide
repartizarea cauzei in functie de importanta si dificultatea la plenul mic sau la plenul
mare.
Cauzele care vor reveni completelor de 3 sau 5 judecatori,in general provin din
aceste domenii in care exista o jurisprudenta constanta si in care se impune mai mult

clarificarea unor stari de fapt,pronuntarea asupra unor problem tehnice,si nu exista

motivatia judecarii in plen.In cadrul CJE de la infiintarea Tribunalului,nu mai exista
complete de judecata specializate.
Cauzele judecate de completele de judecata insa pot fi trimise de acestia la
plenul Curtii pentru a fi judecate de acesta potrivit art 95 si 4 din C.proc.Trimiterea
cauzei in plen insa se poate intampla foarte rar si presupune in primul rand ca in cursul
procesului sa se cristalizeze o problema de drept a carei rezolvare are o importanta
deosebita pentru dezvoltarea dreptului comuniar si pentru aplicarea ei viitoare.
Tratatul de la Nisa va duce la abolirea absolutismului Plenului,deoarece potrivit
art 221 din trat.CEE,Curtea va judecata reunit in camera (complete) si in Camera mare (
format din 11 judecatori).Camera mare va judecata toate cauzele in care sunt implicate
statele membre sau organe comunitare,la cererea acestora.Plenul va judeacta in cazuri
limitate prevazute de art 16 din Statut.,respective in situatia in care judecatorii ajung la
concluzia ca o anumita cauza are o importanta deosebita.