Scrisoare pentru Teacher X

Tu ai fost acolo. Tu cunosti faptele. Nu a fost ura . (Nu e nici in articol. E multa in
comentarii).
Nu a fost circ. A fost o discutie cu usile inchise.
As face-o din nou, cu aceleasi riscuri .
Noi te-am iertat, de atunci, din ziua aceea si sunt sigura ca iti amintesti ultimele
cuvinte : Nu sunt suparata pe tine ! . Au fost sincere , chiar daca tu ai
spus :Nu cred ! E dreptul tau sa alegi ce crezi si ce nu .
Probabil ca este foarte greu sa accepti iertarea pentru ca asta inseamna ca iti
asumi si greseala . Dar tu ai facut-o deja : ti-ai asumat-o si ai fost iertata. Nu
pareai sa crezi ca sunt doar niste cuvinte , cum spunea cineva . Eu stiu ca
vorbeai din inima , J. stia si ea . Nu te pedepsi singura , inutil . Toti gresim, nimeni
nu e perfect (Ce cliseu , nu-i asa ? Trist .) Nu e un pacat sa gresesti din nestiinta ,
ar fi grav sa nu invatam nimic din greseli . Increderea pe care o am in faptul ca ai
inteles ce am vrut sa-ti spun este dovedita : copilul meu vine in continuare acolo.
Suntem cu totii perfectibili .
Am ales sa-ti arat exact cum se simte cineva etichetat (negativ) pentru ca altfel,
doar povestindu-ti, ai fi crezut in continuare ca exagerez. Pe unii , se pare ca
etichetarea nu ii afecteaza (mai ales pe cei obisnuiti cu asta din familie , de
timpuriu ). Am intuit ca vei intelege cum doare pentru ca se vede ca traiesti
dependent de etichetari pozitive. Trebuia sa vezi si reversul.
Etichetarea este otravitoare sub orice forma . Nu esti ce spun altii ca esti. Esti
ceea ce stii tu ca esti . Cunoasterea de sine este un drum lung si anevoios care
nu trebuie sa tina seama de parerile (etichetele) celorlalti .
Am ales sa-ti scriu pentru ca stiu ca nu m-ai asculta daca as incerca sa-ti
vorbesc , asa cum refuzi sa ma privesti in ochi sau sa-mi raspunzi la salut. Vei fi
mai senina si mai inteleapta cand vei asculta mai putin de sfaturile
binevoitoare ale unora din jurul tau de ale caror etichete iti dai voie sa depinzi .
Prietenii adevarati nu sunt cei care iti spun intotdeauna ce vrei tu sa auzi.
Incearca sa-i observi mai mult pe copiii in mijlocul carora te gasesti. Incearca sa-i
intelegi privind lumea prin ochii lor. Sa lucrezi inconjurata de ei este un privilegiu
pe care putini il au si foarte putini il inteleg.
Nu numarul de ani petrecuti in invatamant conteaza ci calitatea acestui timp. E
una sa iubesti copiii si cu totul altceva sa iubesti meseria de educator . Se
conditioneaza reciproc , este adevarat , dar sunt lucruri diferite . Sa-i iubesti e
usor. Meseria e grea. Cine isi inchipuie ca e simplu se inseala. Si nu numai noi
doua stim asta , nu-i asa?
Esti inca foarte tanara , ai tot timpul sa te gandesti daca asta vrei sa faci cu
adevarat . Si daca da, asta vrei , atunci fa-o cum trebuie si nu ti se va mai parea

greu . Ai sansa sa devii educatoarea de care fiecare copil sa-si poata aminti cu
drag, nu doar cei care nu au primit buline neagre.
Lasa-le incolo de buline de orice fel . Nu le mai crede pe educatoarele care spun :
nu ai voie sa-i bati, nu ai voie sa tipi la ei, nu ai voie sa ii jignesti, nu ai voie sa-i
umilesti, nu ai voie sa le pui nici buline , atunci cum sa-i educi ? Cine crede asta
nu are ce cauta in invatamant.
Bineinteles ca sunt multe alte metode, trebuie doar sa vrei sa le cunosti si poti
testa singura rezultatele . Vei fi uimita, crede-ma. Probabil ca poti gasi chiar tu o
metoda noua, numai a ta, cine stie
Nu cred ca exista o metoda de educatie perfecta, infailibila si universal aplicabila.
Dar cred in iubire ca ingredient principal in actul educarii. Daca iubesti copiii, si
eu stiu ca tu ii iubesti , vei gasi o metoda pentru fiecare. Trebuie doar sa vrei.
Nu suntem adversari, parinti si educatori , suntem parteneri : scopul nostru
comun este sa ne crestem frumos copiii , respectandu-ne intre noi si mai ales
respectandu-i pe ei . Putem sa o facem in ciuda oricarui sistem , oricat de bolnav
ar fi el .
Nici vorba de ura . Doar ca nu suntem prietene. Inca.