Tema:Macroeconomia ca tiin

Intrebarea 1. Scopurile, obiectivele i problemele macroeconomiei

Dupa cum se stie deja, teoria economica are 2 directii
macroeconomia, care analizeaza modalitatile de functionare
Macroeconomia opereaza cu marimi cu marimi globale, numite
PNB, VN, Masa monetara, cererea si oferta agregata, nivelul
inflatie, rata somajului, consumul total, investitii totale.

de baza: microeconomia si
a economiei in ansamblu.
agregate, cum ar fi: PIB,
mediu al preturilor si rata

La inceputurile sale, adica in sec.XVII, economia politica a avut ca obiectiv de studia

analiza economiei nationale cu un tot intreg. Fondatorii liberalismului, A.Smith si D.Ricardo,
precum si intemeietorul doctrinei socialiste K.Max, au pus in centru preocuparilor lor
stiintifice astfel de probleme economice cum sunt: avutia nationala, investitiile si consumul,
banii si somajul, crizele economice. Insa, in pofida acestui fapt, termenul de macroeconomie,
este introdus in circuitul stiintific abia in 1933 de catre economistul englez Ragner Frish. Totusi,
parintele sau fondatorul macroeconomiei a fost John. M. Keynes. Anume el in lucrarea sa Teorii
generale a miini de lucru, a dobinzii si a banilor, contureaza aria si problemele macroeconomiei.
In centrul preocuparilor celor mai mari economisti din toate timpurile a fost stabilirea si
mentinerea echilibrului dintre cererea si oferta agregata, reducerea somajului si a inflatiei,
asigurarea unei cresteri economice stabile si cu ritmuri inalte. Deoarece mecanismul pietii sa
dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele cu care se confrunta dezvoltarea
economica, in special cele legate de crizele economice, somajul si inflatia, macroeconomie
porneste de la justificarea teoretica a inteventiei statului in economie.
Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt:

Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de

stabilitate. Descoperind cauzele dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea
economica, macroeconomia ofera statului propuneri stiintific argumentate de depasire a
acestora
Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare
a ocuparii depline a bratelor de munca si eliminarea situatiilor de somaj.
Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare
care ar corespunde necesitatilor reale ale economiei, care stimulind cresterea economica,
nu ar provoca si o ridicare semnificativa a nivelului preturilor.
Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si
redistribuire a venitului national, prin multitudinea mecanismelor bugetare care ar
permite stabilirea unui echilbru optim intre echitatea sociala si cresterea economica.
Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema
alocarii eficiente a resurselor materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii
ciclice a economiei.
In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a
tarii, prin mentinerea unei balante de plati externe echilibrate.
Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de
politica economica aplicate difera nu numai in functie de nivelul de dezvltare a economiei al
tarii, dar si in cea mai mare masura in funtie de doctrina economica care sta la baza teoretica
pentru actiunile practice ale guvernului.
n prezent, principalele probleme macroeconomice sunt:

Inflaia

omajul

Fluctuaiile activitii economice

Standardul de via

Deficitul bugetar

Dezechilibrul balanei de pli

Inflaia este o problem macroeconomic pentru aceasta erodeaz puterea de cumprare a
tuturor agenilor economici. Veniturile agenilor economici au, pe timp ce trece o putere de
cumprare din ce n ce mai mic (cantitatea de bunuri i servicii ce pot fi achiziionate scade
dac venitul nominal rmne constant) i un nivel de trai pe msur. Inflaia este un fenomen
economic care, n ultimele decenii, a cunoscut o expansiune la nivel mondial. Practic, nici o ar
nu este ferit de acest dezechilibru monetaro-material.
omajul const n slaba utilizare a forei de munc. Aceasta aduce pierderi att la nivelul
produciei, ct mai ales la nivel individual pentru c, dac nu muncesc, oamenii nu pot obine
venituri necesare susinerii consumului de bunuri i servicii. n continuare, diminuarea
consumului nu are alt efect dect reducerea n continuare a produciei. omajul atrage dup sine
o reducere a resurselor bugetare i, deci, diminuarea capacitii statului de a interveni n
activitatea economic naional.
Fluctuaiile activitii economice (creteri i scderi ale produciei i consumului) reprezint o
cauz major a omajului. Instituiile statului ncearc s reduc amplitudinea ciclurilor
economice astfel nct activitatea economic i dezechilibrele acesteia s fie sub control.
Creterea exagerat a produciei poate avea efecte negative pe termen mediu i lung asupra
economiei naionale.
Standardul de via reprezint problema central a economiei normative actuale. n perioada
care a urmat celui de al doilea rzboi mondial, veniturile reale i, deci, i standardele de via au
crescut n majoritatea rilor. n prezent, creterea nivelului de trai al consumatorilor reprezint
principala int a politicilor economice conjuncturale. Creterea nivelului de trai se traduce n
final i n creterea productivitii, n creterea nzestrrii tehnice a muncii, n creterea
produciei (pentru c menajele pot consuma mai mult), a veniturilor i n tot ce nseamn
dezvoltare economic.
Deficitul bugetar reprezint un dezechilibru ntre veniturile i cheltuielile statului, n sensul c
veniturile sunt mai mici dect veniturile. Dezechilibrul const n faptul c agenii economici care
contribuie trebuie s plteasc n viitor impozite i taxe mai mari, dat fiind faptul ca deficitul
bugetar se acoper cu credite interne sau externe. De asemenea, cheltuielile statului sunt din ce n
ce mai mari statul lund asupra sa sarcini tot mai multe ce revin pieei. n sfrit, deficitul
bugetar s-a generalizat dup ce de al doilea rzboi mondial, unele state ajungnd n imposibilitate
de plat a datoriilor externe. n aceast situaie au fost nevoite s reduc consumul intern (cum sa ntmplat n Romnia) sau s fac presiuni pentru reealonarea datoriei externe. Modele

economice keynesiste i neoclasice arat c deficitul bugetar are un efect multiplicator i c

statul, efectund cheltuieli n prezent, genereaz venituri n viitor.
Dezechilibrul balanei de pli constituie o problem macroeconomic de actualitate n
contextul regionalizrii, globalizrii i integrrii. Crearea i deturnarea fluxurilor reale i
monetare la nivel internaional determin intrri i ieiri de moned strin diferite n diversele
ri. De asemenea, lipsa de competitivitate a unei ri are ca efect o balan de pli deficitar,
ntruct exporturile sunt mult inferioare importurilor.
Liberalizarea contului de capital poate determina apariia dezechilibrelor la nivelul balanei de
pli. n general, sumele de valut a cror destinaie este investiia nu reprezint un pericol major,
pentru reprezint un contraechivalent al unor bunuri sau servicii. Capitalurile speculative n
schimb, pot induce chiar crize financiare pe pieele pe care vin, dar mai ales pe cele de pe care
pleac.
n sfrit, statul, agentul economic care trebuie s rezolve aceste probleme, sufer o criz
profund, punndu-se chiar problema funciei acestuia de regulator al activitii economice.

Intrebarea 2 Agregatele macroeconomice

Intrebarea 3 Functiile si metodele macroeconomice
Intrebarea 4 Agentii economici agregati
Generic, prin agent economic se ntelege o persoana sau un grup de persoane ndeplinind functii
bine determinate n viata economica.
Agentii economici sunt entitati de natura sociala, cu o existenta recunoscuta si eventual,
oficializata ca atare, prin care anumiti subiecti-indivizi sau grupuri - concep si promoveaza, n
mod coerent, actiuni decurgnd din interesele lor.
Exercitarea de catre agentii economici ntr-un context spatio-temporal dat, a functiilor lor
specifice, se articuleaza intr-o viata economica organizata.
In prezent, pe plan mondial, cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la baza sistemului de
evidenta statistica a conturilor nationale; n cadrul ei distingem:
-

agenti producatori de bunuri si servicii, de natura firmelor;

agenti consumatori, de natura gospodariilor (menajelor);

agenti financiari, reprezentati de institutiile financiare si de credit;

administratiile;

strainatatea (restul lumii), reprezentnd agentii apartinnd altor economii nationale.

Agentii economici pot fi abordati ca:

a)
agenti elementari: agentii economici elementari reprezentnd entitatile primare autonome
ale vietii economice;

b) agentii economici agregati: reprezinta clase de agenti economici elementari care ndeplinesc
functii elementare.
* agentul agregat ntreprinderi (firme), grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie
principala consta n producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietei;
* agentul agregat gospodarii (menaje), reprezinta agentul economic purtator al calitatii de
consumator de bunuri personale. Acest agent cuprinde toate entitatile care obtin venituri si
organizeaza folosirea lor pentru a cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face
economii;
* agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de asigurari reuneste unitatile
institutionale 9 private, publice si mixte) a caror functie principala este cea de intermediar,
financiar intre ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si redistribuie disponibilitatile
financiare, sau transforma riscurile individuale n riscuri colective;
* agentul agregat administratii publice: reprezinta acel agent economic care exercita functia de
redistribuire a venitului si avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, n cazurile n care
ntreprinderile (sectorul afacerilor) nu ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera n cantitati
insuficiente.
* administratiile private grupeaza organismele private fara scop lucrativ (organizatii, asociatii,
fundatii) care au ca functie principala prestarea de servicii non-marfare pentru diferite categorii
de persoane sau colectivitati.
* agentul agregat strainatatea "restul lumii" desemneaza generic celelalte economii nationale si
unitatile lor autonome, cu care agentii economici interni intra n tranzactii economice.
Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti)
economici liberi, animati de realizarea propriilor interese. Descrierea vietii economice presupune
cunoasterea acestor agenti economici, a naturii operatiunilor economice la care participa precum
si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului economic.
Agentii economici si functiile lor
Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice
elementare: intreprinderi publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea
circuitului economic presupune inainte de toate precizarea notiunii de agent sau unitate
economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse.
Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care
participa la viata economica avand functii bine determinate in cadrul acesteia.
Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati.
Agentii economici elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai vietii
economice. Ei au o contabilitate proprie, dispun de autonomie decizionala si exercita o functie
principala. Agentii economici agregati rezulta din gruparea agentilor economici elementari
pornind de 444d31e la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor economici se poate
realiza dupa ramura de activitate (pe tipuri de activitati), dupa forma de organizare, dupa
functiile economice indeplinite sau criteriul institutional.

Intrebarea 5 Circuitul economic

Circuitul economic este un model simplificat al relaiilor de schimb existente ntr-o economie
de pia. Ideea n urma creia a fost creat acest model i-a aparinut lui Richard Cantillon, iar mai
trziu Franois Quesnay a ntocmit al su Tableau conomique.
Acest model se restrnge la relaiile dintre sectoarele consumatori i productori. Circuitul
economic reprezint circuitul bunurilor i al banilor ntre cele dou sectoare. Influenele din
partea statului, a instituiilor de credit, a circuitelor de bunuri, dar i a relaiilor economice
internaionale (import-export), nu sunt luate n considerare.