Sunteți pe pagina 1din 2

Epoca marilor clasici (reprezentata de cea de-a doua jumatate a sec.

al XIX-lea)
reprezinta o perioada de inflorire a literaturii romane, care avea drept scop
perfectionarea acesteia. Aceasta este ilustrata de modelele literaturii romane din
acea epoca, avandu-i drept reprezentanti pe I.L. Caragiale, I. Creanga, I. Slavici, M.
Eminescu.
Comedia este o specie a genului dramatic care starneste rasul prin surprinderea
unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final
fericit.
Opera O scrisoare pierduta scrisa de Ion Luca Caragiale este o comedie realista de
moravuri politice care prezinta dorinta de imbogatire a burgheziei din timpul unei
campanii electorale, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883. Apar anumite
situatii si intamplari care starnesc rasul.
Tema operei este coruptia societatii burgheze, politicianismul, demagogia, farsa
electorala, viciile si relatiile vicioase dintre oameni dar mai ales familie.
Titlul pune in evidenta contrastul dintre esenta si aparenta. Lupta pentru puterea
politica se realizeaza de fapt prin lupta de culise, avand drept instrument al
santajului o scrisoare pierduta-pretextul dramatic. Articolul nehotarat sugereaza
atat banalitatea cat si repetabilitatea intamplarii, prin pierderile succesive ale
aceleiasi scrisori, realizata si in alt context, dar cu acelasi final.
Conflictul operei este derizoriu. Acesta ilustreaza lupta pentru puterea politica locala
dintre doua forte opuse: partidul aflat la putere reprezentat de prefectul Stefan
Tipatescu, presedintele gruparii locale Zaharia Trahanache, si Zoe, sotia acestuia (si
amanta prefectului), si gruparea independenta construita in jurul lui Nae Catavencu,
ambitios avocat si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor. Conflictul secundar
este amplificat de gruparea Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea
prefectului. Tensiunea dramatica este mentinuta de-a lungul comediei, prin lantul de
evenimente care duc la rezolvarea conflictului, prin returnarea scrisorii la destinatar
in finalul fericit al comediei.
Un personaj secundar are un rol esential in declansarea intrigii si in mentinerea
tensiunii dramatice: intrarea in scena a cetateanului turmentat in momentele de
maxima tensiune. El apare ca un instrument al hazardului, gasind de doua ori
scrisoarea, fara sa-i parvina lui Catavencu, si aducand-o andrisantului coana
Joitica
Actiunea comediei se desfasoara in capitala unui oras de munte, pe fondul tensionat
al unei campanii electorale de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Textul dramatic este structurat in 4 acte alcatuite din scene care cuprind
schimburile de replici dintre personaje.
Expozitiunea (actul I) prezinta personajele: Stefan Tipatescu si politaiul Pristanda.
Primul citeste ziarul lui Catavencu, Racnetul Carpatilor iar cel din urma numara
steagurile. Sosirea vestii de la Trahanache cu privire la detinerea scrisorii de amor
de catre adversarul politic declanseaza conflictul si reprezinta intriga comediei.

Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie contureaza naivitatea


lui Zaharia Trahanache.
Desfasurarea actiunii (actul II) prezinta o alta numaratoare a voturilor, cu o zi
inaintea alegerilor. Izbucneste conflictul secundar, cand reprezentantii gruparii
Farfuridi-Branzovenescu isi fac griji cu privire la loialitatea lui Tipatescu. Prefectul il
pune pe Pristanda sa-l aresteze pe Catavencu si sa-i perchezitioneze apartamentul
pentru a gasi scrisoarea de santaj. Zoe, dinpotriva, ordona eliberarea lui si
folosindu-se de sarmul sau si de mijloacele de convingere feminina pentru a-l
determina pe prefect sa-i sustina candidatura avocatului in schimbul scrisorii.
Tipatescu refuza iar Zoe ii promite lui Catavencu sustinerea sa in alegeri.
Punctul culminant (actul III) prezinta sedinta electorala. Trahanache gaseste intre
timp o polita falsificata de Catavencu si intentioneaza s-o foloseasca impotriva lui.
Este anuntat candidatul sustinut de centru: Agamita Dandanache. Catavencu
incearca sa vorbeasca public despre scrisoare, insa, din cauza scandalului iscat de
Pristanda, prefectul pierde scrisoarea in incaierare, gasita pentru a doua oara de
Centateanul turmentat, care o inapoiaza destinatarului.
Deznodamantul (actul 4) prezinta rezolvarea conflictului prin returnarea scrisorii la
Zoe, Catavencu fiind nevoit sa i se supuna conditiilor acesteia. Isi face aparitia un
nou personaj, Dandanache, care intrece prostia si coruptia candidatilor locali.
Acesta a fost propulsat in politica intr-un mod asemanator: si el gasise o scrisoare
compromitatoare. Este ales in unanimitate, si totul se incheie prin festivitatea
condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.
Sursele comicului sunt diverse, dramaturgul satirizand moravuri umane pe fondul
alegerii electorale.
Personaje apartinand aceleasi clase se diferentiaza prin modul diferit de a reactiona
in anumite imprejurari fiind orientat catre comicul de caractere.: Tipatescu si
Trahanache reprezinta tipul politicianului demagog, insa, Trahanache isi pastreaza
calmul imperturbabil in momentul santajului cu scrisoarea de amor, si incearca cu
diplomatie sa gaseasca un instrument de contrasantaj, o alta plastografie, pe
cand Tipatescu este violent si impulsiv, ordona arestarea fara mandat (si fara
incalcarea legii) a lui Catavencu, si in confruntarea directa cu acesta il ameninta ca
il ucide cu bastonul (comicul de situatie)
Triunghiul conjugal dintre Zoe, Tipatescu si Zaharia este cea mai importanta metoda
de realizare a comicului de situatie. Scena in care cei trei sunt reuniti in discutia
despre scrisoarea de amor este emblematica pentru ilustrarea intentiilor ironice ale
dramaturgului.
Caracterizarea indirecta a personajelor se realizeaza prin comicul de nume, numele
personajelor ilustrand principala trasatura de caracter a a cestora.

S-ar putea să vă placă și