Moara cu Noroc (tema si viziunea despre lume):

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir

narativ care urmareste un conflict unic.
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este realista
psihologica, de facture clasica cu o structura riguroasa.
In primul rand, opera este o nuvela psihologica prin tema
(dezumanizarea lui Ghita), modalitatile de caracterizare ale
personajelor si conflictul interior; ilustreaza formula estetica a
realismului prin prezentarea verosimila a universului rural pe
fondul societatii de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
In al doilea rand, tema nuvelei- consecintele nefaste pe care
dorinta de inavutire le are asupra omului, ilustrata prin
instrainarea lui Ghita de familie dupa ce il cunoaste pe Lica
Samadaul si dorinta lui de inavutire cand ii da lui Pintea toti banii
insemnati, inclusive partea lui iar Pintea ii da bani buni,
recuperandu-si asa intreaga suma.
Pe de alta parte, perspectiva narativa: - narrator omniscient,
naratiunea la persoana a III-a a unor fapte verosimile, absenta
marcilor formale ale naratorului.
Indici spatiu-temporali: Actiunea se desfasoara pe parcursul unui
an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul
Gheorghe pana la Paste.
Spatiul actiunii este real, o zona geografica din Ardeal, la hanul
Moara cu noroc, pe drumul care duce spre si dinspre Ineu.
In alta ordine de idei, conflictul este de natura sociala-dorinta
de a fi admirat de catre oameni, si psihologica-dezumanizarea lui
Ghita, dorinta de imbogatire.
Personajele au rolul de a ilustra anumite principia atice;
Prezentarea a doua caractere puternice, Ghita si Lica Samadaul,
celelalte personaje au rolul de a le scoate in evidenta trasaturile.
In concluzie, nuvela este psihologica prin tema, in primul rand
reda viziunea despre lume prin psihologia umana si evidentierea
principiilor umane prin prisma personajelor.