Frumos e numai ceea ce e pe deplin format, desăvârşit, perfect, rotunjit, întreg’’, afirma scriitorul Ioan

Slavici, lămurind astfel concepţia sa cu privire la modul în care îşi construieşte subiectele epice. Astfel,
scriitorul porneşte de la o teză morală, pe care uneori o formulează prin intermediul unui personaj,
pentru ca desfăşurarea epică să o confirme, iar finalul să aducă pedeapsa ori răsplata cuvenită
personajului principal, în funcţie de modul în care acesta se raportează, prin acţiunile sale concrete, la
teza enunţată. Construcţia simetrică, rotundă este caracteristica formală a naraţiunilor lui Slavici,
caracteristică ilustrată magistral prin nuvelele sale.

Scriitor afirmat la sfârșitul secolului al XIX-lea, Ioan Slavici este unul dintre adepții realismului clasic.
Publicată în anul 1881, în volumul ,,Novele din popor”, nuvela realistă, de factură psihologică ,, Moara cu
noroc” devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra lumii și asupra
vieții satului transilvănean.

,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir narativ central
și o constructie epică riguroasă, beneficiind de un conflict concentrat. Personajele, relativ puține, scot în
evidență evoluția personajului principal, puternic individualizat.

Este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează frământările personajului principal, care trăiește
un conflict interior moral și se transformă sufletește, iar analiza se realizează prin tehnici de investigație
psihologică: monolog interior, stil indirect liber, scene dialogate însoțite de elemente de gestică și
mimică.

Este o nuvelă realistă prin: tema familiei și a dorinței de înavuțire, obiectivitatea perspectivei
narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie socială (Ghiță reprezintă tipul cârciumarului
dornic de îmbogățire; Pintea este jandarmul; Lică este sămădăul, dar și tâlharul), verosimilitatea
(prezentarea veridică a societății ardelenești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea), tehnica detaliului
semnificativ în descriere (drumul și locul de la Moara cu noroc) și în portretizare.

Ilustrarea temei nuvelei prin două episoade/citate/secvenţe comentate

 ,,Moara cu noroc” are ca temă consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire.
Tema poate fi privită din mai multe perspective: din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui
Ghiță de a-și schimba statutul social (din cizmar vrea să devină hangiu) și de a asigura familiei sale un trai
mai bun; din perspectivă moralizatoare, nuvela prezintă consecințele nefaste ale dorinței de a avea bani;
din perspectivă psihologică, nuvela evidenţiază conflictul interior trăit de Ghiță, care, dornic de
prosperitate economică, își pierde treptat încrederea în sine și în familie. Ca scriitor moralist, Slavici va
pedepsi orice abatere a individului de la norma morală: îmbogăţirea prin mijloace necinstite va antrena
drama celui nechibzuit, pătimaş.

Prezentarea elementelor de structură şi de compoziţie ale textului narativ, semnificative pentru tema şi
viziunea despre lume

Slavici îşi propune să exploreze o lume care şi-a pierdut echilibrul patriarhal. Transfigurarea
acestei vieti este realizată cu mijloacele prozei realiste, punându-se preţ pe obiectivitate.