Opera Alexandru Lapusneanul scrisa de Costache Negruzzi este prina nuvela

romanitca de inspiratie istorica a literaturii romane, fiind o capodopera a speciei si

un model de urmat pentru autorii care au cultivat-o ulterior.
Publicata in perioada pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara, aceasta
infatiseaza istoria nationala, o trasatura a romantismului, dupa recomandarile lui
Mihail Kogalniceanu in capitolul Introductie.
Opera este o nuvela deoarece este o specie epica, in proza, cu o constructie
riguroasa, care urmareste un singur fir narativ central.
Este o opera romantica prin urmatoarele trasaturi: specie, evocarea istoriei
nationale, tema, conflict, personaje exceptionale in situatii exceptionale, constructia
narativa, personaje construite in antiteza.
Nuvela istorica este cultivata de romantici, prin evocarea trecutului national (Evul
Mediu), dar si prin personaje, tema si culoarea epocii (mentalitati, limbaj, relatii
sociale, vestimentatie etc.)
Sciitori pasoptisti se inspira din cronici si folclor. Costache Negruzzi este initiatorul
nuvelisticei istorice, fiind primul autor care valorifica intr-o opera de-a sa cronici
moldovenesti Letopisetul Tarii Moldovei.
Din cronica lui Ureche, Negruzzi preia personalitatea domnitorului Alexandru
Lapusneanul, prin personaje, replici memorabile (motto-urile din cap I si IV), scene
si fapte, dar se distanteaza de la realitate, prin apelul unor elemente fictionale, dar
si prin viziunea romantica asupra istoriei, care apartin ideologiei pasoptiste.
Nu trebuie confundate personalitatile istorice a caror existenta a fost consemnata in
cronici si lucrari stiintifice, si personajele literare, care reprezinta anumite tipuri
umane, autorul atribuindu-le un destin si un profil psihologic care sustin coerenta
narativa.
Tema nuvelei este lupta pentru putere in epoca medievala (in Moldova, la mijlocul
sec al XVI-lea). Evocarea personalitatii lui Alexandru Lapusneanul in cea de-a doua
domnie a sa (1564-1569) evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii, dar si
consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.
Titlul nuvelei, din punct de vedere morfologic este reprezentat de un substantiv
comun, care in plan denotativ ilustreaza o personalitate istorica, care a domnit de
doua ori in Moldova, alungat de la tron din cauza tradarii unor boieri, dar care se
intoarce cu dorinta de razbunare, in 1564. Sensul conotativ este reprezentat de
personalitatea protagonistului, Alexandru Lapusneanul, tipul domnitorului crud,
despot,tiran.
Naratorul este omniscient si omniprezent, care relateaza faptele la persoana a III-a,
preponderent obiectiv, dar care intervine direct prin cateva epitete de caracterizare.
Naratiunea se desfasoara liniar, prin surprinderea momentelor din a doua domnie a
domnitorului.

Incipitul si finalul este se remarca prin sobrietatea auctoriala. Incipitul relateaza

evenimentele care au dus la revenirea domnitorului pe tron, si droninta acestuia de
razbunare. Finalul ilustreaza sfarsitul tiranului, concis si lapidar.
Echilibrul textului narativ se realizeaza prin structurarea acestuia in 4 capitole, care
incep cu un motto rezumativ, o replica memorabila a unor personaje, care urmaresc
momentele subiectului.
Capitolul I (Daca voi nu ma vreti, eu va vreau) contine expozitiunea si ilustreaza
intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei in fruntea armatei turcesti si
intalnirea cu solia formata din cei patru reprezentanti ai lui Tomsa: Motoc, Veverita,
Spancioc si Stroici), si intriga reprezentata de reluarea tronului Moldovei de catre
domnitor.
Capitolul II (Ai sa dai sama , doamna) formeaza desfasurarea actiunii si se
realizeaza din o serie de evenimente provocate datorita intoarcerii domnitorului pe
tron: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, confiscarea averilor boieresti,
uciderea unor boieri si interventia doamnei Ruxanda printre boieri pentru oprirea
uciderilor si promisiunea facuta de domnitor acesteia.
Capitolul III (Capul lui Motoc il vrem) prezinta punctul culminant al nuvelei. Se
infatiseaza prezenta si discursul domnitorului de la slujba religioasa din mitropolie,
ospatul de la palat, uciderea celor 47 boieri si leacul de frica al doamnei Ruxanda.
Capitolul IV(Cand ma voi scula, pe multi am sa popesc) reprezinta deznodamantul
operei si prezinta moartea prin otravire a domnitorului tiran. Dupa patru ani de la
tragicul eveniment, acesta se retrage in cetatea Hostinului. Se imbolnaveste de
friguri si este calugarit dupa obiceiul vremii. Cand isi revine, Lapusneanul ameninta
ca ii va ucide pe toti, inclusiv pe fiul sau, fapt ce o determina pe doamna Ruxanda
sa il ucida pe sotul sau, la sfatul boierilor.
Conflictul nuvelei este complex, avand rolul de a evidentia puternica personalitate a
lui Alexandru Lapusneanul.
Conflictul principal exterior este de natura politica: lupta pentru putere dintre boieri
si domnitor.
Conflictul secundar izbucneste intre Alexandru si Motoc (boierul care il tradase) si
prezinta dorinta de razbunare a domnitorului tiran, inceputa in capitolul I si
incheiata in capitolul 4.
Timpul si spatiul actiunii sunt reale, fapt ce ofera verosimilitate scrierii: A doua
domnire in Moldova a lui Alexandru Lapusneanul.
Personajele exceptionale detin calitati si defecte iesite din comun, aflate in situatii
exceptionale, sunt construite in antiteza, detin un profil psihologic liniar, o trasatura
a romantismului.
In opinia mea, coexistenta dintre