Sunteți pe pagina 1din 3

www.referat.

ro

Agresivitatea

Problema comportamentului agresiv, de larg si permanent interes


sociologic, a fost abordata in literatura de specialitate de cele mai multe ori ca
rezultat al cercetarilor separate, ori exprimand opinii diferite ale psihologilor,
sociologilor, psihiatrilor, pedagogilor si juristilor.
Agresivitatea se poate spune ca este o forma particulara, care poate avea o
semnificatie psihologica si socio-patologica .Ea reprezinta o forma specifica a
comportamentului deviant, deoarece este o conduita umana sau actiune sociala diferita
de cea normala, de ordin non-normativ(opus modelului normativ), in cazul indivizilor
asociali bolnavi psihic, pentru care nu exista reguli. In circumscrierea sferei notiunii de
comportament agresiv(sau agresivitate) un element important il constituie definirea
comportamentului.
P. Janet integreaza obiectul de studiu al psihologiei, atat comportamentale
(behiviorismul), cat si viata psihica anterioara (ex.psihanaliza) dezvoltand conceptul de
conduita. Astfel, conduita reprezinta totalitatea manifestarilor vizibile orientate spre
exterior, precum si a proceselor de organizare interna ale manifestarilor exterioare.
A. Porot defineste comportamentul ca : o modalitate de a fi sau reactiona a unui
individ in viata obisnuita sau in prezenta unor circumstante speciale, o atitudine a
individului fata de obligatiile morale."
Deci, autorii evidentiaza ca principala functie a comportamentului este aceea de
relationare intre individ si mediul sau.
Heyer defineste comportamentul ca fiind ansamblul de tendinte emotivo-afective
ereditare sau dobandite, care regleaza raportul individului cu, conditiile mediului.
Din punct de vedere social, comportamentul deviant (agresiv) capata valente
importante in raport cu mediul ambiant, cu artificialiazarea nevoilor si reducerea
posibilitatilor de satisfacere a unora din trebuintele naturale ( miscare, contactul cu altii
etc.).

Agresivitatea sau conduita agresiva, ca modalitate de producere, este un act care


prin natura sa explica aspecte care se proiecteaza pe planuri diferite.
Din punct de vedere psihologic si psihopatologic agresiv, reprezinta o reactie
comportamentala de tip antisociala, idee care implica factorul individual instinctiv si
cauzele psihopatologice specifice (schizofrenia, epilepsia etc.).
Emil Durkheim respinge ideea predispozitiei psihologice sustinand un
determinism social. O alta dimensiune a fenomenului este de ordin etic. Conduita
agresiva, ca fapt antropologic, se incadreaza in toate planurile mentionate anterior.
Comportamentul agresiv este caracteristic in general persoanelor disarmonice
(psihopatoide).
Cercetarea criminologica si practica medico-legala sesizeaza aspecte ale
victimologiei sau de comportament autoagresiv sau heteroagresiv, caracterizat prin
antrenarea mai mult sau mai putin constienta a heteroagresivitatii. Nu putem ignora
starile psihocoloidoclazice, de anafilaxie mentala in care hipersensibilitatea psihogena
poate fi rezultatul cumularii unor conflicte intretinute si in care, la o stimulare minima se
pot declansa si conduite autodistructive fara legatura cu, continutul stimularii (aparent
nemotivate), fata de intensitatea reactiei de raspuns. Conduita devianta heteroagresiva
poate intalni in aceeasi perioada o conduita autoagresiva.
Un ultim factor de conditionare a conduitei deviante agresive rezulta in primul
rand din conflictele si relatiile interpersonale, precum si din aspectele socio-culturale.
Literatura de specialitate remarca rolul complex pe care il detin evenimentele
politice, sociale si economice in determinismul fenomenului.
Intre numeroasele alte cauze declansatoare se remarca si cele care implica in
general modificari bruste in viata cotidiana cum sunt: conflicte psihiafective, conflicte
profesionale, stresul etc.
Etiologia agresivitatii este dezbatuta la ora actuala pe plan mondial in numeroase
reuniuni stiintifice, existand, trei modele explicative ale acestui tip de comportament
deviant. Primul model este cel biologic axat pe notiunea de instinct, cel de-al doilea, cel
psihofiziologic se bazeaza pe notiunea de frustrare si agresivitatea interpretata ca un
raspuns la frustrare, iar cel de-al treilea, socio-cultural, se bazeaza pe notiunea de invatare
este determinat de relatiile interpersonale.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

S-ar putea să vă placă și