ORICUM S-AR FI MANIFESTAT in trecut vesnicul conflict dintre generatii, cu siguranta nu a

avut vreodata valentele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transforma in multe situatii in
ruptura intre generatii, e una din problemele acute si actuale ale societatii noastre, aflata intr-o
necontenita si haotica reforma. E de ajuns sa deschizi televizorul ca sa afli starea natiunii. Cei
mai derutati si lipsiti de repere sunt tinerii. Ei au la dispozitie toate conditiile ca sa-si dea viata
peste cap.
Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou, si, atat timp cat parintii nu vor pricepe ce-i
un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leaga greu. Ei
arata compasiune babacilor, nu mai iau in seama ce spun acestia, ii gasesc cicalitori, nedrepti,
rai Adolescentii vor sa fie intelesi inainte de a fi judecati si sa li se acorde mai mult credit. Dar
cum sa acorzi mai mult credit copilului cand nu ai incredere in el?
Nu cred ca adolescentii de azi, pentru a fi feriti de rele, trebuie incuiati in casa. Cred ca unii din
parinti ar trebui sa dea dovada de mult tact si de o mai mare flexibilitate. Obedienta nu aduce
respect si nici o mai buna comunicare.

Concluzia este simpla, trebuie sa ne acceptam unii pe altii asa

cum suntem si sa cautam, prin cooperare, cele mai bune
moduri de comunicare intergenerationala pentru a atenua
conflictul dintre generatii (pentru ca nu-l vom putea anihila de
tot) si pentru ca respectul si bunul simt sa nu-si piarda de tot
valoarea. Puterea este n noi cei mai tineri. Trebuie sa-i
respectam pe ceilalti si sa le cstigam respectul (nu prin forta,
agresivitate, vulgaritate) ci prin a le dovedi ca si noi suntem
valorosi.
Traim intr-o lume ce tinde sa ne adune laolalta, fie ca ne place sau nu, intr-o lume in care
comunicarea este un imperativ. Si nu putem comunica in lumea de astazi, in Europa
actuala fara ajutorul limbii/limbilor si fara sa ne cunoastem reciproc, sa ne cunoastem
radacinile, obiceiurile, credintele, modul de viata, gusturile, idealurile. Avem nevoie sa-i

Nu cred c este
normal s fim numai online sau
numai offline, ci cred c este foarte
important s fim in line.
intelegem pe ceilalti si sa fim intelesi de

acestia la rindul nostrum

. entru un client sau altul fie ca domeniul de activitate are sau nu legatura cu

internetul, online-ul sau inovatia. TI face parte din analiza factorilor PEST
(Political, Economy, Social, Tehnology) si sec 21 sta sub incidenta vietii in second
life, adik internetul. De aceea, fiecare factor, situatie, obicei trebuie trecut si prin

prisma tehnologiei, tradus profan, internet. In jurul lui, fie ca vrem sau nu, lumea
graviteaza. Google este acum practic noua carte de telefoane: un simplu search iti
spune deja foarte multe lucruri. Am putea spune ca cine nu se regaseste pe google
practic nu exista ca identitate. Internetul a devenit rapid un fenomen socio-tehnic mult
mediatizat. Acesta a avut si va avea un impact determinat asupra societatii si viitorului sau.
Oamenii sunt atrasi de acest fenomen si ii dedica foarte mult timp, modificand moduri de lucru ori
afectand interactiunea umana.
Oare relatiile dintre oameni vor fi aceleasi, sau fiecare va prefera sa lucreze intr-un spatiu digital
propriu? Ce reprezinta aceste schimbari pentru societate si viata de familie? Noua tehnologie, va
insemna oare, reducerea timpului petrecut la serviciu si cresterea numarului de ore lucrate acasa,
lucru care ar implica o consolidare a relatiilor familiale?
Internetul e pretutindeni... noi incotro?

Citind un curs de Bazele psihologiei sociale, capitolul despre relatiile interpersonale, o

fraza mi-a atras in mod deosebit atentia: mai recent, internetul poate constitui o
modalitate foarte eficienta de formare a unui sistem relational foarte extins, cu efecte
benefice atat in plan individual cat si social, intrucat ofera o noua forma de relationare
interumana.
Singur atatea pare a fi o boala tot mai frecvent raspandita in ultimele decenii, peste tot
in lume. Paradoxal, ea se intalneste indeobste in orasele mari, dens populate. In aceste
orase oamenii, chiar daca sunt fizic inconjurati de zeci de mii si milioane de concitadini,
se simt singuri, izolati si anonimi, dezvoltand numai relatii superficiale cu semenii lor.
Este neclar inca, daca singuratatea marilor orase este o conditie agravata de densitatea
populatiei sau doar o caracteristica umana adusa la lumina de aceste imprejurari sociale.
La inceputul secolului XX familiile erau mai numeroase si mai stabile, divorturile mult mai
rare si putini oameni traiau singuri. Societatea moderna se caracterizeaza prin statistici
opuse celor prezentate anterior: un numar din ce in ce mai mare de divorturi si persoane
care traiesc singure; familii restranse si instabile, ai caror membri traiesc uneori chiar la
mii de kilometri distanta unii de altii; un numar foarte mare de persoane care raporteaza
absenta totala a prietenilor apropiati sau grupuri extrem de restranse de confidenti.
Efectele singuratatii excesive sunt numeroase si diverse. Studiile au demonstrat influenta
singuratatii asupra starii de sanatate a organismului: oamenii afectati de singuratate in
mod prelungit prezinta riscuri crescute de dezvoltare a unor boli precum cancerul,
hipertensiunea arteriala, infarctul, accidentul vascular cerebral, alcoolismul sau depresia.
Atat adultii cat si copiii care sufera de singuratate prezinta dificultati de invatare si
memorare. In cazul copiilor, absenta relatiilor sociale este in mod direct legata de
comportamente antisociale si autodistructive, ostilitate si delincventa.
Societatea moderna, atat de tehnologizata si informatizata, ofera oamenilor noi
posibilitati de interactiune prin intermediul internetului. Computerele si accesul la internet
au devenit parte integranta din viata noastra, de multe ori substituindu-ne chiar prietenii
prin nenumaratele oportunitati si modalitati de petrecere a timpului pe care ni le ofera.
adjuvant al adancirii sentimentului de singuratate si voi prezenta in cele ce urmeaza
cateva argumente in favoarea acestei idei, majoritatea lor fiind bazata pe propria
experienta de aproape 10 ani de navigare intensa pe internet.
La ora actuala, internetul - the world wide web - este perceput de multi oameni ca o
alternativa comoda, placuta si utila de petrecere a timpului. Incet, incet desfasurarea
tuturor activitatilor noastre zilnice migreaza catre internet: la serviciile noastre
comunicam majoritar prin internet, ne facem cumparaturile pe internet, jucam jocuri pe
internet, citim pe internet, scriem pe internet, ne uitam la filme si televiziuni pe internet,
ne gasim prieteni pe internet, ne transferam intreaga viata pe internet. Exista foarte
multe website-uri prin care oamenii pot comunica liber despre orice subiect ii preocupa,
forumuri de discutii sau chiar website-uri destinate intalnirilor mai mult sau mai putin
romantice. www.secondlife.com promoveaza chiar o viata complet virtuala, unde oamenii
isi construiesc personalitati, case si vise cu cateva simple click-uri.
Fara indoiala, internetul ofera si avantaje enorme, prea cunoscute pentru a le mai

enumera aici, insa nu ne va putea oferi niciodata frumusetea, profunzimea si deplinatatea

unor contacte umane directe, nemijlocite.
Relationarea pe internet este mult diferita de relationarea directa. In primul rand
internetul ne vaduveste de comunicarea nonverbala si paraverbala componente atat de
importante care insumeaza un procent de peste 80% din intregul procesului de
comunicare. De pe internet nu putem extrage informatiile pe care in mod obisnuit ni le
releva o intalnire directa cu o persoana, informatii dezvaluite de aspectul fizic, de
vestimentatie, de prestanta persoanei sau chiar de felul in care aceasta merge,
gesticuleaza si priveste. Mai mult decat atat, spre deosebire de limbajele nonverbale,
limbajele verbale pot fi blocate si modelate de intentiile noastre, facand astfel posibila
prezentarea unei identitati false si mascarea cu relativa usurinta a intentiilor si
trasaturilor de personalitate intr-o conversatie desfasurata pe internet. Astfel, nu putem
aprecia in mod corect si real persoana cu care stam de vorba din spatele monitorului.
Relatiile dezvoltate pe internet sunt instabile, ele nu prezinta siguranta, elasticitatea si
diversitatea relatiilor directe. Oamenii, sub scutul anonimitatii furnizate de internet, tind
sa se autocenzureze mai putin si sa caute relatii care sa le satisfaca dorinte si aspiratii
pentru care ar fi condamnati in societatea reala, relatii unde sa isi poata manifesta
conduite pe care in viata reala le ascund.

COMUNICARE SI CONFLICT
Comunicarea dup Mihaela Minulescu este ,,factorul cheie pentru operativitate,
mentinerea increderii, eficienta activitatii . Aceasta este o definitie de natura analiticinvestigativa ,,care ncearca sa observe comunicarea dincolo de activitatea stricta de
transmitere-receptare a unui mesaj, aa cum precizeaza si Ion-Ovidiu Painisoara.
Mai exista si un alt tip de definitie a comunicarii si anume cea de natura
instrumentala, ce descrie comunicarea prin componentele sale, asa cum se produce
aceasta.
Oamenii comunica verbal unii cu altii (fata in fata sau telefonic), prin mesaje scrise
(scrisori, memo-uri sau rapoarte), nonverbal (gesturi sau mimica) sau prin intermediul
unei a treia persoane (printr-un mesager). Pot aparea o serie de obstacole in
incercarea unei persoane de a-si expune ideile in cuvinte in fata celorlalti.
Intr-o organizatie, comunicarea trebuie conceputa prin strategii mult mai complexe de
comunicare, care sa permita o circulatie a informatiei relevante in toate directiile in
ierarhia organizaionala, informatie care s permita mereu, in timp real, luarea unor
decizii la care participarea membrilor sa aiba sens pentru fiecare dintre acestia.

Comunicare eficienta este opusa situatiei de conflict ce a aparut pe fondul unor

neintelegeri ale receptrii mesajului/mesajelor aparute pe parcursul procesului de
comunicare, din cauza emitatorului care a emis gresit un mesaj, tipul de mesaj
transmis sau al perturbarilor si a blocajelor comunicationale inopinate.
Mesajul este dupa cum se stie este elementul principal al comunicarii.
Chiar si in situatia unei comunicari eficiente, Ion-Ovidiu Painisoar se indoieste ca ar
fi atat de eficienta pentru a nu fi lipsita total de conflicte. Asa cum stim, exista foarte
multe tipuri de conflict. Exista conflicte majore, internationale sau de masa, sociale
sau economice, de grup sau organizationale, interioare(intrapsihice) sau
interpersonale, intergrupale.
Pot sa adaug ca aceasta remarca anterioara chiar poate fi explicitata de mine prin
urmatorul aspect. Se poate ca receptorul sa fie pasiv in actul comunicarii, sa fie decat
aprobator (pentru a nu supara, deranja sau asa cere eticheta sociala, rangul in
diferite culturi) si pentru ca temperamentul lui flegmatic sau melancolic il orienteaza
spre expectativa, asteptare, acceptare neconditionata si comportament tacitimpaciuitor poate crea o falsa perceptie de acceptare si intelegere a mesajului dar in
fond sa-i creeze un conflict intrapsihic ce poate mocni si refula pe viitor asupra altor
persoane, obiecte sau chiar asupra aceluiasi emitator care a fost sursa conflictului.
Dintre forme ale relatiilor cu ceilalti menionez: egoismul, altruismul, cooperarea si
conflictul. Conflictele pot fi: cognitive/sociocognitive (bazat pe contraziceri de idei si
opinii), afectiv (incompatibilitti emotional-afective), perceptiv (perceptii diferite),
conflictul-scop (cnd o persoan doreste rezultate diferite comparativ cu alta
persoana/persoane) si comportamental (comportamente neacceptate de ceilalti, ale
unei persoane din cadrul unui grup).
Conflictul poate avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate in el sau un rol
negativ, degenerand in dispute interpersonale, destructurarea unor relatii sociale,
familiale sau profesionale. Rolul pozitiv se reflect prin reconsiderarea pozitiei celor
doi subiecti ai comunicarii sau dintre unul si mai multi subiecti, reformularea
mesajelor, imbunatatirea feed-back-ului, autocunoastere in plan personal si
autocontrol viitor si nu in ultimul rand recunoastere sociala din partea celorlalti (de
exemplu se cunoate mai bine necesitatile personale, sociale si psihologice, pozitia
ierarhica ntr-o organizatie, statusurile sociale, rolurile sociale iar persoana in cauza
se transforma psihologic si social, fiind predispusa schimbarii personale in bine etc.).
Conflicte sunt clasificate in mai multe tipuri.
Dup subiectii implicati, conflictele se impart:
Intrapersonale sau intrapsihice sunt in functie de ciocnirea motivelor opus orientate
ale personalitatii.
Interpersonale apar atunci cand subiectii conflictului sunt doua personalitati.
Integrupuri apare dintre o persoana si grup.
Dupa urmarile sociale conflictele pot fi: constructive si distructive.

Constructive la baza lor stau contradictii obiective. Conflictul constructiv are loc
atunci cand oponentii nu incalca limita normelor etice, relatiilor de afaceri si a
argumentelor relationale. Conflictele constructive apar in urma unor confruntari de
idei intre parti combinate cu gasirea de posibile solutii pentru cresterea
performantelor, sunt extrem de numeroase, generate de cauze multiple si in acelasi
timp, favorabile, dupa cum mentioneaza psihologul Judith R. Gordon, inovatiei,
creativitatii, schimbarii si adaptarii. Aceste conflicte pot fi mentinute la un nivel
controlabil, asigura motivatia personalului, ducand in cele din urma la un
comportament creator si productiv. Rezolvarea acestui tip de conflict duce la
rezolvarea relatiilor dintre oameni si dezvoltarea grupurilor si cere mai intai eliminarea
neajunsurilor, a cauzelor ce au generat conflictul.
Distructive de obicei au n calitate de temei cauze subiective si poate aparea in
doua cazuri:
Atunci cand una din parti insista dur asupra propriei opinii si nu doreste sa tina cont si
de parerea celuilalt si cand unul din oponenti recurge la aplicarea metodelor de lupta
psihologica, isi reprima prin diverse metode partenerul, il umileste si discrediteaza.
Conflictele distructive sunt generate cele mai dese ori de erorile manageriale.
In functie de obiect conflictele pot fi:
Reale au un obiect real.
Nereale nu au obiect real.
Din punct de vedere al duratei si evolutiei lor, conflictele pot fi:
Spontane apar brusc din cauze diferite, intamplatoare - sunt de scurta durata si se
manifesta la nivel interpersonal.
Acute au cauze evidente sau cunoscute, o evolutie scurta, dar cu manifestari intense,
posibilitatile de a le solutiona sunt mai numeroase decat in cazul altor tipuri de
conflicte.
Cronice au cauze ascunse, greu de identificat sau de depistat, care tin la latura
critic a personalitatii (ambitii, dorinte de putere, ranchiun) sunt mocnite, cu evolutie
lent si de lunga durata, se manifesta frecvent la nivelul interpersonal, dar pot sa
apara si intre grupuri si comportamente.
Dupa durata si tensiune se evidentiaza si urmatoarele conflicte:
Puternice, dar trecatoare apar, in baza particularitatilor individuale psihologice ale
personalitatii, se caracterizeaza prin agresivitate si ostilitatea partilor.
Acute si indelungate apar in cazul prezentei contradictiilor profunde.
Slab exprimate cu decurgerea lenta apar in cazurile cand contradictiile sunt
nesemnificative sau cand una din parti este pasiva.
Slab exprimate i trecatoare au crize superficiale si poarta caracter episodic.
Dupa frecventa aparitiei lor avem conflicte dese si conflicte rare. Iar dupa semnificatia
lor pentru societate sau persoana avem conflicte majore si conflicte minore.
Tipologia conflictelor particular-organizational este influentata de caracteristicile

proprii si specifice ale fiecarei organizatii, in general, sau a diferitelor tipuri de

organizatii, in particular.
H. Cornelius si S. Faire identifica cinci simptome in cazul conflictelor, care sunt
enuntate gradat: disconfort, incident, neantelegere, tensiune si criza.
Stilurile de abordare a conflictelor au la baza doua variabile:
a) Asertivitatea: dorinta noastra de a ne satisface propriile nevoi
b) Cooperarea: dorinta noastra de a satisface nevoile interlocutorilor.
La intersectia acestor variabile, putem identifica cinci stiluri de negociere:
1. Evitarea. Acest stil se caracterizeaza atat printr-un grad scazut de asertivitate, cat
si printr-un grad sczut de cooperare. Evitarea conflictului denota dezinteres atat fata
de interesele noastre, cat si fata de cele ale interlocutorului.
2. Acomodarea. Acomodarea cu situatia conflictuala este un comportament
cooperant si non-asertiv. Ne acomodam atunci cand tinem seama de interesele
celuilalt, fara a tine cont de interesele noastre.
3. Compromisul. Compromisul este solutia de mijloc, generata de o preocupare
moderata atat pentru propriile interese, cat si pentru interesele celuilalt.
4. Competitia. Competitia este un comportament asertiv si necooperant. Intram in
competitii focalizati total pe interesele noastre si deloc pe cele ale partii opozante.
5. Colaborarea. Colaborarea este un comportament asertiv si cooperant. Cand
colaboram, suntem atenti si interesati atat de interesele noastre, cat si de cele ale
partenerilor nostri.
n rezolvarea conflictelor o importanta majora o are metoda negocierii. Situatiile de
negociere sunt de o varietate extraordinara; se intilnesc diverse roluri, statusuri,
culturi, stari sufletesti, cunostinte, tendinte, motivatii, sperante si temeri. Negociem
zilnic si peste tot, in diferite posturi sau pozitii.
Psihologii recomand cateva sfaturi in vederea diminurii starilor conflictuale,
argumentand ca ele nu favorizeaza performanta si confortul psihic:
Nu va surmenati peste masura;
Convingeti-va ca va place munca pe care o desfasurati, deorece o si profesati;
Organizati-va munca;
Nu faceti mai multe lucruri deodata;
Facei de la inceput lucrurile corect pentru a nu mai fi necesar sa reveniti asupra
lor;
Fiti calm/calma;
Respectati programul zilnic pe care l-ati stabilit deja;
Fiti prietenos/prietenoasa;
Autocontrolati-va starile emotionale violente, furia, frustarea si starea de
agresivitate interioara;
Incercati sa aveti simtul umorului;
Strategiile de rezolvare a conflictelor presupune ca toate partle implicate sa ajunga

in mod liber la un acord, dupa ce au redefinit si perceput corect din nou relatiile dintre
ele si dup ce au evaluat efectul, lund in calcul toate elementele relevante ale
relatiilor ambivalente. Daca sfaturile anterioare sunt retinute si aplicate frecvent in
totalitate, atunci si numarul conflictelor vor fi minore sau deloc intr-o organizatie.
Conflictul mai poate fi si mediat de o terta persoana, neutra. Acesta poate fi
judectorul, arbitrul, managerul de resurse umane, psihologul, politistul, consilierul
scolar etc. Avantajele medierii const in faptul ca mediatorul poate face mai usor
concesii in vederea stingerii conflictului dintre parti. Eficienta medierii este cu atat mai
mare cu cat conflictul supus medierii este mai puternic.
Conflictul poate fi o simpl neintelegere intre doua persoane, o promisiune
neandeplinita sau pur si simplu o suparare. De fapt aceste situatii de conflict se pot
depasi prin atitudini pozitive sau prin comunicare si intelegere reciproca. Iata de ce
este nevoie ca o persoana sa fie permanent intro stare de echilibru uman.
Conflictele sunt sunt inevitabile in orice grup social sau mediu organizational.
Conflictologia ca stiin care studiaza conflictul, a aparut la sfarsitul anilor 50 dupa
o perioada indelungata de formare, de dezvoltare a ideilor si a opiniilor
conflictologice, mai intai in filosofie, apoi n sociologie, psihologie si alte stiinte.
Cauzele conflictului sunt fenomenele, evenimentele, situatiile care anticipeaza
conflictul si in anumite conditii de viata si activitate a subiectilor interactiunii sociale, il
provoaca. Cauzele conflictului ies la iveala in situatii concrete de conflict. Lichidarea
cauzelor este o conditie necesara pentru rezolvarea conflictelor.
Psihologia sociala dupa Mielu Zlate, include cooperarea, competitia si conflictul in
categoria relaiilor interpersonale. Dar ,,pe fondul cooperrii poate s apar frecvent
att competitia, cat si conflictul. De asemenea, idea ca in relatiile interpersonale,
intra- si intergrupale, competitia trece uneori aproape pe nesimtite in conflict, la fel
cum conflictul poate reveni la o situatie competitiva este la fel de importanta.
Pentru mediile organizationale, comunicarea este de o importanta maxima. Ea
este ,,liantul care asigura coeziunea unui grup si consensul grupului, dar tot ea ii
dezbina pe membrii unui grup, conducand la disolutia lui.
Inchei prin a-l cita tot pe Mielu Zlate despre comunicarea organizationala ca este
,,veriga cea mai importanta a lantului organizational, de taria sau slabiciunea ei
depinzand taria sau slabiciunea organizatiei