Universitatea tefan Cel Mare Suceava

Facultatea Stiine economice si Administraie Public

Specializare Asisten managerial i Secretariat

ELEMENTE ALE FUNCIEI DE

CONTROL
PERSPECTIVE DE ABORDARE IN
MANAGEMENTUL PUBLIC I
MANAGEMENTUL GENERAL

,, Apariia statului a
constituit
inceputul
avntului
activitii de control; n evoluia sa
istoric, controlul i-a mbunnit
panoplia de metode, tehnici,
scopuri, sfere de activitate la care se
aplic, obiective umane i niciodat
nu i-a sczut rolul si importana.
Perfecionarea i aprofundarea lui
au avut urmri benefice n folosul
celor care l-au folosit. Acest lucru la fcut indispensabil i l-a impus ca
o permanen, intim legat de ideea
de progres.

CUPRINS

CAP.I

Elemente ale functiei de control

1

1.1
Consideratii introductive
1.2
Repere istorice privind evolutia functiei de
control in Romania

CAP.II

Controlul economic- financiar.

Fundamente

2.1
Definitia, rolul si functiile controlului financiar
2.2
Tipologia controlului financiar
2.3
Organizarea structurilor de control financiar pe
langa Parlamentul Romaniei
2.4
Organizarea structurilor de control financiar in
sfera de actiune a executivului
2.4.1
Ministerul Finantelor Publice
2.4.2
Autoritatea Nationala de Control
2.4.3
Garda Financiara
2.4.4
Autoritatea Nationala a Vamilor
2.5
Organizarea structurilor de control financiar la
unitatile economice

CAP.III

Obiectul controlului financiar; surse de

date si informatii

3.1
Finalizarea actiunilor de control financiar.
Masuri de valorificare a constatarilor controlului financiar
BIBLIOGRAFIE

CAP.I

ELEMENTE ALE FUNCIEI DE CONTROL

 Esena funciei
de
control
const
n
compararea administraiei, asa cum este, cum a fost sau cum va fi
cu ceea ce trebuie, ceea ce trebuia sau ceea ce va trebui s fie.
Denis Levy

1.1

Consideraii introductive

Managementul reprezinta efortul de a organiza activitatea de

conducere in raport cu legitatile pietei in vederea cunoasterii si perfectionarii modului de
gestionare a potentialului agentilor economici si de preveni aparitia riscurilor,
deficientelor si lipsurilor in activitatea acesteia.
In acest sens, economistul francez Henry Fayol, considerat, alaturi de F.W. Taylor drept
parinte al stiintei conducerii, definea conducerea intreprinderii prin cinci functii
principale: prevederea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.
In acest context, controlul, este la nivel micro si macro economic, o functie eficienta si
necesara managementului armonizand interesele individuale cu cele ale colectivitatii si
ale societatii intr-un tot unitar.
Termenul de control se afl n legtur cu expresia contra rolus care
nseamn verificarea actului original dup duplicatul care se ncredineaz n acest scop
unei alte persoane. Ca i concept, controlul const n verificarea programelor stabilite, a
erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficienelor dintr-un anumit domeniu de activitate.
n economie i societate, coexist mai multe forme de control:
Control Administrativ: verificarea programului, aplicarea lui, verificarea
respectrii principiilor.
Control Comercial: verificarea resurselor intrate i ieite (cantiti, preuri), a
inventarelor (corectitudinea lor), a respectrii angajamantelor.
Control Tehnic: verificarea mersului operaiilor, a strii echipamentelor.
Control financiar: verificarea registrelor de cas, a resurselor, a ntrebuintii
fondurilor.
Funcia de control poate fi definit ca fiind un ansamblu de procese de munc prin
care se compar rezultatele cu obiectivele iniiale, se verific conformitatea aciunilor
instituiilor publice cu reglementrile juridice n vigoare i cu misiunea angajailor si
de a satisface interesul general cu respectarea drepturilor i libertilor fundamentale
ale persoanelor i n final se determin abaterile de la situaiile normale n vederea
eliminrii lor.
Exercitarea funciei de control se concretizeaz n:

- verificarea modului n care se execut deciziile administrative ale managerilor

- corectarea unor decizii pentru ca ele s fie n concordan cu realitile sociale
n continu schimbare
- iniierea unor decizii n scopul soluionrii unor noi probleme care apar, ca
urmare a schimbrilor pe plan social.
Avnd n vedere reaciile posibile i imprevizibile ale
comportamentului uman, controlorii trebuie sa dispun de anumite caliti care-i
individualizeaz fa de sprecialitii din domeniul respectiv. Aceasta face ca nu orice bun
specialist s poat fi un bun controlor n acest domeniu de activitate. Unui bun controlor
i sunt necesare i alte nsuiri, pe lng o bun pregtire profesional i anume: fler, o
fin i ptrunztoare observaie, putere de analiz i sintez, discernmnt, o anumit
rutate convergent scopului controlului fr afectarea personalitii celui controlat,
rigoare i oportunitate n luarea deciziilor, dechidere spre nou etc.
Fiecare form de control poart amprenta specificitii domeniului n care acioneaz. Ea
trebuie s rspund comandamentelor impuse de factorii de decizie avnd n vedere
sarcinile i scopurile urmrite de organizaia care adopt o anumit form de control.
Prin aceast lucrare ncercm o abordare detaliat a exercitrii controlului financiar
public, o analiza comparativa intre controlul financiar public si privat, punnd n
eviden elementele de noutate ale domeniului abordat.

1.2

Repere istorice privind evolutia controlului

financiar in Romania

Statul, indiferent de forma de organizare a acestuia, si-a creat, din cele mai vechi
timpuri, sisteme de control, in special de control financiar, ale caror principale obiective

au constatat, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, din activitati de urmarire a modului

de realizare a obligatiilor financiare ale populatiei fata de institutiile sale.
Marturii ale existentei unor forme de control financiar ale statului in spatiul carpatodanubiano- pontic dateaza inca din secolul al XIV-lea. In procesul de formare si
cristalizare, statele medievale romanesti, nou infiintate, au creat o serie de structuri de
control fiscal formate din slujbasi, al caror principal rolera sa asigure strangerea birurilor
si a dijmelor de la contribuabilii vremii.
O prima perioada ar putea fi cea cuprinsa intre secolele al XVI- lea si al XIX. In
aceasta perioada, domnul, fiind atotputernic, dispunea de veniturile tarii fara sa asculte
de cineva, iar cand recurgea la Adunarea obsteasca si Sfatul boierilor, o facea numai spre
a se consulta. Neexistand o reprezentanta nationala cu drepturi financiare, domnitorul nu
era controlat de nimeni asupra intrebuintarii veniturilor. Exista totusi un control special al
banilor domnesti exercitat in numele si pentru interesul domnului, ca nu cumva cei
insarcinati cu perceperea veniturilor sa comita jafuri sau abuzuri care sa-l pagubeasca.
Stabilirea si intrebuintarea fondurilor se facea la ordinul domnitorului dupa bunul sau
plac, neexistand reguli clare, bine determinate. Asadar aceasta perioada se caracterizeaza
prin lipsa unor reguli de control privind intrebuintarea veniturilor stranse de la populatie
si deci a inexistentei unui sistem financiar.
O alta perioada este cuprinsa intre anii 1831-1858. Aceasta perioada este
dominata de aplicarea Regulamentelor Organice, care, in Principatele Romane pun baza
unei organizari financiare; tot acum se stabilesc unele norme publice de control financiar.
Prin introducerea noului sistem financiar s-a acordat Adunarilor Obstesti din cele doua
Principate dreptul de a incuviinta perceperea darilor si efectuarea cheltiielilor, folosinduse pentru prima data notiunea de ,,buget,,. Ulterior, aluat fiinta controlul obstesc, care, in
timpul anuluiputea sa cerceteze orice cheltuiala a statului si sa ,,adevereasca,, primirile.
Acest organism a stat la originea controlului financiar in Romania si a devenit ulterior
Ministerul Controlului, care exercita asupra conturilor de gestiune controlul, insa nu in
ansamblu ci dispersat.
Din 1929, prin Legea Contabilitatii, este introdusa partida dubla, obligatorie
pentru toate administratiile publice; inregistrarile contabile si incheierile de situatii si
conturi privind executarea bugetului si manuirea banilor publici, de acum, fac posibile
controlul si cunoasterea situatiei financiare a tarii. Prin aceasta lege se face o diferentiere
intre contabili si manuitori, putandu-se determina raspunderea in caz de frauda.
Dupa 1918 a fost infiintata Garda Financiara, care a fost apoi desfiintata pentru a
fi reinfiintata in 1932 in intreaga tara. Garda Financiara era o institutie puternica in toate
statele dezvoltate. In Romania, Garda Financiara controla orice mijloc de transport cu
produse de orice fel, de la petrol pana la bauturi spirtoase, precum si unitatile de
productie. Controlul era legiferat, deci nu era nevoie de aprobari speciale. Printre
atributiile sale, cele mai importante erau: controlul bilanturilor contabile si descarcarea
gestiunii si controlul veniturilor statului.
Din decembrie 1948 ia fiinta Directia controlului financiar intern in ministere, alte
organizatii centrale si locale, institutii, iar atributiile controlului financiar preventiv trec
asupra controlului de contabilitate.
In septembrie 1949 a fost infiintata Comisia Controlului de Stat.
Dupa decembrie 1989 sunt elaborate o serie de acte normative, dintre care amintim:
Legea nr. 30 sin 22 martie 1991, privind organizarea si functionarea controlului financiar

si a Garzii Financiare, Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de

Conturi, Ordonanta Guvernului nr.65/ 1994 privind expertiza contabila, Ordonanta
Guvernului nr.119/1999 privind auditul controlului intern.

CAP.II

CONTROLUL ECONOMIC- FINANCIAR

FUNDAMENTE

2.1 Definiia, rolul i funciile controlului financiar

Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezint

verificarea modului de ndeplinire a programenor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor
i deficienelor din activitatea economico- financiar.
Controlul financiar, parte integranta a managementului si gestiunii financiare,constituie in
acelasi timp, expresia unei necesitati obiective ca forma de cunoastere, ceea ce ii confera
o sfera mult mai larga si cu semnificatii multiple care depasesc interesul strict al firmei.
Mai mult, acelasi control care se efectueaza in cadrul firmei are o tripla semnificatie fiind
in acelasi timp un control pentru sine (un control interior), un control pentru altii (un
control exterior) si un control pentru stat (un control public).
Din definitie rezulta ca, prin rezultatele sale, activitatea de control
financiar serveste unui triplu sistem de interese si anume:
In primul rand, controlul financiar este instrumentul care, prin efectele de
prevenire si de reglare a disfunctionalitatilor ce pot interveni la un moment dat in
activitatile desfasurate in cadrul unitatilor economice, serveste intereselor
statului in realizarea politicii acestuia, pe termen lung, in domeniul fiscalitatii.
Intr-un sistem economic pot sa apara, la un moment dat, unele disfunctionalitati in
relatiile pe care statul le instituie, prin perevederi intre entitatile economice,
indiferent de forma acestora, sau intre acestea si diferitele institutii
guvernamentale.

Disfunctionalitatile pot fi generate de cauze subiective, cum sunt sustragerile

deliberate ale reprezentantilor entitatilor economice de la indeplinirea obligatiilor
financiare si fiscale fata de stat sau gestionarea defectuoasa a activitatilor.
In al doilea rand, controlul financiar serveste intereselor agentilor economici
care il organizeaza si exercita, atat prin actiunea de prevenire a situatiilor de
disfunctionalitate in procesul de gestionare a patrimoniului, cat si, mai ales, prin
cea de remedierea unor abateri de la prevederile legale, cu efecte perturbatorii in
activitatea acestora. Din acest punct de vedere, controlul financiar constituie una
dintre cele mai importante parghii ale activitatii de management a entitatii
economice, deoarece poate furniza conducatorilor acestora importante informatii
necesare realizarii, in conditii de eficienta, a programelor, respectiv a obiectivelor
propuse.
In al treilea rand, controlul financiar serveste intereselor entitatilor economice
partenere pe piata, carora le ofera informatii exacte asupra starii patrimoniului
unitatii economice de ale carei rezultate sunt interesate, prin mediatizarea
aspectelor pozitive sau negative, dupa caz, ale acesteia.
Obiectul controlului financiar l formeaz actele i operaiunile
emise sau nfptuite de agenii economici, instituiile publice precum i de ali
participani la viaa economico- financiar a statului, profesionitilor domeniului
revenindu-le sarcina s urmreasc dac actele operaiunilor examinate ndeplinesc
condiiile de legalitate, eficien, economicitate i realitate.
Indispensabil desfurrii activitilor economico- sociale, rolul controlului
financiar iese pregnant n eviden n toate fazele proceselor de producie: proiectare,
contractare, aprovizionare, producia propriu-zis, desfacere, nregistrarea rezultatelor
obinute.
Indiferent pentru cine i n ce scop s-ar efectua controlul, el este n acelai timp un
proces de cunoatere a trecutului, de apreciare a prezentului i de descifrare a
viitorului, n legtur cu activitatea firmei i cu perfomanele ei economico- financiare.
Totodat, controlul financiar este un proces de cunoatere, o practic ce incit la studiu,
aciune i reflecie. Deasemenea, acesta asigur protecia intereselor ce graviteaz n jurul
firmei, furniznd o viziune global asupra ei. El constituie, n acelai timp, un factor de
securitate i autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a
activitii agenilor economici, precum i ca un ghid pentru cei ce iau hotrri la orice
nivel, ajut la sancionarea agenilor economici ineficieni i incompeteni, ct i la
recompensarea celor competitivi. Cu alte cuvinte, controlul contribuie la intergrarea
firmei n mecanismul de pia printr-o activitate managerial complex i continu.
Direciile eseniale ale controlului, n contextul n care acesta este considerat
necesitate obiectiv i subiectiv, fr a fi ns un scop, ci un mijloc de perfecionare a
activitii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia sunt urmtoarele:
- organizarea mai bun a muncii;
- ntrirea ordinii i disciplinei n organizarea i desfurarea activitii
economice
- gospodrirea mai eficient a mijloacelor de munc, materiale i financiare, deci
o consolidare a gestiunii financiare;
7

- prentmpinare apariiei deficienelor, neregulilor i pagubelor

- evaluarea eficienei rezultatelor obinute
- recuperarea abaterilor constatate i perfecionarea activitii viitoare.
Prin modul de organizare i exercitare, prin rolul i obiectivele pe care le
urmrete, controlul financiar ndeplinete o serie de funcii, asupra crora ne vom opri n
continuare:
Funcia de evaluare are n vedere acte i operaiuni de estimare a
situaiei existente la un moment dat, a rezultatelor obinute la sfritul
unei perioade, a modului de desfurare a activitii n condiii de
normalitate. Prin aceast funcie a controlului, se apreciaz, n condiii
de legalitate i realitate, dificultile, orientrile n care i au izvorul
factorii a cror aciune tind spre rezultate negative.
Funcia preventiv const ntr-o serie de msuri luate de organele de
control, n vederea evitrii i eliminrii unor fraude, nainte de a se
produce efectele negative ale acestora.
Functia de constatare a situatiei si functia de corectare, in cazul in
care apar dereglari.
Functia de repartitie a finantelor publice
Functia de control a finantelor publice
Funcia de documentare prin care se asigur cunoaterea cantitativ i
calitativ a problemelor ce fac obiectul dezvoltrii economico- sociale,
controlul participnd nemijlocit la actul de conducere, furniznd date i
informaii pentru fundamentare deciziilor economico- financiare.
Funcia recuperatorie este dat de aciunea de descoperire i
recuperare a pagubei i luarea de msuri fa de cei vinovai.
Funcia pedagogic- are un caracter formativ, de generalizare a
experienei pozitive, controlul favoriznd creterea nivelului de
cunotine ale personalului din sferele controlate i rezolvarea n
condiii satisfctoare a sarcinilor de munc.
Gratie acestor functii controlul nu mai este un scop in sine, ci este mai mult un mijloc, o
maniera de a creste supletea si eficacitatea sistemului in care functioneaza.
Privit din punct de vedere al misiunii sale, controlul este o
componenta intrinseca a managementului, iar din punct de vedere al exercitarii sale
este o activitate umana, autonoma si specifica, care serveste atat conducerii firmei,
societatilor si partenerilor ei, cat si autoritatilor publice si chiar populatiei.
Datorita importantei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat ca
instrument indispensabil managementului pentru supraveghere regulata a activitatii
firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun, privind fiecare functie in
parte dar si ansamblul firmei.

2.2 Tipologia controlului financiar

Pentru realizarea functiei sale de reglare a situatiei patrimoniale a agentilor
economici, pe ansamblu, in diversitatea structurala si in dinamica, controlul, ca atribut al
managementului si ca sistem, se manifesta prin forme diferite, reflectand realitatea, atat
sub aspectul general si esential, cat si sub cel concret particular, diferentiate in functie de
mai multe criterii:
Dupa momentul in care se exercita controlul, raportat la momentul
desfasurarii activitatii sau efectuarii operatiilor ce se controleaza, controlul
financiar se manifesta sub trei forme si anume:
- anticipat sau preventiv
- concomitent sau operativ curent
- post operativ sau ulterior
A. Controlul financiar preventiv
- se defineste ca fiin activitatea de determinare a starilor unor
proiecte de operatiuni economice, reprezentate in documente financiar- contabile,
prin compararea acestora cu prevederile legale prin care au fost indeplinite.
Obiectul principal al controlului financiar preventiv este de a opri, inainte de
efectuare, toate documentele privind operatiuni care nu sunt legale, reale,
necesare, oportune, economicoase si eficiente, in faza de angajare si de plata,
respectiv de incasare, dupa caz.
a) La nivelul societatilor comerciale, indiferent de forma si natura
capitalului social ale acestora, pot fi supuse activitatii de control
financiar preventiv urmatoarele operatiuni:
- incheierea contractelor sau a comenzilor interne sau externe de aprovizionare sau a
contractelor ce au ca obiect executarea de lucrari sau prestari servicii.
- efectuarea de plati, in lei/valuta, pentru produsele aprovizionate, lucrarile executate
sau diversele servicii prestate.
- efectuare de plati pentru activitatea desfasurata in cadrul unitatii de catre personalul
propriu, ca si a altor drepturi cuvenite acestuia.
- trecerea pe seama cheltuielilor sau a rezultatelor financiare a pierderilor sau a
daunelor aduse patrimoniului care nu au fost produse cu vinovatie.
- alte operatiuni stabilite de conducerea unitatii economice.
Controlul financiar preventiv mai poate fi exercitat de asemenea,
asupra operatiilor de creditare , de finantare si de plata efectuate in legatura cu
activitatile de productie, investitii, comert sau apartinand altor sectoare stabilite prin
prevederi sau norme legale.

b) La nivelul institutiilor publice, al ministerelor si al altor

institutii centrale asimilate acestora, conduse de ordonatori de
credite, principalele operatiuni pentru care se stabilesc obiectivele
de control financiar preventiv, sunt:
- deschiderea, repartizarea si modificarea creditelor bugetare
- angajamentele din care rezulta, direct sau indirect, obligatii de plata catre terti.
- ordonantarea cheltuielilor
- concesionarea, inchirierea, transferul, vanzarea si schimbul bunurilor ce formeaza
patrimoniul institutiilor publice
- alte operatiuni stabilite de ordonatorul de credite, conducator al institutiilor publice.
Activitatii de control financiar i se supun, de asemenea, documentele
si operatiile privind acordarea fondurilor de la buget, efectuareaunor plati din fonduri
publice, precum si operatiunile privind gajarea unor bunuri din patrimoniul institutiilor
publice.
B. Controlul financiar operativ curent
- se defineste ca fiind activitatea de determinare a starii unor
operatiuni economice reprezentate in documente financiare si contabile prin
raportarea modului de manifestare a acestora, in momentul efectuarii sau pe
masura derularii in cadrul sistemelor din care fac parte, la prevederile si normele
legale prin care au fost definite.
C. Controlul financiar ulterior
- se defineste ca fiin activitatea de determinare a starii unor
operatiuni economice efectuate, reprezentate in documente financiar- contabile,
prin raportare la prevederile si normele legale prin care au fost definite.
c1) La nivelul unitatilor economice principalul obiectiv al
controlului financiar ulterior consta in stabilirea modului de gestionare a
mijloacelor materiale si banesti din patrimoniul fiecareia dintre acestea in legatura
cu:
- respectarea prevederilor si a normelor legale privind aprovizionarea, expeditia,
transportul si receptia mijloacelor materiale
- respectarea prevederilor legale privind incadrarea si salarizarea personalului de
conducere si executie.
- legalitatea, realitatea si necesitatea cheltuielilor efectuate in numerar sau prin
alte mijloace de plata.
c2)
La nivelul institutiilor publice, principalele obiective ale
activitatii control financiar ulterior constau in stabilirea:
- modului de administrare si utilizare a fondurilor acordate de la buget
- modului de utilizare a mijloacelor si a fondurilor din dotarea unitatilor
economice ale statului.
- indeplinirii integrale si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscala fata
de diferite structuri guvernamentale.

10

 Dupa structurile care o exercita:

A. Control financiar al statului
- se defineste ca fiind activitatea de verificare financiara exercitata
de catre structurile specializate ale statului, organizate in acest scop pe baza de prevederi
legale proprii.
Dupa locul de exercitare, in cadrul institutiilor din sfera de activitate a legislativului sau a
excutivului, controlul financiar al statului este organizat in structuri distincte, cu statute si
atributii proprii fiecareia dintre ele, astfel:
A1) In sfera de activitate a legislativului, controlul financiar este organizat si exercitat de
Curtea de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control financiar ulterior extern
avand ca obiectiv verificarea modului de formare, administrare si intrebuintare a
resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.
A2) In sfera de activitate a executivului, controlul financiar este exercitat de catre
structurile specializate ale Ministerului Finantelor Publice si ale Autoritatii Nationale de
Control.
In cadrul Autoritatii Nationale de Control, activitatea de control financiar se exercita in
baza prevederilor legale proprii, prin urmatoarele forme specifice:
- control economic exercitat de Corpul de Control al Guvernului
- control specific exercitat de Garda Nationala de Mediu si
Inspectoratul de Stat in Constructii
- control financiar exercitat de Garda Financiara si Autoritatea
Nationala a Vamilor
Controlul financiar de stat cuprinde in sfera sa administrarea si utilizarea
mijloacelor financiare publice, precum si respectarea reglementarilor financiar- contabile
in activitatea desfasurata de catre agentii economici in legatura cu indeplinirea
obligatiilor acestora fata de stat.
In concret, controlul financiar al statului are ca obiective:
Administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli
de functionare si intretinere a organelor centrale si locale ale administratiei
de stat si unitatilor finantate de la buget.
Utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de interes
general, subventionarea unor activitati si produse si pentru alte destinatii
prevazute de lege.
Exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente si actele de constituire a
societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici, urmarind stabilirea
corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiunilor financiare
si fiscale fata de stat.
Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la
prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal si
vamal.
Structuri cu atributii si competente in domeniul financiar- fiscal din cadrul Agentiei
Nationale de administrare fiscala (ANAF):
1. Garda Financiara
2. Autoritatea Nationala a vamilor

11

3. Curtea de Conturi a Romaniei

B)

Controlul financiar propriu

- se defineste ca fiind forma controlului financiar care se organizeaza si se

exercita in cadrul unitatilor economice in scopul prevenirii sau depistarii si solutionarii
efectelor unor abateri de la prevederile si normele legle prin care activitatile realizate in cadrul
acestora sunt definite.
Necesitatea instituirii, de catre unitatile economice, indiferent de forma acestora, a unui sistem
de control financiar propriu rezulta din obligatia:
- cunoasterii de catre conducatorii unitatii economice, in orice moment si la detaliu, a starii
patrimoniului propriu;
- recuperarii prejudiciilor si stabilirii raspunderilor pentru situatii care au afectat integritatea
sau corecta administrare a patrimoniului.
Orice conducator de unitate economica are interesul si obligatia de a cunoaste, in amanuntime
si in orice moment modul in care obligatiile financiare ce revin acesteia fata de stat au fost
calculate, inregistrate si virate la diferitele bugete, in cuantumul si la termenele stabilite prin
prevederile legale in vigoare.
In aceste conditii, oragnizarea unui sistem de control intern, care sa constate deficientele in
legatura cu modul de gestionare a patrimoniului si de indeplinire a obligatiilor financiare ale
unitatii economice fata de stat, este benefica atat acesteia cat si statului, deoarece creeaza
premisele realizarii obiectivelor stabilite prin organele de guvernare.
In functie de natura unitatii economice in cadrul careia se organizeaza si
se exercita, controlul financiar propriu poate avea urmatoarele doua forme:
Control financiar propriu organizat si exercitat in cadrul societatilor comerciale,
regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale
Control financiar propriu organizat si exercitat in cadrul institutiilor publice.
Controlul financiar propriu organizat in cadrul agentiloe economici se
exercita la randul sau, tot prin doua forme:
- control financiar preventiv al agentilor economici
- control financiar de gestiune.
Dupa sfera si continutul lui, controlul financiar poate fi de mai
multe feluri:
- control financiar complet
- control financiar partial
- control total
- control prin sondaj
- controale tematice
- controlul integrat
- controale combinate
O alta forma importanta de control este cel fiscal.

12

Activitatea fiscala reprezinta o componenta a activitatii financiare referitoare la stabilirea

si perceperea impozitelor si a altor venituri ale statului.
Controlul fiscal poate fi definit ca activitatea de verificare, supraveghere si analiza a
modului de realizare a obiectivelor referitoare la stabilirea, perceperea si virarea catre stat
a obligatiilor legale, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate
bugetului general consolidat.
Prin urmare, controlul fiscal este o parte componenta a controlului financiar, care in
ansamblul sau are ca scop descoperirea abaterilor, deficientelor, lipsurilor prin
compararea situatiei initiale, a obiectivelor stabilite, cu realitatea efectiva dupa derularea
proceselor economice si financiare si luarea sau propunerea de masuri pentru eliminarea
acestora.
In aceasta calitate, el contribuie la perfectionarea managementului atat la nivel micro cat
si la nivel macroeconomic. Controlul financiar se efectueaza la regii autonome, societati
nationale, companii nationale, societati comerciale la care statul, direct sau printr-o
institutie ori autoritate publica are calitatea de actionar si la alti agenti economici in
legatura cu indeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat.
Multitudinea formelor de exercitare a controlului financiar pune in evidenta marea
complexitate a obiectivelor care fac obiectul verificarilor, fiind o proiectare din unghiuri
diferite a diferitelor tehnici si procedee specifice asupra realitatii economiei si societatii.

2.3 Organizarea structurilor de control financiar

pe langa Parlamentul Romaniei
Activitatea de control financiar organizata pe langa Parlamentul Romaniei este
exercitata de catre o singura structura, specializata, Curtea de Conturi a Romaniei.

Curtea de Conturi

este organul suprem de control financiar si

jurisdictie in domeniul financiar. Infiintarea acesteia este prevazuta de Constitutia
Romaniei din 1991, care stabileste ca organizarea si functioanarea sa se reglementeaza
prin lege organica.
Necesitatea si importanta Curtii de Conturi sunt determinate de faptul ca, in conformitate
cu principiile democratice ale organizarii si functionarii statului, populatia trebuie sa
cunoasca, din sursa independenta si competenta, daca impozitele platite si averea publica
sunt administrate conform legii.
Prin modul cum este conceputa si organizata Curtea de Conturi, care functioneaza pe
langa Parlamentul Romaniei si isi exercita functiile in deplina independenta si in
conformitate cu dispozitiile prevazute in Constitutie si in celelalte legi ale tarii, are
menirea de a asigura populatiei atat cunoasterea daca banii de care se disperseaza prin
impozite si avere publica sau administrate conform legii, cat si convingerea ca toti cei
care nu respecta legea sunt obligati la raspundere, la recuperarea prejudiciilor cauzate.
Conform art.139 di Constitutie, Curtea de Conturi are:
13

Atributii de control asupra modului de formare, de administrare si de

intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public
Atributii jurisdictionale

Constitutia prevede, de asemenea, doua principale obligatii ce revin Curtii de Conturi :

- sa prezinte anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului
public national din exercitul bugetar expirat, cuprinzand si neregulile constatate
- sa controleze la cererea Camerei Debutatilor sau a Senatului modul de gestionare a
resurselor si sa raporteze despre cele constatate
Curtea de Conturi a Romaniei se compune din:
Sectia de control financiar ulterior
Camerele de conturi judetene si a municipiului Bucuresti
Curtea de conturi verifica la nivelul MFP/ANAF si al directiilor generale ale finantelor
publice judetene si a municipiului Bucuresti, respectiv la unitatile teriroriale ale acestora,
legalitatea stabilirii si incasarii veniturilor statului.
Astfel, se verifica respectarea dispoziitiilor legale cu privire la stabilirea, urmarirea si
incasarea sumelor datoarte de contribuabilii bugetului statului.

2.4 Organizarea structurilor de control

financiar in sfera de actiune a
executivului
In sfera de activitate a executivului, activitatea de control financiar este organizata in
structuri distincte care functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor Publice, ca
organ central ce pune in aplicare politica guvernamentala in domeniul financiar si
Autoritatea Nationala de Control, ca organ de specialitate al administratiei publice
centrale.

2.4.1 Ministerul Finantelor Publice

Principalele obiective ale activitatii Ministerului Finantelor Publice, asa cum au fost
ele stabilite in baza prevederilor legale de organizare si functionare constau in:
- elaborarea strategiei de punere in aplicare a Programului de
guvernare in domeniul finantelor publice
- elaborarea cadrului normativ si institutional necesar
realizarii obiectivelor din domeniul propriu de activitate.

14

- elaborarea si implementarea politicii bugetare si fiscale a

Guvernului
- administrarea datoriei publice a statului
- elaborarea cadrului legal in domeniul contabilitatii
- exercitarea controlului financiar public.
Activitatatea de control financiar sau forme derivate ale acesteia, in sensul teoretic al
notiunilor,este realizata in cadrul Ministerului Finantelor Publice de catre urmatoarele
structuri:
1. Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern
2. Directia Generala de Control Financiar Preventiv
3. Directia de Audit Public Intern
4. Agentia Nationala de Administrare Fiscala

2.4.2 Autoritatea Nationala de Control

- este organizata in baza prevederilor legale proprii ca organ de specialitate al
administratiei publice centrale care aplica programul Guvernului Romaniei in domeniul
exercitarii functiilor autonome de control.
Principalele actiuni pe baza carora ANC realizeaza axtivitatea de control sunt:
Elaboreaza strategia comuna si specifica de control pentru structurile de control
aflate in subordinea sau coordonarea sa.
Asigura exercitarea unitara a controlului si respectarea reglementarilor legale in
domeniul sau de activitate.
Administreaza si gestioneaza patrimoniul propriu in baza prevederilor legale de
organizare.
Din punct de vedere organizatoric ANC ii sunt subordonate urmatoarele institutii:
- Corpul de control al Guvernului
- Garda Financiara
- Autoritatea Nationala a Vamilor

2.4.3 Garda Financiara

Garda financiara se organizeaza ca institutie publica de control, cu personalitate
juridica, in subordinea Autoritatii Natioale de Control, finantata de la bugetul de stat.
Garda financiara exercita controlul operativsi inopinat privind prevenirea, descoperirea
si combaterea oricaror acte si fapte care au efect evaziunea si frauda fiscala cu exceptia
stabilirii diferentelor de impozite, taxe si contributii, precum si a dobanzilor si

15

penalitatilor aferente acestora, a urmaririi, incasarii veniturilor bugetare si solutionarii

contestatiilor.
Personalul Garzii financiare executa:
- operatiuni de control curent
- operatiuni de control tehnic
Garda financiara, in exercitarea atributiilor proprii, incheie, ca urmare a controalelor
operative si inopinate, acte de control prin care se constata contraventiile savarsite si
aplica sanctiunile stabilite de lege. Aceasta are dreptul sa constate acte si fapte care au ca
efect evaziunea si frauda fiscala, sa solicite organelor fiscale stabilirea obligatiilor
fiscale in intregime datorate, sa ceara organelor de executare competente luarea
masurilor asiguratorii ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la
urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea si sa sesizeze, dupa caz, organele
de urmarire penala.

2.4.4. Autoritatea Nationala a Vamilor

Autoritatea Nationala a Vamilor se organizeaza si functioneaza ca organ de
specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea
Autoritatii Nationale de Control. Aceasta aplica strategia si programul Guvernului in
domeniul vamal si exercita atributiile stabilite prin lege.
Autoritatea Nationala a Vamilor asigura aplicarea legislatiei in domeniul vamal in mod
uniform, impartial, transparent si nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice si juridice,
indiferent de statutul lor juridic si de forma de organizare si functionarea acestora.
In conformitate cu prevederile OG nr8/2005 privind stabilirea unor masuri de preluare a
Garzii Financiare si a Autoritatii Nationale a Vamilor in subordinea MFP, precum si a
unor masuri de reorganizare a Agentiei Nationale de Administare Fiscala, Garda
Financiara si Autoritatea Nationala a Vamilor trec in subordinea ANAF.

Corpul de Control al Guvernului

-

este instituia publica a carei activitate se desfasoara in subordinea ANC aflata in

directa coordonare a primului ministru.
Principalele obiective rezultate din propriile prevederi legale de organizare si
functionare constau in:
Controlul administrativ intern privind modul de respectare a prevederilor legale
in cadrul aparatului de lucru al Guvernului
Verificarea sesizarilor cu privire la conflictul de interese, privind unele masuri
pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si in mediul de
afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

16

Lupta antifrauda.

2.5

Organizarea structurilor de control

financiar la unitatile economice

Intr-o economie bazata pe principii de piata, libera initiativa a

membrilor societatii trebuie cultivata si stimulata, cu conditia ca materializarea acesteia
in practica sa se realizeze intr-un cadru organizat, institutionalizat. Agentii ce actioneaza
pe o piata economica, indiferent de forma de organizare a acesteia, au deplina libertate de
a decide in mod autonom asupra activitatii proprii de a stabili cat si ce produc, de a stabili
cota de repartizare a profitului pentru investitii si consum, conform obiectivelor imediate
sau de perspectiva.
Organizarea unor structuri interne de control financiar , proprii
unitatilor economice, constituie o sarcina legala numai pentru institutiile publice.
Cu toate acestea, organizarea unui sistem de control intern la nivelul tuturor unitatilor
economice, indiferent de forma de proprietate a acestora, este necesara, atat datorita
pemisivitatii actuale a cadrului legislativ, situatie care poate favoriza un climat de
instabilitate cu repercursiuni in cresterea numarului activitatilor nelegale, cat si a nevoii
de cunoastere in permanenta a situatiei patrimoniale si financiare a acestora.
Instituirea la nivelul unitatilor economice, a diferitelor forme ale controlului financiar
intern, este programata astfel incat, prin rezultate, sa reaspunda urmatoarelor cerinte
principale:
- sa asigure realizarea obiectivelor generale ale activitatii de control
financiar prin evaluarea sistematica a tuturor activitatilor derulate de unitatea economica
astfel incat sa se asigure mentinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate
structurilor si operatiunilor realizate de catre acesta.
- stabilirea obiectivelor specifice se dimensioneaza astfel incat sa
cuprinda pe cat posibil intrega arie a activitatilor desfasurate de institutie, sa fie adecvate
fiecarei perioade si sa fie rezonabile.
- sa contribuie la crearea unei atitudini de cooperare constructive a
intregului personal atat a celui de conducere cat si a celui de executie.
- sa realizeze conditiile unei supravegheri permanente a tuturor
activitatilor de catre personalul de conducere pentru a interveni prin actiuni corective
prompte si responsabile ori de cate ori se constata abateri de la prevederile legale sau de
la regulamentele si normele proprii de organizare si functionare.

17

Calitatea managementului activitatilor desfasurate de societatile comerciale este data in

primul rand si de capacitatea conducatorilor acestora de a preveni situatiile care, prin
efecte ar perturba realizarea in conditii de eficienta a obiectivelor propuse.
Activitatea de control financiar se organizeaza in cadrul compartimentului financiar
contabil al societatii comerciale si se exercita de catre conducatorul acestuia (director
financiar contabil, contabil sef).
Un exemplu teoretic de document prin care se organizeaza activitatea
de control financiar preventiv la nivelul unei societati comerciale, indiferent de forma
acesteia se prezinta astfel:
Societatea comerciala ,,X,, S.A
Decizia nr.10
Din ianuarie 2010
Conducatorul unitatii ( director general, presedinte,etc) in baza
prevederilor (documentul de numire a conducatorului legal al unitatii- ordin,
decizie), ale Legii nr.15/1990, ale Legii nr.30/1991, ale... (se trec, unde este cazul,
actele normative de infiintare a unitatii) si ale statului propriu de functionare.

CAP.III Obiectul controlului financiar;

surse de
date si informatii
Activitatea economica si financiara a unitatilor economice si a institutiilor se
reflecta in programele economice si financiare ale acestora, in evidenta contabila, in
darile de seama contabile si statistice etc. Toate acestea fac obiectul altor discipline de
studiu, insusirea cunostintelor temeinice in domeniul tuturor acestora.
Evidenta contabila este principala furnizoare de date si informatii pentru
efectuarea controlului. Majoritatea datelor necesare efectuarii controlului se gasesc in
documentele primare precum si in cele contabile, respectiv in conturi, situatii contabile
periodice, bilanturi, formulare anexe la darile de seama. Contabilitatea constituie insa
concomitent si obiect al controlului, fiind necesar sa se controleze organizarea rationala si
tinerea corecta si la zi a acesteia.

18

Constatarile controlului permit completarea sau corectarea inregistrarilor contabile, in

masura in care anumite fenomene sau operatii au fost omise sau gresit evidentiate. Intre
control si contabilitate exista deci relatii ample si reciproce.
Subliniem ca o importanta deosebita trebuie acordata controlului documentelor,
atat sub aspectul formei cat si sub aspectul continutului documentelor.
Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca obiective:
autenticitatea, exactitatea intocmirii, valabilitatea documentelor si efectuarea
corecta a calculelor.
Din punct de vedere al continutului controlul documentelor are ca obiective:
legalitatea, realitatea- exactitatea si eficienta, respectiv necesitatea,
economicitatea si oportunitatea operatiilor economice si financiare consemnate in
documente.
Un control financiar fundamentat si cuprinzator nu poate evita controlul gestionarii,
folosirii si evidentei formularelor cu regim special si nici ceea ce indeobste numim
controlul contabil asupra activitatii economice a diverselor unitati.
- Controlul asupra gestionarii, folosirii si evidentei formularelor cu regim special
are ca obiectiv preintampinarea si descoperirea oricarei sustrageri a formularelor
cu regim special pe tot parcursul gestionarii lor, astfel incat acestea sa nu poata fi
folosite in scopuri frauduloase.
- Controlul contabil este acel control asupra realitatii, legalitatii si eficientei
operatiilor si activitatii economice si financiare care se efectueaza cu ajutorul
mijloacelor contabilitatii.
Activitatii de control i se integraza si analiza activitatii economice a unitatilor. Astfel, in
timp ce analiza economico- financiara ofera posibilitatea ca, prin folosirea datelor
sintetice de evidenta, a documentelor centralizatoare sa se traga concluzii asupra realizarii
programelor, asupra factorilor care au influentat aceste realizari, a rezervelor existente in
intreprinderi, controlului ii revine sarcina de a continua aceasta analiza, prin verificari
faptice si cercetari pana la nivelul documentelor primare.
Deci, analiza scoate la iveala legaturile cauzale dintre fenomenele petrecute in
intreprindere, permitand aprecierea generala asupra situatiei economico- financiare a
acesteia, iar controlul, realizand o continuarea si o adancirea a analizei, completeaza si
concretizeaza in amanunt aceste constatari. Se poate aprecia ca analiza economicofinanciara constituie de fapt si o metoda de control.
Orice control, cu exceptia celor limitate strict la situatia gestionara, trebuie sa inceapa cu
analiza datelor din darile de seama, pentru a stabili indicatorii nerealizati si cauzele
acestor nerealizari , pentru ca apoi, axat pe aceste constatari, sa se adanceasca cercetarea
pana la documentele primare si pana la locul de desfasurare a proceselor, in vederea
stabilirii concrete a deficientelor si raspunderilor. Cu ajutorul lui, conducerea isi asigura
informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea concluziilor si calitatea
deciziilor. Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai
concomitent si ulterior, ci, in primul rand, este, bazat pe previziunea desfasurarii
activitatii, a posibilitatilor aparitiei deficientelor si anomaliilor. Pentru obtinerea
profitului maxim, pe langa evaluarea rezultatelor in raport cu obiectivele si normele
stabilite, controlul contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita
decizii de corectie.

19

La solutionarea problemelor financiare participa o multitudine de organe, care fac

parte din sistemul democratiei reprezentative, din autoritatea administrativa sau constituie
organe specializate ale puterii executive ori compartimente financiare in intreprinderi si
institutii, dupa caz. Din categoria organelor democratiei reprezentative fac parte organele
puterii centrale de stat: Parlamentul si consiliile judetene, municipale, orasenesti si
comunale. Sub directa indrumare a acestor organe functioneaza organele administratiei de
stat, prefecturile si primariile.
Din categoria institutiilor financiare specializate fac parte: Ministerul Finantelor,
bancile, societatile de asigurari si reasigurari etc. Compartimentele financiare
functioneaza in ministere si alte organe centrale ale administratiei de stat, in prefecturi si
primarii, precum si in intreprinderi si institutii.
Aproximativ la fel ca reglementarea veche, activitatea de control financiar al statului se
exercita prin Directia de control financiar si structurile subordonate apartinand directiilor
generale ale finantelor publice judetene.

Obiective specifice de control

In executarea atributiilor prevazute in art.5 din Legea nr.30/1991, cu modificarile
ulterioare, principalele obiective ale controlului financiar sunt:
Modul de respectare a disciplinei economico- financiare si de realizare a
prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli.
Modul de administrare si gestionare a mijloacelor materiale si a fondurilor
financiare de catre regiile autonome, societatile nationale si societatile
comerciale la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica,
are calitatea de actionar.
Modul de utilizare a ajutorului de stat( subventii, alocatii, credite cu garantia
statului, fonduri, facilitati), potrivit destinatiei prevazute de lege.
Exectitatea si realitatea inregistrarilor in evidente
Calitatea managementului.
Intocmirea actelor de control
Organele de control financiar intocmesc, de regula, urmatoarele acte de control:
- proces verbal de control financiar
- proces verbal intermediar
- proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor
- nota de constatare
- nota unilaterala
- nota de prezentare
- raport de inspectie fiscala.

20

Necesitatea exercitrii funciei de control a managementului public este evident.

Prezentm n continuare doar cteva argumente n acest sens:
- permite verificarea legalitii i oportunitii deciziilor administrative, respectiv
a eficienei msurilor adoptate de organele controlate.
- identific acele cauze care constituie o frn n desfurarea normal a
activitii.
- ofer posibilitatea corectrii coninutului deciziilor astfel nct acestea s fie n
concordan cu realitile sociale.
- determin iniierea unor noi decizii
- pune bazele reorganizrii nu numai a activitii, ci i a structurii administraiei,
deoarece structurile din cadrul sistemului administrativ nu sunt imuabile, ele
variaz n raport cu dezvoltarea social i cu modul de adaptare a aparatului
administrativ la schimbare.

3.1

Finalizarea actiunilor de control financiar.

Masuri de valorificare a constatarilor
controlului financiar.

Controlul financiar nu se limiteaza la constatarea lipsurilor, deficientelor si abaterilor.

Controlul de constatare este urmat obligatoriu de controlul de remediere definitiva a
neajunsurilor si abaterilor constatate. O actiune de control nu este considerata incheiata
pana nu se lichideaza toate deficientele constatate si se stabilesc masuri care duc la
imbunatatirea parctica a activitatilor economico-financiare. Controlul actioneaza pentru
solutionarea corecta, operativa a problemelor, iar acolo unde sunt incalcate legile, in
conformitate cu prevederile si drepturile legale, controlul ia masuri inclusiv pentru
sanctionarea celor vinovati.
Finalizarea actiunilor de control financiar, respectiv valorificarea constatarilor facute,
depinde de organul care a axercitat controlul,de conducerea agentului economic si de
aplicarea solutiilor corespunzatoare, in functie de natura activitatii si deficientelor sau a
rezervelor de imbunatatire constatate.
Pentru finalizarea actiunilor de control financiar se utilizeaza, in mod selectiv, diferentiat
si corelat, in functie de aspectele concrete ale activitatiilor sau obiectivelor supuse
controlului, o serie de masuri, cai, tehnici sau modalitati, in principal, se pune accent pe

21

determinarea oricaror masuri necesare pentru remedierea si prevenirea repetarii

deficientelor si abaterilor constatate si tragerea la raspundere a persoanelor vinovate.
Pentru stabilirea raspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar avem
urmatoarele raspunderi: disciplinara, contraventionala, materiala si penala.

BIBLIOGRAFIE

22

,,Control financiar si fiscal,,- CECCAR Dr. Petre Popeanga, Dr. Gabriel Popeanga,
Editura CECAR, Bucuresti, 2004
,, Sistemul de control financiar- fiscal si de audit din Romania,,- Mircea Boulescu,
Fuat Cadar, Editura Economica.
,, Managementul controlului financiar,, - Ion Bostan

23