Trecura ani. E noapte.

n camera bogata,
Pe-un pat alb ca zapada, copila sta maret.
O candela de aur c-un punct de foc arata
Prin umbra stravezie icoane pe pareti.

Culcata jumatate, copila cu-ntristare

Zmbeste. Plete blonde pe umere cobor
Si cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mare
Arata nu amorul ci setea de amor.

Iar fata ei frumoasa-i de-acea albeata sura,

Brumata ca-n lucirea unui margaritar;
Pe brate de zapada, pe snii ei se fura
A candelei lumina mai rar si tot mai rar.

Iar micile-i picioare ating covorul moale

Si chinuie papucii de-atlaz, care stau jos.
L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poale
Sta n genunche dnsul, privind ntunecos...

Sub umeri-unei fete ca marmura de rece

Sunt umbrele-ntristarii, ce-adnci l-arata slab;
Prin ochii mari si negri o ndoiala trece,
Ce fulgera n taina, apoi dispare-n grab.