Nivelul optim al poluarii ca limita a economiei mediului (continuare):

A+B+C= BMP masa profitului total

B+C+D= CME pagubele totale de mediu
A Profit social optim
A+B profitul privat optim in conditiile asumarii sub o forma sau alta a nivelului optim
social al productiei (Qs)
C profit privat anulat ca urmare a asumarii deciziei internalizarii pagubelor de mediu
in suma = c
B poluare optima
Deoarece pentru un nivel Qs al productiei, reprezinta optimul social al acestuia paguba
de mediu corespunzatoare egala cu B, vom considera ca suprafata B reprezinta nivelul optim
al poluarii.
C+D nivelul nonoptimal al poluarii
Adoptarea deciziei de reducere a nivelului productiei (emisiei) de la Qp la Qs trebuie
sa satisfaca in termenii rationalitatii economice A+B+C-(B+C+D)>0 A>D.
Reducerea emisiei de poluanti de la un nivel Qp la un nivel corespunzator lui Qs se
poate realiza in practica utilizand instrumente directe (standarde pentru protectia mediului):
standarde de mediu, produc, proiectare) si instrumente indirecte/economice: taxa pe emisie,
pe produs, acreditivul de mediu, sisteme de consignatie, permise de poluare agricola.
Grafic

Q1 E1 caz in carepoluatorul, in conditiile reducerii taxei pe emisie va trebui sa

plateasca o suma S1= E1xt1
Daca nivelul dorit al calitatii mediului il reprezinta E2, corespondentul lui Q2,
poluatorul va plati suma S2= E2xt2
Poluatorul insa are de ales o combinatie intre nivelul cheltuielilor pe care le-ar putea
suporta pentru scaderea emisiei (investitii pentru modernizarea instalatiilor, proceselor
tehnologice, astfel incat nivelul emisiei de poluanti pe unitatea de produs sa scada) si efortul
pe care este dispus sa-l faca pentru plata taxei de emisie.
Pentru un nivel al emisiei superior lui E2, costurile cu depoluarea (investitii) sunt mai
mici decat taxa pe tona de emisie, motiv pentru care vom opta pentru reducerea scaderii si nu
pentru plata taxei.
Pentru reducerea initiala a emisiei costurile de depoluare sunt mici.

Ecolimbaje

Bunurile publice de mediu:

Bunurile publice pot fi definite in functie de bunurile private sau tinand cont de
propriile lor caracteristici.
Sunt considerate private bunurile care indeplinesc urmatoarele 2 principii:
-

Principiul excluderii
Principiul rivalitatii

Principiul rivalitatii se refera la faptul ca unul si acelasi bun nu poate fi consumat si

utilizat in acelasi timp de 2 sau mai multi consumatori sau utilizatori.
Ex: O suprafata de teren agricol nu poate fi cultivata in acelasi timp de 2 sau mai
multi agricultori.
Principiul excluderii este reflexul rolului pretului in mecanismul de apropriere
(insusire) a unui bun in sensul ca cel care plateste pretul unui bun ii exclude pe ceilalti de la
posibilitatea insusirii acelui bun.
Bunurile care nu indeplinesc principiile rivalitatii si excluderii se numesc bunuri
publice, precizam totusi ca principiul excluderii poate sa nu fie aplicat asa cum este cazul
dobandirii unor bunuri in urma unor actiuni caritabile.

Tinand cont de propriile lor caracteristici, sunt considerate bunuri publice, bunurile
care indeplinesc urmatoarele conditii:
-

Imposibilitatea excluderii unor consumatori de la consumarea unui bun de catre

alti consumatori
Consumul/utilizarea bunului nu depinde de vointa consumatorului/utilizatorului
Consumul/utilizarea bunului nu depinde de numarul consumatorilor/ utilizatorilor
bunului in cauza

Bunurile care indeplinesc toate cele 3 conditii se numesc bunuri publice pure, iar cele
care nu indeplinesc una sau 2 cerinte se numesc bunuri publice mixte.