Exceptiile de competenta. Declinarea de competenta.

Conflictele de competenta

Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de catre procuror, parti sau de catre instanta, din
oficiu.
Exceptiile de necompetenta materiala si personala pot fi ridicate oricand, in cursul procesului
penal.
Exceptiile de necompetenta teritoriala pot fi ridicate numai pana la citirea actului de sesizare a
instantei.
Cand competenta instantei este determinata de calitatea persoanei, instanta ramane competenta
sa judece cauza, chiar daca persoana si-a pierdut calitatea pe care o avea initial, daca:
a) infractiunea savarsita are legatura cu calitatea pe care o avea faptuitorul
b) s-a dat o hotarare in prima instanta.
Instanta competenta sa judece o cauza va ramane competenta sa judece acea cauza si dupa
schimbarea incadrarii juridice a faptei, in situatia in care constata ca, fata de noua infractiune dedusa
judecatii, competenta ar fi o instanta ierarhic inferioara.
In situatia in care o instanta constata ca nu este competenta sa solutioneze o cauza penala,
atunci este obligata sa-si decline competenta.
Prin hotararea de declinare a competentei instanta necompetenta este obligata sa idice care
instanta urmeaza sa solutioneze cauza.
Daca este vorba de o necompetenta materiala sau personal, atunci instanta careia i-a fost trimis
dosarul, poate mentine actele si masurile procesuale indeplinite de instanta necompetenta.
In schimb, in cazul necompetentei teritoriale, se menin toate actele ndeplinite de instana
necompetent.
Hotrarea de declinare a competenei nu este supus nici apelului si nici recursului.
Conflictele de competenta sunt de 2 feluri:
1) conflicte negative
2) conflicte pozitive

Conflictele de competenta negative desemneaza acea situatie juridica in care doua sau mai
multe instante se declara toate necompetente s judece cauza.
Conflictul pozitiv de competen desemneaz acea situaie juridica in care doua sau mai multe
instante se declara toate competente s soluioneze cauza.
Conflictele de competen se solutineaza de catre instanta ierarhic superioara celor aflate in
conflict.
n cazul conflictului pozitiv de competen, instana ierarhic superioara va fi sesizat de catre
ultima dintre instantele care s-a declarat competente, iar in cazul conflictului negativ de competen , de
catre instanta care i-a declinat ultima competena.
Instanta care se declara ultima competent, precum si cea care isi declina ultima competen a,
sunt obligate s ia masurile necesare i s efectueze actele care reclam urgenta.
Conflictul de competen este solutionat de instanta de judecata superioara cu citarea partilor.
Cand instanta sesizata se solutioneze conflictul de competen constat c nu este instan
ierarhic superioara in rapor cu instantele aflate in conflict, atunci se va desesiza i va trimite dosarul
catre instana superioara comun celor aflate in conflict.
n urma solutionarii conflictului de competenta, prin hotarare, instanta superioara va stabili care
dintre instanele aflate in conflict este cea competent s soluioneze cauza.
Instana careia i-a fost trimis cauza spre soluionare este obligat sa respecte dispozitiile date
de instana superioar, ea neputandu-i declina competena decat in situaia in care, in urma
administrarii probelor rezulta o alta situaie juridic decat cea iniiala.
n cadrul procesului penal pot aparea i diferite chestiuni prealabile, adic acele situaii de fapt,
referitoare la dispoziii legale apartinand altor materii.
Instanta penala va trebui sa solutioneze aceste chestiuni prealabile, chiar daca in mod normal
ele ar fi de competenta unor altor instante.
Chestiunile prealabile se soluionez potrivit regulilor prevzute in materia carora acestea
apartin. (ca de exemplu se invoca chestiuni de dreptul familiei)
Hotrrea pronunat de instanta civila cu privire la o astfel de chestiune prealabila are
autoritate de lucru judecat fa de instana penala.

Conexitatea si indivizibilitatea

Sunt anumite situatii in practica cand, intre infractiunile savarsite sau intre faptuitori exista o
anumite legatura, iar pentru o mai bun judecat a cauzei, se impune reunirea acestora, astfel incat
cauzele sa fie judecate de catre aceeasi instanta.
Sunt cazuri de conexitate urmatoarele:
a) cand 2 sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite de una sau mai multe persoane
impreuna, in acelasi timp i in acelasi loc
b) cand 2 sau mai multe infractini sunt savarsite in loc sau in timp diferit, ins dupa o prealabile
intelegere intre infractori
c) cnd o infraciune este savarsite pentru a pregati, inlesni sau a ascunde savarsirea unei alte
infractiuni ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspunderea penal a
faptuitorului altei infraciuni.
d) Cnd intre dou sau mai multe infractiuni exista o legtur si reunirea cauzelor se impune
pentru o buna infaptuire a justitiei.
Sunt cazuri de indivizibilitate:
a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane
b) cand 2 sau mai multe infractiuni sau fost savarsite prin acelasi act
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri, cand 2 sau mai multe acte materiale
alcatuiesc o singura infractiune.
Atunci cand avem de a face cu un caz de conexitate sau de indivizibilitate, cauzele penale se
reunesc de catre instanta competenta. Daca sunt competente mai multe instante egale in grad, atunci
judecata cauzelor reunite se va face de catre instanta care a fost prima sesizata.
Daca sunt competente instante de grade diferite, atunci cauzele reunite vor fi judecate de catre
instanta superioara in grad.
In situatia in care sunt competente si instante civile si instante militare, atunci cauzele reunite
vor fi judecate de catre instanta civila, cu exceptia situatiei in care instanta militara este superioara in

grad, caz in care competenta va apartine instantei civile echivalente instantei militare. In aceasta din
urma situatie, cauzele se reunesc de catre instanta militara, care va trimite apoi dosarul instantei civile.
Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unei infractiuni vor fi judecate de catre
instanta care va judeca infractiunile la care acestea se refera, cu exceptia situatiei in care competenta
apartine unei instante de grad diferit, caz in care vor fi solutionate de catre instanta ierarhic superioara.

Incompatibilitatea, abtinerea si refuzarea

Incompatibilitatea. Judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul 4 inclusiv, nu pot sa
faca parte din acelasi complet de judecata.
Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze, nu mai poate participa la judecarea
aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei dupa desfintarea hotararii, cu trimitere in
apel, sau dupa casarea in recurs.
In practica, s-a statuat faptul ca nu este incompatibil sa judece intr-o astfel de cale de atac ori
dupa desfintarea sau casarea hotararii, judecaoturul care, la fond, a faccut parte din completul de
judecata doar la cateva termene, fara sa participe la dezbateri sau la pronuntarea hotararii.
De asemenea, nu este incompatibil nici judecatorul care, anterior a solutionat una sau mai multe
cereri de eliberare formulate de catre invinuit/inculpat.
In practica s-a statuat si faptul ca nu este incompatibil sa judece o cerere de revizuire atunci
cand s-au desoperit probe noi acel judecator care a solutionat fondul cauzei.
De asemenea, nu este incompatibil judecatorul care anterior admisese o plangere formulata in
baza art 278 indice 1 cpp, restituind cauza procurorului pentru inceperea sau completarea urmaririi
penale.
Potrivit cpp, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior
parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in cauza.
Cu privire la acest caz de incompatibilitate, printr-un RIL, ICCJ a statuat ca nu devine
incompatibil sa solutioneze cauza judecatorul care, la un moment dat, a pus in discutia partilor
schimbarea incadrarii juridice a faptei.
In schimb, tot in practica, s-a statuat faptul ca, devine incompatibil sa solutioneze cauza
judecatorul care admite plangerea formulata in baza art 278 indice 1 alin 8 lit c, retinand cauza spre
solutionare.

Sunt de asemenea cazuri de incompatibilitate urmatoarele pt judec, atunci cand:

a) a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in calitate
de procuror la instanta de judecata, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de
prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale.
Fata de acest caz de incompatibilitate, in practica judiciara s-a decis ca nu este incompatibil sa
judece fondul judecatorul care s-a pronuntat pe o cerere fie de ilocuire, fie de incetare, fie de revocare a
unei masuri preventive. De asemenea, nu este compatibil nici judecatorul care, anterior, a solutionat o
cerere de liberare provizorie.
Tot practica judiciara a statuat, in mod constant, ca judecatorul care a solutionat un recurs
impotriva unei incheieri referitoare la masura arestarii preventive, nu devine incompatibil sa judece un
alt recurs privitor la o astfel de masura preventiva.
b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti.
Apreciem ca devine incompatibil sa judece o cauza cel care initial a fost aparatorul uneia dintre
parti, chiar si in situatia in care nu a indeplinit efectiv acte de asistenta juridica.
c) a fost expert sau martor
d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma el, sotul, sau vreo alta ruda
apropiata
In practica s-a statuat faptul ca devine incompatibil si acel judecator care se afla intr-o relatie de
dusmanie cu vreuna dintre parti
e) sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul 4 inclusiv, a efectuat acte de urmarire penala, a
efectuat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a
arestarii preventive in cursul urmaririi penale;
f) este sot, ruda sau afin, pana la gradul 4 inclusiv, cu una dintre parti sau cu avocatul ori
mandatarul acesteia;
g) este tutore sau curator al uneia dintre parti
h) a primit liberalitati de la una didn parti avocatul sau mandatarul acesteia

Judecatorul este de asemenea incompatibil de a participa la judecarea cauzei intr-o cale de atac,
atunci cand, in fond, procesul a fost solutionat in calitate de procuror sau judecator, de sot, ruda sau
afin pana la gradul 4 inclusiv.
Cazurile de incompatibilitate de mai sus se aplica mutatis mutandis (mutand ceea ce este de
schimbat) si procurorului si grefierului.
In situatia in care constata ca se afla in unul din cazurile de incompatibilitate de mai sus,
judecatorul are posibilitatea sa se abtina. Daca nu face acest lucru, impotriva sa se poate formula o
cerere de recuzare.
Cererea de recuzare poate fi formulata de catre partea interesata, de indata ce a luat cunostinta
de existenta cazului de incompatibilitate.
In practica s-a statuat faptul ca, procurorul nu poate formula cerere de recuzare.
Cererea de recuzare se formuleaza fie oral, fie in scris, aratandu-se cazul de incompatibilitate si
explicandu-se intreaga situatie de fapt si mijloacele de proba necesare dovedirii acestuia.
Cererea de recuzare se solutioneaza de catre un alt complet de judecata, judecatorul recuzat
neputand face parte din respectivul complet.
Completul ivestit cu solutionarea cererii de recuzare sau de abtinere, solutioneaza cauza in
prezenta procurorului, iar daca considera necesar, va audia persoana care se abtine sau a carei recuzare
se cere.
De asemenea, daca considera necesar, completul de abtinere sau de recuzare va audica si partile.
Prin hotararea pronuntata, completul va stabili, in cazul in care va admite cererea, in ce masura
actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
In practica s-a statuat ca cererea de recuzare a intregii insstante este inadmisibila.
Judecarea cererii de recuzare se face in sedinta secreta. Judecarea cererii in sedinta publica are
ca efect nulitatea relativa a hotariarii pronuntate. In schimb, daca din completul de judecata face parte
si cel recuzat, hot pronuntata va fi lovita de nulitate absoluta.
In situatia in care nu se poate forma la respectiva instanta un complet care sa judece cererea de
abtinere sau recuzare, atunci dosarul va fi inaintat catre instanta ierarhic superioara.
Judecatorul care este recuzat, pana la solutionarea cererii de recuzare, are dreptul sa se pronunte
cu privire la masurile preventive din respectiva cauza.
In situatia in care judecatorul stie ca este incompatibil, dar nu se abtine si nici nu este recuzat,
sanctionea care intervine asupra hot pronuntate in cauza este nulitatea relativa.

In situatia in care este recuzat organul de cercetare penala, atunci cererea se adreseaza fie
acestuia, fie procurorului.
Daca este adresata organului de cercetare, acesta trebuie sa o inainteze cu explicatiile sale
procurorului, care se va pronunta in 3 zile asupra cererii.