Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Centrul de studii Dumitru Staniloae - Paris

Prelegeri disciplina Vechiul Testament

2013
Prelegerea 3 (13 iunie 2013)

BIBLIA, MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTA SAU DE LA QUMRAN,

TEXTELE APOCRIFE. CE RAPORTURI ?

Prolog
In ultimii ani, tot mai multe emisiuni ale unor prestigioase canale de televiziune precum
National Geographic, Discovery Chanel, BBC, etc. abordeaza subiecte ce vizeaza istoria si
dezvoltarea crestinismului primar. Ma refer aici la Documentarul despre Maria Magdalena, despre
Evanghelia lui Iuda (National Geographic 2006) si despre Descoperirea mormantului lui Iisus in
Ierusalim (Discovery Channel 04 martie 2007). Toate aceste documentare ce pana la un anumit
punct sunt foarte bine documentate si realizate, utilizandu-se a priori rigoarea si exigenta stiintiica,
ridica in mintea si inima multor crestini semne de intrebare in legatura cu anumite adevaruri de
credinta sau fapte istorice pe care Biserica le marturiseste.
In conferinta din aceasta seara, voi urmari plecand de la aceasta stare de lucruri si provocare,
sa realizez o aducere la zi in limba romana a progreselor arheologice si stiintifice in ceea ce priveste
Sfanta Scriptura, bineinteles fara a avea pretentia de a fi epuizat acest subiect. Totodata, voi urmari
sa ofer posibilitatea vulgarizarii acestei tematici in parohiile din cuprinsul Mitropoliei noastre si nu
numai, prin prezentarea simpla si concisa a diferentelor si asemanarilor dintre Biblie si celelalte
corpora literare ce abordeaza Legea cea Veche si persoana si lucrarea lui Iisus Hristos.
Textul Sfintei Scripturi pe care il avem astazi, pe vremea Apostolilor sau a apologetilor nu
era nici pe departe atat de bine (daca se poate spune acest lucru dat fiind faptul ca pentru Vechiul
Testament Biserica noastra ortodoxa nu s-a pronuntat oficial in legatura cu numarul de carti)
structurat si ingradit (canon). In acest sens, in perioada primara a Bisericii, perioada de formare si
structurare, cartile Noului Testament sunt redactate in functie de necesitatile si evolutia Bisericii
care intalnea atat mentalitatea pagana cat si intelepciunea seculara a Greciei antice si chiar milenara

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

a Egiptului si Mesopotamiei. Atat crestismul cat si pagansimul s-au influentat mai mult sau mai
putin, socul intalnirii dand nastere gnosticismului.
Gnosticismul, prin invatatura si proximitatea de crestinism a fost considerat extrem de
periculos (Irineu de Lyon) pentru ca denatura si re-inventa crestinismul. Departe de a fi opera unor
pagani neinstruiti sau a unor discipoli ai lui Iisus autentici, lucrarile gnostice exaltau existenta lui
Iisus in sferele nepatrunse a unui divinitati difuze, impersonale sau personale, divine sau
intermediare. Dintre operele gnostice cele mai cunoscute amintim Evanghelia dupa Toma (in epoca
exista obiceiul de a ridica prestigiul si autoritatea unei opere prin atribuirea unei titulaturi deja
celebre), Evanghelia dupa Iuda, Evanghelia dupa Filip, Proto-evanghelia dupa Iacob, etc.
Manuscrisele de la Qumran, descoperite in anul 1946, contin o bogata biblioteca ascunsa in
grotele ce flancheaza Marea Moarta (arata poze cu grotele), langa situl arheologic cunoscut sub
numele de Qumran (arata Marea Moarta). Dupa serioase si sistematice cercetari arheologice ce au
avut parte de o mediatizare rar intalnita, lumea academica este divizate in ceea ce priveste
conectarea manuscriselor gasite in grotele invecinate sitului de la Qumran cu situl insusi. Totodata,
unii cercetatori sunt rezerv ati in ceea ce priveste atribuirea paternitatii bibliotecii si textelor sectei
esenienilor, despre care vorbesc Filon de Alexandria si Iosif Flavius (Despre razboaiele iudilor;
????). Astfel, avem de-a face cu opera esenienilor sau cu un loc de ascunzatoare al manuscriselor
de la Templu cu ocazia distrugerii imminente a Ierusalimului in anul 70 sub Vespasian si fiul sau
Tit.
Indiferent de rezultatul la care se va ajunge, importanta acestei descoperiri este imensa
pentru studiul si intelegerea Sfintelor Scripturi. In cele 11 grote in care au fost gasite vase de lut cu
manuscrise, se aflau peste 9001 de rulouri si fragmente (fragmentarea acestora fiind cauzata atat de
conditile de prezervare cat si fragmentarii intentionate facute de unii beduini in momentele de
inceput ale explorarii grotelor). Texte biblice, peseudoepigrafice si sectare imparteau aceleasi
lacasuri de pastrare si este foarte posibil sa fie opera uneia si aceeasi grupari iudaice, esenienii
(parearea dominicanului Humbert, pe care o impartasesc si eu).
In cadrul subiectului de fata, ne intereseaza mai putin paternitatea si apartenenta acestor
rulouri. Ceea ce doresc sa subliniez in acest curs este continutul lor si raporturile cu textele Sfintei
Scripturi. Daca raporturile cu Vechiul Testament sunt evidente si foarte numeroase, cele cu Noul
Testament sunt mai putine si adeseori indirecte.

Vechiul Testament

S.C. MIMOUNI, Qoumrn et les origines du christianisme, in A. LEMAIRE si S.C. MIMOUNI (ed.), Qomran et le
judasme du tournant de notre re: Actes de la Table Ronde, Collge de France, 16 novembre 2004 (Collection de la
Revue des tudes juives, 40), Leuven, Peeters, 2006, p. 149.

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Autorii manuscriselor de la Qumran acceptau autoritatea cartilor 1 Enoh, Jubileelor sau

Ruloul Templului ca si a celorlalte carti biblice veterotestamentare.
Textele biblice de la Qumran demonstreaza fidelitatea textului biblic pe care il avem in
Biserica. Putem afirma cu toata increderea ca, cel putin in ceea ce priveste Vechiul Testament, afara
de unele modificari ortografice interne dezvoltarii limbii ebraice si unele mici schimbari, in
proportie de 98% textul biblic este nealterat.
S-au gasit aproximativ 300 de compozitii independente2. Dintre textele biblice, cele mai
multe copii ale vreunei carti din Sfanta Scriptura apartin Psaltirii, 36 de copii. Alte carti nu au decat
o copie. Lipseste cu certitudine cartea Esterei insa nici 1-2 Paralipomena nu sunt bine atestate.
Singurul fragment atribut acestei carti nu intalneste unanimitatea cercetatorilor. Media de copii
pentru textele non-biblice este de 7,7 si depasesc pe cele biblice3.

LXX sau TM ?
LXX sau Septuaginta desemneaza traducerea in greaca a Torei, o productie literara realizata
in Alexandria Egiptului la jumatatea secolului al III-lea i.Hr.. In timp, acestei traduceri s-au adaugat
si cartilor profetilor sau cele istorice. Astfel, LXX propriu zise s-au adaugat o serie de de traduceri
si editii ale altor carti iudaice (OG old greek), ba chiar si lucrari originale redactate in greaca
(finele sec. I i.Hr.), unele care nu se regasesc in viitoarea Biblie ebraica standard. Aceasta
flexibilitate a canonului biblic a putut fi posibila dat fiind faptul ca, in ceea ce priveste iudasimul,
stabilirea canonului (canon cuvant de origine greaca ce inseamna norma sau regula) s-a
realizat la Iamnia in jurul anilor 90 d.Hr. Acest canon insa nu va reprezenta intregul iudaism ci doar
parerea singurului partid religios care a supravietuit dezastrurului din anii 70. De altminteri,
iudaismul de factura fariseana se va impune abia in jurul anilor 132-135 d.Hr. cand, sub influenta
lui Rabbi Aqiba, se cristalizeaza canonul ebraic, ce include si mult disputata Cantarea Cantarilor4.
De exemplu, 1-4 Macabei nu fac parte din Codex Vaticanus (sec. IV) insa se regasesc in Codex
Alexandrinus (sec. V).
Din LXX se vor realiza in primele secole crestine traduceri : Vetus Latina, versiunile in
compta Sahidic si Bohairic, in etiopiana si in aramaica.
Vulgata lui Ieronim chiar daca initial se voia a fi o simpla reviziure a Vetus Latina va ajunge
sa aiba ca baza de traducere TM.

E. TOV, Hebrew Bible, Greek Bible, and Qumran. Collected Essays (Texts and Studies in Ancient Judaism, 121),
Tbingen, Mohr Siebeck, 2008, p. 436.
3
TOV, Hebrew Bible, p. 437.
4
R. SOLLAMO, The Significance of Septuagint Studies, in S.M. PAUL, R.A. KRAFT, L.H. SCHIFFMAN si W.W. FIELDS
(ed.), Emanuel. Studies in Hebrew Bible Septuagint and Dead Sea Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to
Vetus Testamentum, 94), Leiden Boston, Brill, 2003, p. 497-498.

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Odata cu Reforma are loc o asa numita intentie de a se reveni la sursa, la izvoare, afirmanduse cu aceasta ocazie ca TM este textul corect (Hebraica veritas).
Cartea Psalmilor din prisma textelor de la Qumran : elemente suprinzatoare.
Chiar daca cartea profetului Ieremia este mai lunga in TM, Qumran a permis sa se explice
existenta unui text ebraic anterior TM si mai scurt (4QJer 2b,d) si care se regaseste in LXX5.
Fecioara sau Femeia tanara? 1QIsa are termenul femeie tanara deci confirma lectia TM.
Insa acesta este singurul manuscris care contine Is 7,14, in conditiile in care cele mai multe copii ale
unei carti la Qumran sunt din Isaia.
Cat priveste critica textuala a Pentateuhului, Pentateuhul Samaritean, ajutat de unele
manuscrise de la Qumran si de LXX, ne face sa credem ca este un martor al unui text pre-masoretic.
Cat despre celelalte carti biblice, LXX permite regasirea sau cautarea textului original.
Numeroasele puncte comune dintre manscrisele de la Qumran si LXX invita sa presuspunem o
sursa ebraica originala, diferita de TM. Interesant este ca daca pana recent LXX era catalogata ca un
text ce prezinta dezvoltari secundare si eventuale modificari intentionate in text (cel putin in cartile
istorice), se pare ca TM ar trebui sa fie inteles astfel6.
De altminteri, studiile qumranice scot din ce in ce mai mult in evidenta faptul ca TM este
doar unul din multe texte ebraice care au existat si au circulat inaintea stabilirii sale. Datorita
progreselor facute in studierea manuscriselor de la Qumran, Emanuel Tov propune ca editia Biblia
hebraica sa fie numita mai degraba Biblia masoretica7, in sensul ca in secolele premergatoare
crestinismului si in primul secol crestin, varietatea textelor biblice ebraice era mult mai mare decat
textul ebraic preferat de cercurile preotesti si fariseice (proto-masoretic) si care va fi vocalizat si
stabilizat in primul mileniu crestin. Criza distrugerii Templului si slabirea sau disparitia totala a
celorlalte grupari religioase iudaice au dus la sistematizarea textului biblic si aparitia unui text
proto-masoretic dupa Iamnia8. Dat fiind faptul ca avem de-a face la Qumran cu o pluralitate textuala

Cf. SOLLAMO, The Significance, p. 511.

Cf. A. AEJMELAEUS, What Ralfs Could Not Know : 1 Sam 14,4-5 in the Old Greek, in H. AUSLOOS, B. LEMMELIJN si
J. TREBOLLE BARRERA (ed.), After Qumran. Old and Modern Editions of the Biblical Texts The Historical Books
(BETL, 246), Leuven Paris Walpole (MA), Peeters, 2012, p. 82 (Numerous agreements between the Qumran
manuscripts and the Septuagint have given scholars more confidence in the Septuagint reflecting a Hebrew text
different from the MT even in cases where we do not have the Hebrew Reading preserved in any fragment. This is a
question to see that the Septuagint often bears witness to a Hebrew text different from the MT. The next step is
getting used to the idea that the original wording might be found through the Septuagint and that the MT should be seen
as are presenting secondary developments, even intentional changes of the text, at least in the historical books).
7
Cf. E. TOV, The Many Forms of Hebrew Scripture. Reflections in Light of the LXX and 4QReworked Pentateuch, in A.
LANGE, M. WEIGOLD si J. ZSENGELLR (ed.), From Qurman to Aleppo. A Discussion with Emanuel Tov about the
Textual History of Jewish Scriptures in Honor of his 65th Birthday (Forschungen zur Religion und Literatur des Alten
und Neuen Testaments, 230), Gttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 2009, p. 14 ; ID., The Place of the Maseretic Text in
Modern Text Editions of the Hebrew Bible: The Relevance of Canon, in L. MCDONALD si J.A. SANDERS (ed.), The
Canon Debate, Peabody (MA), Hendrickson, 2002, p. 234-251.
8
Cf. E.C. ULRICH, The Qumran Biblical Scrolls: The Scriptures of Late Second Temple Judaism, in H.L. TIMOTHY e.a.,
The Dead Sea Scrolls in Their Historical Context, Edinburgh, T & T Clark, 2000, p. 67-87 ; D. BARTHELEMY, Critique
6

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

si ca mare parte din manuscrisele gasite in cele 11 grote nu au fost redactate la Qumran, tindem sa
afirmam ca in perioada celui de-al doilea Templu, iudaismul nu cunostea o standardizare a textului
biblic proto-masoretic.
Recent, unii cercetatori propun ca standardizarea textului proto-masoretic incepuse cu mai
mult de un secol inainte de distrugerea celui de-al doilea Templu, mai intai in iudaismul din Egipt si
mai tarziu in cel din Iudeea9. Cu toate acestea, consider ca farisesmul este cel care reuseste
impunerea noului text masoretic prin insasi faptul ca a reusit sa se impuna in iudaismul fara
sacerdotiu si fara Templu. Catastrofa din anii 70 nu a insemnat distrugerea poporului evreu, cu toate
ca a pierit aproximativ un sfert din populatia totala, ci mai ales a combatantilor inversunati (zelotii) ,
a locuitorilor Iersualimului si a oraselor principale si a unei parti din elite (mai ales clasa preoteasca,
care isi pierde vocatia de sacrificatori ai lui YHWH in templu). Acest vid de putere a fost acaparat de
farisei care inca din vremea Mantuitorului erau foarte puternici si compacti. Nicodim era fariseu,
Paul era fariseu, Iosif Flavius, va ajunge sa scrie Istoria iudeilor, probabil din punctul de vedere al
unui fariseu. De altminteri, chiar el va da marturie despre acest proces de standardizare in cartea
Contra Apion 1.38 la noi nu exista mii de carti care sunt variante si in conflict intre ele. Pe cat de
sincera poate parea aceasta opinie, pe atat de mult manuscrisele de la Qumran o contrazic. Ma refer
aici de exmplu la psalmii originali gasiti la Qumran sau la numeroasele compozitii originale ale
esenienilor. La aceasta trebuie adaugate Pentateuhul samaritean si textele biblice crestine, adica
Noul Testament, care la vremea cand scria Flavius era deja in redactare, aproape complet.
Autorii qumranici nu au impus nicaieri directive cu privire la ceea ce ei considerau ca
Scripturi sfinte si nici nu s-au preocupat in mod expres de transmiterea fidela a textelor biblice. O
dovedesc manuscrisele cartii lui Isaia care sunt departe de a dispune de un text uniform10.

Noul Testament
In ceea ce priveste raporturile dintre Qumran si Noul Testament, este important de precizat
faptul ca o serie de expresii utilizate in greaca in Noul Testament sunt atestate astazi pentru prima
data in ebraica sau in arameana in manuscrisele de la Marea Moarta11.
Epistola lui Iuda (14-15) citeaza din 1 Enoh12.

textuelle de lAncien Testament. zchiel, Daniel et les 12 Prophtes (OBO, 50.3), Freiburg, Universittsverlag, 1992,
p. cxiii ; E. WRTHWEIN, Der Text des Alten Testaments, Stuttgart, Deutsche Bibelgesellschaft, 1988, p. 16-18.
9
A. LANGE, They Confirmed the Reading (y. Taan. 4.68a). The Textual Standardization of Jewish Scriptures in the
Second Temple Period, in A. LANGE, M. WEIGOLD si J. ZSENGELLR (ed.), From Qurman to Aleppo. A Discussion with
Emanuel Tov about the Textual History of Jewish Scriptures in Honor of his 65th Birthday (Forschungen zur Religion
und Literatur des Alten und Neuen Testaments, 230), Gttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 2009, p. 51.
10
Cf. J. LUST, Mesianism and the Septuagint. Collected Essays (BETL, 178), Leuven, Leuven University Press, 2004,
p. 92.
11
MIMOUNI, Qoumrn et les origines du christianisme, p. 149.
12
LIM, Towards a Description, p. 13-14.

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Manuscrisele de la Marea Moarta si scrierile Noului Testament detin o serie de terminologii

si concepte paralele, precum fiii luminii (1 Tes 5,4-9 ; Efes 5,8 ; 1QS I,9-11 ; II,16-17 ; 1QM
I,1.3.9.11.13 ; XIII,5-6) ; lucrarile Torei (Gal 2,16 ; Rm 3,20 ; 3,27-28 ; 4Q174 12 I,7 ; 4Q396
29) ; dreptatea lui Dumnezeu (Rm 3,21-24 ; 1QS XI,12) ; etc. Cu toate ca exista astfel de asemanari,
in ceea ce priveste profunzimea ideilor si conceptelor diferentele sunt prea mari13.
Exista si o serie de expresii ce sunt specifice Noului Testament si au echivalent ebraic sau
aramaic in manuscrisele de la Qumran. Astfel, mentionez expresiile Fiul lui Dumnezeu si Fiul
celui Prea Inalt cunoscute din Evanghelia dupa sfantul Luca 1,32 se regasesc in 4Q246 sau asanumita Apocalipsa aramaica14.
La fel, din seria Fericirilor, expresia fericiti cei saraci cu duhul isi are echivalentul intr-o
alta serie de Fericiri de la Qumran.
Initial, unii cercetatori au afirmat ca Sfantul Ioan Botezatorul ar fi facut parte din secta
esenienilor si ca ar fi tributar teologiei acestora. Explorarea cu atentie a Regulei Comunitatii si a
altor lucrari sectare eseniene nu permit o astfel de identificare pentru ca ......
In schimb, Iisus se adreaseza, indirect, esenienilor atunci cand face aluzie la eschatologia
acestora.
Intr-un articol publicat recent15 ofer o perspectiva filologica logion-ului atribuit de Matei si
Luca lui Iisus din Mt 11, 6 // Lc 7,22 (hyjy

Mytmw

/ nekroi egeirontai) dat fiind faptul ca acesta

face trimitere la un text sectar, denumit de mile Puech, Apocalipsa Mesianica (4Q521 2 ii 5-8; 1213). Probabil de factura eseniana, acest text vorbeste despre faptele lui Mesia sau a doi Mesia ce vor
realiza, cu siguranta, 14 binefaceri eshatologice. Trei dintre acestea sunt mentionate in Noul
Testament in Evanghelia dupa Matei si Luca si sunt atribuite lui Iisus. A fost Iisus inspirat de
teologia eseniana ?
In cele ce urmeaza voi prezenta foarte succint rezultatele analizei filologice in vederea
clarificarii raporturilor dintre Iisus si Qumran.
Mai intai trebuie adus aminte faptul ca Mt 11,6 si Lc 7,22 sunt un logion atribuit lui Iisus,
insa redactat de evanghelisti. Dat fiind faptul ca se gaseste in doua surse neotestamentare, o
eventuala desconsiderare a veridicitatii si originii hristice trebuie analizata cu mare atentie.

13

LIM, Towards a Description, p. 30.

J.J. COLLINS, The Interpretation of Psalm 2, in F. GARCA-MARTNEZ (ed.), Echoes from the Caves: Qumran and the
New Testament (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 85), Leiden Boston, Brill, 2009, p. 64 ; F.M. CROSS, The
Structure of the Apocalypse of Son of God (4Q246), in S.M. PAUL, R.A. KRAFT, L.H. SCHIFFMAN si W.W. FIELDS
(ed.), Emanuel. Studies in Hebrew Bible Septuagint and Dead Sea Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to
Vetus Testamentum, 94), Leiden Boston, Brill, 2003, p. 151-158.
15
C. POGOR, Deux expressions portant sur la rsurrection des morts: tude de cas sur 4Q521 2 ii 5-8; 12-13 et Mt 11,5
par. Lc 7,22, in G. VAN OYEN si T. SHEPHERD (ed.), Resurrection of the Dead: Biblical Traditions in Dialogue
(Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 249), Leuven, Peeters, 2012, p. 345-360.
14

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Dat fiind faptul ca aceste texte (cel de la Qumran si cel neotestamentar) sunt aranjate ca liste
eshatologice, raporturile pe care le prezinta intre ele sunt datorate ori originii comune ori prezinta o
anumita afinitate tematica ori simplei coincidente.
5. Fiindca Domnul va lua in consideratie pe cei evlaviosi16
si pe drepti ii va chema dupa numele l(or)
6.

si peste saraci se va aseza (va plana) Duhul Sau

si pe credinciosi El ii va innoi prin puterea Sa.

7. Fiindca El va cinsti evlaviosii pe un tron de regalitate vesnica,

8.

arqy MCb Myqydxw rqby Mydysj ynda yk

wjkb Pyljy Mynwmaw Pjrt wjwr Mywno low

do twklm ask lo Mydysj ta dbky yk

liberand prizonierii,
oferind vederea orbilor
indreptand pe cei apleca[ti].

[Mypw]pk Pqwz Myrwo jqwp Myrwsa rytm

rCby Mywno hyjy Mytmw Myllj apry yk 12

12. Fiindca El va vindeca pe cei raniti (mortal)

si pe morti ii va invia,
smeritii ii va evagheliza
13.

si pe [sarac]i ii va implini,
pe cei exilati ii va indruma
si pe flamanzi ii va imbogati

rCoy Myborw lhny MyCwtn[ oy]bCy M[yld]w

Analiza surselor veterotestamentare ale acestui text de la Qumran ne permite sa constatam

ca trei binefaceri sunt citari aproape exate din Ps 146,7b-8 (l.8) iar alte doua din Is 26,19 si 61,1.
Restul binefacerilor ori sunt aluzii biblice (l. 5-7) ori nu au echivalent in VT (l. 12b si 13).
Intreaga enumerare constituie o singura lista de binefaceri eshatologice, cu o structura
tripartita, fiecare incepand incadrata si temporizata de conjunctia yk (fiindca, pentru ca) si introdusa
de precizarea sursei binefacerilor, Domnul (l. 5), mentiune ce face ca lista sa fie unificata si
fluidizata.
tufloi anablepousin kai cwloi peripatouvsin
leproi kaqarizontai kai kwfoi akou/ousin
kai nekroi egeirontai kai ptwcoi eujaggelizontai

kai makario/ estin o ean mh\ skandalisqhv en emoi

tufloi anablepousin
cwloi peripatouvsin
leproi kaqarizontai
kai
kwfoi akou/ousin
nekroi egeirontai
ptwcoi eujaggelizontai
kai makario/ estin o ean mh\ skandalisqhv en emoi

orbi isi recapata vederea

(si) schiopi umbla
16

Textul este preluat de la E. PUECH, Qumrn. Grotte 4, XVIII. Textes hbreux (4Q521-4Q528, 4Q576-4Q579)
(Discoveries in the Judaean Desert, 25), Oxford, Clarendon Press, 1998, p. 10-11 iar traducerea (din franceza) imi
apartine.

13

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

leprosi sunt curatiti

si surzi aud
(si) morti inviaza,
(si) saraci sunt evanghelizati
Aceasta aliniere, usor diferita intre cei doi evanghelisti (ma refer aici la utilizarea conjuctiei
coordonative kai [si]), constituie raspunsul dat de Iisus trimisilor lui Ioan Botezatorul, in ideea de
a-si caracteriza propria persoana si lucrarea. Ca si surse veterotestamentare, cercetatorii sunt in
general de acord ca este vorba de liste de binefaceri eshatologice din Is 26,19 ; 29,18 ; 35,5 ;
42,7.18 si 61,1.
In urma analizei filologice intre cele doua expresii ce fac referire la invierea mortilor, ajung
la concluzia ca logion-ul are ca sursa Is 26,19a TM, precum 4Q521 2 ii 12, concluzie ce ridica
urmatoarea intrebare : este posibil ca logion-ul sa depinde de lista de la Qumran ? Analiza
comparativa a continutului si formei listelor de binefaceri mesianice a permis scoaterea in evidenta
a existentei a trei expresii comune : 4Q521 2 ii 8b ; 12b si 12c (orbii, mortii si saracii).

4Q521 2 ii 8.12-13
l. 8b

Mt 11,5 par. Lc 7,22

inapoind vederea saracilor

Ps 146,8a TM

orbi isi recapata vederea

tufloi anablepousin

Myrwo jqwp
MyrwIo AjqOp

tufloiv ajna/bleyin

l. 12b si mortii Ii va invia

(si) morti inviaza

(kai) nekroi egeirontai

hyjy Mytmw
KyRtEm wyVjIy

Is 26,19a TM

Is 61,1 LXX17

Is 26,19a TM

l. 12c pe saraci Ii va evangheliza

saraci sunt evanghelizati

ptwcoi eujaggelizontai

Is 61,1 TM

eujaggeli/sasqai ptwcoiv Is 61,1 LXX

rCby Mywno
MywnSo rEcAbVl

Cu toate ca mai exista liste de binefaceri eshatologice in Vechiul Testament (Ps 146,7-9 ou
Is 29,18-19 ; 35,5-6 ; 42,7-8 ; 61,1-2), originalitatea acestor doua rezida atat in faptul ca ambele
comporta (cel putin la nivel de continut) trei binefaceri comun, dintre care una se refera la invierea
mortilor, cat si in faptul ca in ambele corpora invierea mortilor este imediat urmata de
evanghelizarea saracilor.
Si diferentele insa sunt mari intre cele doua corpora literare, caci in Noul Testament Iisus
vorbeste de actualitatea realizarii binefacerilor si de timpuri eshatologice. In logion, invierea
mortilor nu constituie punctual culminant al actiunilor miraculoase ci evanghelizarea saracilor, care
17

A se vedea si Is 29,18 ; 35,5 ; 42,7.

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

inchide de altfel lista lui Iisus18. Totodata, numarul binefacerilor este vizibil diferit intre cele doua
liste : 14 si 6.
Analiza similitudinilor filologice ne-a permis sa constatam ca in ceea ce priveste expresia
logion-ului mortii inviaza , ar fi mai degraba o traducere din Is 26,19a TM, dupa cum procedeaza
si textul de la Qumran (4Q521 ii 12b). Sa fie vorba in acest caz de o dependenta a textului
neotestamentar ? Ceea ce este sigur este faptul ca nu dispunem de un alt text, veterotestamentar, in
care trei binefaceri eshatologice, jumatate ca numar din lista logion-ului, sa fie comune. Trebuie
deci exclusa originea veterotestamentara, dat fiind ca este prea mare coincidenta pentru a gandi ca
ar fi vorba de acelasi izvor.
Chiar daca vorbim de coincidenta sau de asemanare bizara intre cele doua texte, ramane
totusi curioasa optarea logion-ului pentru TM ca si sursa veterotestamentara pentru binefacerea
despre invierea mortilor.
De asemenea, ambele liste sunt eshatologice, si chiar daca evidentiem originea
veterotestamentara (Is 26,19 ; 61,1 si Ps 146), structurile lor sunt diferite de celelalte liste
eshatologice din Primul Legamant.
Sa intelegem din rezultatele acestei analize ca sursa logion-ului din Noul Testament este
textul de la Qumran ? Nu. Mai degraba, putem afirma cu certitudine ca ambele liste utilizeaza masiv
Vechiul Testament, insa se distateaza de acesta in ceea ce priveste structura, prezentand mai
degraba similitudini intre ele. Insa aceste puncte de legatura nu sunt operatiuni de inspirare sau
influente din partea Qumran asupra Noul Testament ci o punere in garda, o avertizare si o
constientizare din partea logion-ului ca binefacerile sunt implinite si deci cei care credeau si
asteptau realizarea binefacerilor eshatologice primesc o cheie de lectura ce identifica pe Mesia din
4Q521 cu Iisus. Astfel, Mt 11,6 si par. corecteaza si re contextualizeaza lista din 4Q521 2 ii.
Dovezile existente evidentiaza ca lista din Noul Testament si implicit Iisus s-a adresat
evreilor esenieni, oamenilor piosi, apolitici, ce asteptau pe Mesia. De aceea, Iisus raspunde
ambasadei trimise de Ioan Botezatorul printr-un raspuns teologic criptat, inteligibil doar de catre cei
evlaviosi, esenienii, dar si general pentru orice iudeu de buna credinta ce astepta venirea lui Mesia.

Fericile
Al doilea exemplu pe care il voi analiza in cele ce urmeaza se refera la un alt pasaj
binecunoscut tuturor credinciosilor : Fericirile (Mt 3,3-12a si Lc 6,20b-26). Termenul fericiri este
un adjectiv ce traduce cuvantul ebraic yrVvAa si cuvantul grec makario.

18

Cf. J.P. MEIER, Un certain Juif Jsus, vol. 3, p. 322 ; J.-M. VAN CANGH, Batitudes de Qumrn et batitudes
vangliques. Antriorit de Matthieu sur Luc ?, in F. GARCA MARTNEZ (ed.), Wisdom and Apocalypticism in the
Dead Sea Scrolls and in the Biblical Tradition (BETL, 168), Leuven, Peeters University Press, 2003, p. 422-423.

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Nu numai in Vechiul Testament (contabilizam aproximativ 45 de fericiri in TM19 si 60 in

LXX20, mai ales in literatura sapientiala si in Psalmi21)22 si in Noul Testament23 se intalnesc o serie
de fericiri dar si in textele de la Qumran s-au descoperit astfel de compozitii specifice (4Q525 2 II
1-6 si 1QH VI 13-16). Dat fiind faptul ca structura Fericirilor neotestamentare este destul de
originala (exceptie facand Iisus Sirah 14,21-27 si ca s-a gasit la Qumran una24 asemanatoare,
evident se iveste intrebarea intaietatii sau a sursei.
Textul 4Q525 2 II 1-6, ce dateaza din anii 160-140 i.Hr. este aranjat stihometric (adica arta
de a diviza textul in fragmente de dimensiuni aproape egale) si contine minim 5 fericiri, probabil
8+1, spune Puech, in textul initial (cel de la Qumran este foarte fragmentar).
4Q525 2 II 1-625

wnwCl lo lgr awlw

rwhf blb1 [tma rbwd yrCa

hlwo ykrdb2 wkwmty awlw

hyqwj ykmwt yrCa

tlwa ykrdb woyby awlw

hb Mylgh [yr]Ca

hmrm blb hnrjCy awlw

Mypk rwbb3 hyCrwd yrCa

hmkwj gyCh Mda yrCa

wbl hykrdl Nkyw

Nwylo trwtb4 Klhtyw

d[y]mt hxry hyoygnbw

hyrwsyb qpatyw

hnbzwoy awl hqwx tobw

[hn]logy

awl wCpn twnobw6

[?

wp/wy]rxm ynwob hnCwfy awlw5

djp [ Mwyb/ymyb]hnjkCy awlw

Fericit cel care spune adevarul] cu inima curata

si nu calomniaza cu limba sa

Fericiti cei care se alipesc de poruncile Lui

si nu se alipeste de cai de perversitate

Fe[r]iciti cei care se bucura multumita ei

si nu se pierd pe cai de nebunie

19

Cf. J. DUPONT, Les Batitudes. Le problme littraire : les deux versions du Sermon sur la montagne et des
Batitudes, vol. 1, Paris, J. Gabalda et Cie diteurs, 1958, a 2-a ed., p. 275.
20
Cf. DUPONT, Les Batitudes, p. 275.
21
Fericiri unice in Ps 1,1 ; 2,12 ; 15 ; 105,3 ; 118,1 ; etc. ; in pereche in 1 R 10,8 ; 2 Chr 9,7 ; Ps 32,1-2 ; 84,5-6; 119,12 ; 137,8-9 ; 144,15 ; Sir 25,8-9 (cf. F. HAUCK si G. BERTRAM, maka/rio, makari/zw, makarismoi, in TDNT 4
[1978], p. 362-370, mai ales p. 364), sau sub forma de lista Iisus Sirah 14,21-27.
22
Texte paralele ale acestui gen literar se gasesc si in literatura egipteana (cf. J. DUPONT, Les Batitudes. La bonne
nouvelle, vol. 2, Paris, J. Gabalda et Cie diteurs, 1969, a 2-a ed., p. 60-65) sau in cea greaca clasica si elenistica (cf.
HAUCK si BERTRAM, maka/rio, p. 362-363).
23
Mt 11,6 ; 13,16 ; 16,17 ; 22,46 ; Lc 1,45 ; 11,27-28 ; 12,37-38 ; 14,14-15 ; 23,29 ; Jn 13,17 ; 20,29 ; Rm 14,22 ; Jc
1,12 ; Ap 1,3 ; 14,13 ; 16,15 ; 19,9 ; 20,6 ; 22,7.14 (cf. FITZMYER, A Palestinian Collection of Beatitudes, p. 509).
24
Alte fericiri la Qumran se afla in 4Q185 1-2 II 8 ; 4Q185 1-2 II 13-14 ; 4Q5252 II si 1QH VI 13-16 (cf. J.A.
FITZMYER, A Palestinian Collection of Beatitudes, in F. VAN SEGBROECK, C.M. TUCKETT, G. VAN BELLE si J.
VERHEYDEN [ed.], The Four Gospels 1992 : Festschrift Frans Neirynck [Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum
Lovaniensium, 100], vol. 1, Leuven, Leuven University Press, 1992, p. 511).
25
Textul este preluat de la PUECH, Qumrn, p. 126-128, iar traducerea (din franceza) imi apartine.

10

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

Fericit cel care o cauta cu maini

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

si nu o cauta cu o inima inselatoare

Fericit barbatul care a ajuns la Intelepciune

care merge4 in Legea celui Prea-Inalt

si indrepteaza inima sa cailor Sale

care se alipeste de invataturile Sale

si se bucura intotdea[u]na in indreptarile Sale

insa cine nu o respinge in suferinta necaz[urilor] / []

si in vremea neczaului nu-l paraseste

incercari[lor (?)][sale]
Care nu-l uita [in zile(le) ]terorii

si in smerenia sufletului sau nu [o] respinge.

Fragmentul din 1QH VI 13-16 face parte din Ruloul Imnelor si dateaza din jurul secolului al
doilea i.Hr.26. Chiar daca contine un singur macarism, acest text ne ofera o paralela extraordinara si
unica la o expresie originala si intalnita numai in Evanghelia dupa sfantul Matei : saracii in duh.
Totodata, alte doua expresii27 din acest text de la Qumran par sa prezinte similitudini cu alte doua
fericiri din aceasi evanghelie.
1QH VI 13-1628
[yCrwd

qd]x yryjbw tma yCna [yrCa

] 13

yqqwzm jwr ywnow Mymjr ybh[wa MwlC yn]wb hnyb yCqbmw lkC 14
hkyfpCm Xq do Myqpat[m ] Prxm yrwrbw ynwo 15
KtowCyl Mypwxw 16
13 Fericiti] oamenii de adevar si alesii spre (de) dreptate, cei care cauta
14 intelepciunea si cercetatorii inteligentei, ziditori[i de pace (?) si de
celor care iu]besc milostenia29 si saracii cu duhul, cei curatiti
15 de intinaciune, curatitii incercarii, milostivitor[ii de iertari (?) si cei perfecti
in purtare (?)], cei feciorelnici pana la vremea Judecatilor Tale
16 si cei care privegheaza spre mantuirea (salvarea) Ta.
Remarcam ca in Noul Testament numai Mt 5,3a prezinta aceasta expresie (Makarioi oi
ptwcoi tw pneu/mati), pentru ca Lc 6,20b se refera doar la saraci. Fericirile de la Matei prezinta
un text compact de 9 macarisme in secvente, fiecare introdusa de formula fericiti. Textele de la
26

Cf. M. MANSOOR, The Thanksgiving Hymns (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 3), Leiden, Brill, 1961, p.
11.
27
VAN CANGH, Les batitudes de Matthieu, p. 84.
28
Acest imn a fost publicat pentru prima data de E.L. SUKENIK,Oar ha-Megillt ha Genuzt, Jrusalem, 1954 ; ID.,
The Dead Sea Scrolls of the Hebrew University, pregatite de N. AVIGAD si J. LICHT (ed.), Hodayt, Jrusalem, 1955 (cf.
VAN CANGH, Les batitudes de Matthieu, p. 83, note 6). Textul este preluat de la . PUECH, Un hymne essnien en
partie retrouv et les Batitudes. 1QH V 12-VI 18 (=col.XIII-XIV 7) et 4QBat, in RQ 13 (1988), p. 66 et 68, iar
traducerea (din franceza a lui Puech) imi apartine.
29
Aici Puech reda prin tandrete.

11

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Qumran (4Q525 2 II 1-6 et 1QH VI 13-16) prezinta interesante puncte de legatura, mai mult decat
Sir 14 sau Ps 15.
Prima expresie comuna

jwr ywnow

(saracii cu duhul 1QH VI 14d) si oi ptwcoi tw

pneu/mati (saracii in duh - Mt 5, 3a), situata in prima pozitie la Matei si pe al 8-lea loc in 1QH, este
identica din punct de vedere filologic30.
Cea de-a doua expresie

Mymjr ybh[wa

(celor care iubesc milostenia - 1QH VI 14c ) si

makarioi oi eleh/mone (fericiti cei milostivi - Mt 5,7a31). Chiar daca nu sunt identice din punct
de vedere filologic, la nivel de idei putem sublinia finalitatea comuna.
Cea de-a treia expresie

MwlC yn]wb

(ziditorii de pace 1QH VI 14b) si makarioi oi

eirhnopoioi (fericiti facatorii de pace Mt 5,9a). Aceasta a 7 fericire de la Matei corespunde cu

cea de-a cincea de la 1QH VI 14b, cu exceptia faptului ca lectura cuvantului

MwlC

este nesigura

datorita unei lacune pe care o prezinta textul. De remarcat faptul ca in cazul ultimelor doua
beatitudini paralelismul filologic nu este exact.
Insa, in ceea ce priveste prima fericire, expresia saracii in duh de la Mt 5,3a este o paralela
filologica a celei din 1QH. In plus de acest paralelism, aceasta expresie nu are echivalent in Vechiul
Testament. Cea mai buna paralela sunt saracii din Is 61,1b TM, insa cuvantul duh nu este in text.
In fine, nicio copie a Noului Testament nu a fost gasita la Qumran. Prin urmare, importanta
studierii acestor manuscrise rezida mai degraba in intelegerea influentelor iudaismului asupra
primilor crestini32.
Dar iata sa vedem ce spunea Sfantul Irineu de Lyon, contemporan cu redactarea probabil a
acestei evanghelii : Altii sustin despre Cain ca ar provine din Puterea Suprema si ca Esau, Core,
locuitorii Sodomei si toti cei asemenea lor erau de aceasi rasa cu ea. Din acest motiv, cu toate ca au
fost atacati de Demiurg, ei nu au au suferit nicio patimire fiindca Intelepciunea asuma ceea ce in ei
ii apartinea de fapt. Toate aceste lucruri, spun acestia, Iuda tradatorul le-a cunoscut intocmai si
pentru ca el a fost singurul dintre ucenici a detine cunosterea adevarului, el a implinit taina
tradarii si astfel, prin intermediul lui, au fost distruse toate lucrurile pamantesti si ceresti. Ei arata in
acest sens o lucrare fabricata de ei pe care o intituleaza Evanghelia dupa Iuda33.

30

PUECH, The Collection of Beatitudes in Hebrew, p. 360.

In Vechiul Testament, avem o expresie similara in Prov 14,21b.
32
Vezi si MIMOUNI, Qoumrn et les oribgines du christianisme, p. 150.
33
Dautres encore disent que Can tait issu de la Suprme Puissance, et quEsa, Cor, les gens de Sodome et tous
leurs pareils taient de la mme race quelle : pour ce motif, bien quils aient t en butte aux attaques du Dmiurge, ils
nen ont subi aucun dommage, car Sagesse semparait de ce qui, en eux, lui appartenait en propre. Tout cela, disent-ils,
Judas le tratre la exactement connu, et, parce quil a t le seul dentre les disciples possder la connaissance de la
vrit, il a accompli le mystre de la trahison : cest ainsi que, par son entremise, ont t dtruites toutes les choses
31

12

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Textele de la Nag-Hammadi
Ca si in cazul manuscriselor de langa Marea Moarta, textele de la Nag Hammadi au fost
descoperite intamplator in 1945, de aceasta data de tarani egipteni. Jara dezgropata continea 13
codexuri din papirus, aranjate precum caietele din zilele noastre si acoperite cu o coperta din piele.
Un numar de 54 de lucrari diferite au fost numarate, unele necunoscute pana atunci, dintre care cel
mai faimos fiind Evangelia dupa Toma, o colectie de cuvinte atribuite lui Iisus. Acestea sunt scrise
in limba coptica si dateaza din secolul al IV-lea. Probabil acestea sunt traducerea unor texte mai
vechi din greaca, din secolele II si III.
Interesul pentru aceste texte este deosebit de mare atat pentru cei care cauta din rasputeri sa
demonsetreze diversitatea si aspectul negativ al proto-ortodoxiei Parintilor si apologetilor, cat si
pentru Biserica in munca de intelegere deplina a Sfintei Traditii si a istoriei limpezirii invataturii
crestine.
Chiar daca aceste texte ne ofera o fereastra in timp spre intelegerea formarii si modificarilor
ivite in Biserica, interpretarea lor este un proces destul de complex si dificil dat fiind faptul ca nu
este cunoscuta identitatea autorilor, locurile de redactare, circumstantele redactarii lor in greaca cat
si amploarea influentei pe care acestea o aveau in cadrul crestinismului.
Iata lista lucrarilor descoperite la Nag Hammadi34 :
I
I
I
I
I
II
II
II
II
II
II
II
III
III
III
III
III
IV

A-B
1-16
16-43
43-50
51-138
1-32
32-51
51-86
86-97
97-127
127-137
138-145
1-40
40-69
70-90
90-119
120-147
1-49

Rugaciune a apostolului Pavel

Epistola apocrifa a lui Iacob
Evanghelia adevarului
Tratatul despre invierea
Tratatul in trei parti
Cartea secretelor lui Ioan
Evanghelia dupa Toma
Evanghelia dupa Filip
Ipostaza arhontilor
Scrierea fara titlu
Exegeze sufletului
Cartea lui Toma
Cartea secretelor lui Ioan
Cartea sfanta a marelui Spirit invizibil
Fericitul Eugnoste
Intelepciunea lui Iisus Hristos
Dialogul Mantuitorului
Cartea secretelor lui Ioan

PrPaul
ApocrJac
EvVer
Rheg
TracTri
ApocrJn
EvTh
EvPhil
HypArch
Ecr sT
ExAm
LivTh
ApocrJn
GrEsp
Eug
SJC
DialSauv
ApocrJn

terrestres et clestes. Ils exhibent, dans ce sens, un crit de leur fabrication, quils appellent Evangile selon Judas
(IRNE, de Lyon, Contre les Hrsies I, 31, 1 cf. KLAUCK, Apocryphal Gospels, p. 207). Si EPIFANIE, de Salamina,
Panarion 37.1.5 mentioneaza aceasta scriere (Histoire du christianisme Magazine 2008).
34
Lista aceasta este extrasa si modificata de pe site-ul http://www.naghammadi.org/traductions/traductions.aspx,
verificat pe 03 iunie 2013, al Universitatii Laval, Facultatea de Teologie si de Stiinte religioase, Grupe de recherche sur
le christianisme et lantiquit tardive (GRECAT), din Canada. Prima coloana da numarul fiecarui codex, a doua coloana
ofera paginile de inceput si de sfarsit ale fiecarui text, a treia coloana ofera titlul propus pentru fiecare lucrare iar a patra
coloana ofera sigla folosita pentru volumele acestei biblioteci.

13

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

IV
V
V
V
V
V
VI
VI
VI
VI
VI
VI
VI
VI
VII
VII
VII
VII
VII
VIII
VIII
IX
IX
IX
X
XI
XI
XI
XI
XII
XII
XII
XIII
XIII
BG 8502,1
BG 8502,2
BG 8502,3
BG 8502,4

50-81
1-17
17-24
24-44
44-63
64-85
1-12
13-21
22-35
36-48
48-51
52-63
63-65
65-78
1-49
49-70
70-84
84-118
118-127
1-132
132-140
1-27
27-29
29-74
1-68
1-21
22-44
45-69
69-72
15*-34*
53*-60*

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Cartea sfanta a marelui Spirit invizibil

Fericitul Eugnoste
Apocalipsa lui Pavel
Prima Apocalipsa a lui Iacob
A doua Apocalipsa a lui Iacob
Apocalipsa lui Adam
Faptele lui Petru si ale celor 12 Apostoli
Brontera (Tunetul sau Intelectul perfect)
Logosul autentic
Conceptul Marii noastre Puteri
Fragment din Republica lui Platon (588b-589b)
Ogdoada si Eneada
Rugaciunea de multumire
Fragment din Discursul perfect
Parafraza lui Set
Al doilea tratat al Marelui Set
Apoclipsa lui Petru
Invatamintele lui Silvanos
Cele trei Stele ale lui Set
Zostrien
Scrisoarea lui Petru catre Filip
Melchisedec
Nora
Adevarata marturie
Marsans
Interpretarea gnozei
Prezentare valentiniana
Strainul
Hypsiphrone
Sentintele lui Sextus
Evangelia adevarului
Fragmente
35*-50* Prtennoia trimorfa
50*
Textul fara titlu

GrEsp
Eug
ApocPaul
1ApocJac
2ApocJac
ApocAd
AcPil2Ap
Bront
AuthLog
GrPuis
PlatoRep
EgdEnn
PriAcGr
DP
ParaSem
GrSeth
ApocPi
Silv
3StSeth
Zost
PiPhil
Melch
Nor
TemVer
Mar
InterpGn
ExpVal
Allog
Hyps
Ssext
EvVer
Frm
PrTri
Ecr sT

Berolinensis Gnosticus 850235

7-19
Evangelia dupa Maria
19-77
Cartea secretelor lui Ioan
77-127
Intelepciunea lui Iisus Hristos
128-141 Faptele lui Petru

EvMar
ApocrJn
SJC
ActPi

Alte descoperiri de texte

??????????

Apocrifele

35

Urmatoarele patru titluri se afla in Codex Berolinensis Gnosticus 8502. Doua dintre aceasta au paralele in codicii de
la Nag Hammadi.

14

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Termenul apokruphos inseamna secret , ascuns si este de obicei utilizat in stransa

legatura cu crestinismul. In acest caz, ori desemneaza revelatii secrete, care pot imbraca un aspect
negativ sau un aspect pozitiv (cel putin dupa Clement al Alexandriei), ori prevede un document
falsificat, lipsit de incredere36.

Apocrifele Vechiului Testament

Sfantul apostol Pavel marturiseste ca spusele lui Dumnezeu din Vechiul Testament au fost
incredintate mai intai iudeilor (Rom 3,2), care au stabilit canonul la 22 sau 24 de carti, in total 39,
dat fiind faptul ca unele carti sunt grupate (ex. Profetii mici formeaza o carte). Iosif Flavius respinge
alte carti cu pretentii canonice pe care le clasifica in categoria scrierilor ce nu au decat o autoritate
omeneasca. Pentru el, ultima carte biblica este cea a profetului Maleahi.
Sub influenta lui Augustin la sinoadele de la Cartagina si Hipone, cartile pe care noi le
numim bune de citit sunt acceptate in canon. Si Luther le va considera bune de citit, asezandu-le la
finele canonului Vechiului Testament, insa le va numi apocrife, deci inferioare Sfintelor Scripturi.
Dupa Conciliul de la Trente din 1546, Biserica Romano-catolica le considera canonice, avand in
vedere ca va urma Vulgata (Tobit ; Iudita ; Intelepciunea lui Solomon ; Siracide sau Eclesiastul ;
Baruh + Plangerile lui Ieremia ; 1 Macabei ; 2 Macabei ; Estera grec ; Daniel, grec ; Cantarea
celor trei tineri ; Istoria Susanei ; Bel si balaurul).
Pentru Biserica ortodoxa, nicio decizie clara nu a fost propusa pana in prezent. Aceasta
recunoaste 39 de carti canonice carora li se adauga 14 carti bune de citit, adica ziditoare de suflet,
continutul lor nefiind insa edificatoar in mod obligatoriu in ceea ce priveste invatatura de credinta.
Protestantii primesc si ei cele 39, iar pe celelalte pe care noi le numim bune de citit, ei le
intituleaza apocrife. Aceasta clasificare poate duce la confuzii, pentru ca pentru ortodocsi scrierile
apocrife sunt acele lucrari excluse din canon, pentru ca sunt scrieri pseudo-biblice.

Apocrifele Noului Testament

Scrisorile pascale din 367 ale arhiepiscopului de Alexandria, Atanasie, propune un canon
biblic al Vechiul Testament foarte simplificat, similar aproape cu cel iudaic. Impactul lor il vedem
si in Vietile copte ale sfintilor Pahomie si a primilor sai ucenici.

36

H.-J. KLAUCK, Apocryphal Gospels. An Introduction, London New York, T & T Clark International, 2003, p. 105106.

15

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Decretul gelasian (redactat in secolul al VI-lea) condamna ca eretice aproximativ 60 de

lucrari apocrife37. Cele 27 de carti canonice ale Noului Testament au fost recunoscute abia la
sinodul local din Laodiceea din 360 si la cel ecumenic din 787.
Temele care predomina in apocrifele Noului Testament sunt istoria Mariei si a lui Iosif,
copilaria lui Iisus si istoria lui Pilat. La Nag Hammadi au fost descoperite 37 de manuscrise si 5
fragmente in limba copta.
Niciun document de acest fel nu dateaza din secolul 2. Unii cred ca pot dovedi faptul ca
Evanghelia dupa Toma antedateaza evangheliile apocrife, pt ca ar fi zic acestia redactata in jurul
anilor 50. Totusi, cel mai vechi manuscris al acestei evanghelii est Papyrus Oxyrhynchos 1, datat in
anii 200. Ipolit al Romei este primul care mentioneaza aceasta evanghelie in secolul III. Aceasta
evanghelie citeaza din evangheliile canonice.
Caracteristica principala a acestor evanghelii este imbinarea elementelor dualiste si
dochetiste. Astfel, de exemplu Evanghelia dupa Petru (din care avem un fragment descoperit la
Akhmn in Egipt in 1886 de Bouriant) propune un Iisus care nu pare sa sufere si nu moare ci este
inaltat (dochetism = Iisus nu era cu adevarat om ci avea doar o aparenta umana). Evanghelia dupa
Toma afirma chiar de la inceput ca cel care va afla interpretarea acestor cuvinte nu va gusta
moartea. Totusi, epistola catre Romani 16,25-26 sustine clar ca tainele lui Dumnezeu au fost
revelate si nu mai sunt un secret. Cele 114 cuvinte (fraze) atribuite lui Iisus din aceasta evanghelie
contrazic in mai multe randuri textele neotestamentare. Altele sunt citate exacte din evangelii insa
scoase din context, dovada ca nu sunt anterioare evangheliilor.
Expresia de Nou Testament vine de la Tertualian pe baza Evrei 12,24. Canonul
neotestamentar s-a format in timp sip e masura ce scrierile apocrife denaturau mesajul evanghelic
authentic s-a pus problema unei liste canonice, autorizate. De exemplu Epistola catre Corinteni a Sf.
Clement al Romei din 95 contine numeroase citate din evanghelii si epistole (cf. Bruce Metzger,
The Canon of the New Testament, 1987). Pentru a include o carte in canonul biblic nu exista o
instanta superioara sau un forum sau un sinod, ci simpla utilizare in aceleasi comunitati ortodoxe si
autoritatea cartii (adica nu contravenea cu invataura Mantuitorului) constituiau elemente
indispensabile acestei clasificari. Din acest motiv, pana in sec. IV, structura canonului
neotestamentar este usor flexibila. Astfel, in unele Biserici se citeau si Epistolele lui Clement sau
cea a lui Barnaba.
Luarea de pozitie a Fer. Augustin cu ocazia sinoadelor locale africane din Hippo (393) si
Cartagina (397) nu a determinat Biserica universala sa adopte lista sa ci a permis constientizarea
faptului ca intreaga Biserica are acelasi canon, inca ne-oficializat. Singura carte care inca mai punea

37

Vezi lista la KLAUCK, Apocryphal Gospels, p. 4-5.

16

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

probleme era Apocalipsei, datorita intrebuintarii gresite a ereticilor, sau chiar a unor tendinte din
sanul Bisericii care doreau sa retraseze invatatura despre sfarsitul veacurilor.
In general, apocrifele Noului Testament nu aduc nicio informatie noua in ceea ce priveste
invatatura Bisericii. Fara a cadea intr-un rigorism protestant prin care sa fie respinse in bloc toate
apocrifele, cred ca Biserica drept-maritoare are si misiunea aceasta de a reciti aceasta bogata
literatura pioasa in unele cazuri, eretica in altele, pentru a clarifica statutul acestor carti, dupa cum
au facut Sfintii Parinti. De altminteri, Biserica este chemata sa raspunda cu claritate si pertinenta
redescoperirilor arheologice ce readuc in lumina aceste texte date uitarii de ea insasi

Consideratii finale
Cele prezentate mai sus ne prezinta varietatea de scrieri religioase biblice sau para-biblice
(pe care le putem numi apocrife sau eretice ori necanonice) ce au fost compuse si au fost vehiculate
de diferite grupari religioase iudaice, crestine, eretice, gnostice, etc. Apocrifele Vechiului Testament
au facut parte din corpus-ul esenienilor precum apocrifele Noului Testament au fost produse sau
fabricate in vederea sustinerii si propunerii unei teologii proprii.
Descoperirile arheologice recente incita anumite grupari anti-crestine sau agnostice ori atee
sa puna la indoiala veridicitatea invataturii crestine, profesandu-se teza ori a unui complot ori a
pierderii unei oarecari diversitati ce, oarecum indignat insinuate, ar fi facut parte din calitatea
primordiala a crestinismului primar. Nu mai iau in discutie nici abordarea vadit feminista sau
homofoba a textelor gnostice, care ar fi de fapt dovezi ascunse si eliminate de Biserica oficiala,
pentru a fabrica un crestinism pur.
In aceasta directie documentarul lui Simcha Jacobovici si James Cameron din 2007 despre
asa-zisul mormant al lui Iisus descoperit in anii 80, la Talpiot, langa Iersualim cu ocazia
constructiei unui imobil. Majoritatea cercetatorilor a condamnat deja acest documentar de afacere
financiara senzationala, anti-stiintific si intelectual necinstit38. Trebuie retinut faptul ca cele mai des
intalnite nume iudaice in Palestina secolului I d.Hr. sunt Simon (10%), Iosif (9,2%), Iuda (7,1%),
Iisus sau Ioshua (4,1%) si Maria (25%)39. De asemenea, analiza ADN a osemintelor atribuite lui
Iisus si Mariei Magdalena (Mariamn) au revelat ca acesti doi indivizi nu au gene comune, si prin
urmare probabil au fost casatoriti. Ciudata maniera de a face arheologie, caci mai indicat ar fi fost
sa se fi procedat la analiza ADN lui Iisus si a Mariei. Realizatorul documentarului a raspuns la
aceasta intrebare ca el si-a facut datorie de jurnalist si ca el nu este om de stiinta.

38

Cf. T. RASIMUS, Une valuation critique du film The Lost Tomb of Jesus, in Laval thologique et philosophique 63
(2007), p. 113.
39
T. ILAN, Lexicon of Jewish Names in Late Antiquity. Part I. Palestine 330 BCE-200 CE, Tbingen, Mohr Siebeck,
2002, p. 1-4 si 54-58 (citat de RASIMUS, Une valuation critique, p. 113).

17

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Documentarul despre Evanghelia dupa Iuda, chiar daca a fost realizat cu mult mai mult
profesionalism, nu este lipsit de o abordare subiectiva ce umbreste valoarea sa stiintifica. Insa, cu
toata valoarea sa, acest documentar precum si cel legat de Maria Magdalena, folosesc trunchiat
informatiile continute de textele gnostice (Evanghelia dupa Iuda ; Evanghelia dupa Maria
Magdalena ; Evanghelia dupa Filip). Ruperea din context s-a adeverit de altminteri a fi o practica a
ereticilor, practica condamnata deja de Sfintii Parinti ai Bisericii.
Textele de la Qumran ne ajuta sa situam crestinismul intr-un iudaism foarte divers si punctat
de asteptari mesianice de diferite nuante. Iisus s-a adresat se pare si altor grupari religioase din
vremea sa, precum esenienii. Iar daca nu intalnim critici din partea sa fata de esenieni, precum a fost
cazul cu fariseii si scribii, probabil se datoreaza faptului ca acest grup religios iudaic s-a apropiat
mai lesne de invatatura lui Hristos.
Descoperirea manuscriselor de la Qumran, a celor de la Nag Hamadi si a altora de o mai
modesta mediatizare si cantitate, nu a rasturnat nicio invatatura esentiala a Bisericii ci dimpotriva
sustine sau clarifica ceea ce au invatat Parintii. Totusi, chiar in situatia in care ni se aduc dovezi ca
aceste documente vechi si uneori unice nu dauneaza imaginii si invataturii Bisericii, intrebuintarea
trunchiata si discretionara, uneori chiar si pecuniara, pot contribui la prezentarea negativa a acesteia.
Explozia media si a internetului din zilele noastre pot amplifica gratuit si neavenit aceasta
interpretare spectaculara si tendentioasa a unor texte considerate pe nedrept ca evitate, ascunse si
indepartate de Biserica. Din acest motiv, este necesara cunoasterea si capacitatea de lucru pe texte,
in scopul de a putea oferi un raspuns stiintific, obiectiv si plin de adevar. Dupa vorbele
Mantuitorului, numai adevarul ne va face liberi, de aceea, in studiul biblic, adevarul este adevarata
cunoastere a Singurului si Adevaratului Dumnezeu.

18

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

BIBLIOGRAFIE (Curs : Biblia, Qumran)

SFANTA SCRIPTURA, editia Sfantului Sinod (2008)
BIBLIA SAU SFANTA SCRIPTURA, editia diortosita dupa Septuagina, redactata si adnotata de
Bartolomeu Valeriu Anania
AEJMELAEUS, A., What Ralfs Could Not Know : 1 Sam 14,4-5 in the Old Greek, in H. AUSLOOS, B.
LEMMELIJN si J. TREBOLLE BARRERA (ed.), After Qumran. Old and Modern Editions of the Biblical
Texts The Historical Books (Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 246),
Leuven Paris Walpole (MA), Peeters, 2012, p. 81-93.
BARTHLEMY, D., Critique textuelle de lAncien Testament. Ezechiel, Daniel et les 12 Prophtes
(OBO, 50.3), Freiburg, Universittsverlag, 1992.
BURNET, R., Faut-il faire entrer lvangile de Judas dans le canon du Nouveau Testament?, in
Histoire du christianisme, 2008.
Articol disponibil la : http://regis.burnet.free.fr/Textes/EvJud.pdf
ID., Le baiser de Jsus Marie de Madeleine, in Bulletin dinformation biblique 68 (2007).
Articol disponibil la : http://www.bible-service.net/extranet/current/pages/956.html
COLLINS, J.J., The Interpretation of Psalm 2, in F. GARCA-MARTNEZ (ed.), Echoes from the
Caves: Qumran and the New Testament (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 85), Leiden
Boston, Brill, 2009, p. 49-66.
CROSS, F.M., The Structure of the Apocalypse of Son of God (4Q246), in S.M. PAUL, R.A. KRAFT,
L.H. SCHIFFMAN si W.W. FIELDS (ed.), Emanuel. Studies in Hebrew Bible Septuagint and Dead Sea
Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to Vetus Testamentum, 94), Leiden Boston, Brill,
2003, p. 151-158.
DUPONT, J., Les Batitudes. Le problme littraire : les deux versions du Sermon sur la montagne et
des Batitudes, vol. 1, Paris, J. Gabalda et Cie diteurs, 1958, a 2-a ed.
DUPONT-SOMMER, A. si PHILONENKO, M.(ds.), La Bible. crits intertestamentaires (Bibliothque
de la Pliade, 337), Paris, Gallimard, 1987.
FITZMYER, J.A., A Palestinian Collection of Beatitudes, in F. VAN SEGBROECK, C.M. TUCKETT, G.
VAN BELLE si J. VERHEYDEN (ed.), The Four Gospels 1992 : Festschrift Frans Neirynck
(Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 100), vol. 1, Leuven, Leuven University
Press, 1992, p. 509-515.
FLINT, P.W., TOV, E. si VANDERKAM, J.C. (ed.), Studies in the Hebrew Bible, Qumran, and the
Septuagint. Presented to Eugene Ulrich (Supplements to Vetus Testamentum, 101), Leiden
Boston, Brill, 2006.
GARCA-MARTNEZ, F. (ed.), Echoes from the Caves: Qumran and the New Testament (Studies on
the Texts of the Desert of Judah, 85), Leiden Boston, Brill, 2009.
GOUNELLE, R., LEvangile de Judas enfin publi, in Cahiers Evangile 137, p. 127-128.
19

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

JACOBOVICI, S. si PELLEGRINO, Ch. (ed.), Le Tombeau de Jsus : la dcouverte, lenqute et les

preuves qui pourraient changer lHistoire, Paris, Michel Lafon, 2007.
KLAUCK, H.-J., Apocryphal Gospels. An Introduction, London New York, T & T Clark
International, 2003.
LANGE, A., They Confirmed the Reading (y. Taan. 4.68a). The Textual Standardization of Jewish
Scriptures in the Second Temple Period, in A. LANGE, M. WEIGOLD si J. ZSENGELLR (ed.), From
Qurman to Aleppo. A Discussion with Emanuel Tov about the Textual History of Jewish Scriptures
in Honor of his 65th Birthday (Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen
Testaments, 230), Gttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 2009, p. 29-80.
LANGE, A., WEIGOLD, M. si ZSENGELLR, J. (ed.), From Qurman to Aleppo. A Discussion with
Emanuel Tov about the Textual History of Jewish Scriptures in Honor of his 65th Birthday
(Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen Testaments, 230), Gttingen,
Vandenhoeck & Ruprecht, 2009.
LIM, T.H., Towards a Description of the Sectarian Matrix, in F. GARCA-MARTNEZ (ed.), Echoes
from the Caves: Qumran and the New Testament (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 85),
Leiden Boston, Brill, 2009, p. 7-31.
LUST, J., Mesianism and the Septuagint. Collected Essays (BETL, 178), Leuven, Leuven University
Press, 2004.
MEIER, J.P., Un certain Juif Jsus. Les donnes de lhistoire. Attachements, affrontements, ruptures
(Lectio divina), vol. 3, Paris, Cerf, 2009.
MENKEN, M.J.J., Matthews Bible. The Old Testament Text of the Evangelist (BETL, 173), Leuven,
Peeters University Press, 2004.
MANSOOR, M., The Thanksgiving Hymns (Studies on the Texts of the Desert of Judah, 3), Leiden,
Brill, 1961.
MIMOUNI, S.C., Qoumrn et les origines du christianisme, in A. LEMAIRE si S.C. MIMOUNI (ed.),
Qomran et le judasme du tournant de notre re: Actes de la Table Ronde, Collge de France, 16
novembre 2004 (Collection de la Revue des tudes juives, 40), Leuven, Peeters, 2006, p. 141-150.
NOTLEY, R.S., Jesus Jewish Hermeneutical Method in the Nazareth Synagogue, in C.A. EVANS si
H.D. ZACHARIAS (ed.), Early Christian Litterature and Intertextuality. Exegetical Studies (LNTS,
392 si SEJC, 15), vol. 2, London New York, T&T Clark, 2009, p. 46-59.
PAUL, S.M., KRAFT, R.A., SCHIFFMAN, L.H. si FIELDS, W.W. (ed.), Emmanuel. Studies in Hebrew
Bible Septuagint and Dead Sea Scrolls in Honor of Emanuel Tov (Supplements to Vetus
Testamentum, 94), Leiden Boston, Brill, 2003.
PUECH, E., Qumrn. Grotte 4, XVIII. Textes hbreux (4Q521-4Q528, 4Q576-4Q579) (Discoveries
in the Judaean Desert, 25), Oxford, Clarendon Press, 1998.
ID., Un hymne essnien en partie retrouv et les Batitudes. 1QH V 12-VI 18 (=col. XIII-XIV 7) et
4QBat, in Revue de Qumrn 13 (1988), p. 59-88.
20

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

ID., The Collection of Beatitudes in Hebrew and in Greek (4Q525 1-4 and MT 5, 3-12), in F.
MANNS si E. ALLIATA (ed.), Early Christianity in Context : monuments and documents (Studium
Biblicum Franciscanum. Collectio Maior 38), Jerusalem, Franciscan Printing Press, 1993, p. 353368.
ID., 4Q525 et les pricopes des Batitudes en Ben Sira et Matthieu, in Revue Biblique 98 (1991), p.
80-106.
RASIMUS, T., Une valuation critique du film The Lost Tomb of Jesus, in Laval thologique et
philosophique 63 (2007), p. 113-120.
TOV, E., Hebrew Bible, Greek Bible, and Qumran. Collected Essays (Texts and Studies in Ancient
Judaism, 121), Tbingen, Mohr Siebeck, 2008.
ID., The Nature of the Large-Scale Differences between the LXX and TM S T V. Compared with
Similar Evidence in Other Sources, in A. SCHNKER (ed.), The Earliest Text of the Hebrew Bible:
The Relationship between the Masoretic Text and the Hebrew Base of the Septuagint Reconsidered
(Septuagint and Cognate Studies Series, 52), Atlanta (GE), Scholars Press, 2003, p. 121-144.
STARCKY, J., Le travail ddition des fragments manuscrits de Qumrn, in Revue Biblique 63
(1956), p. 66-67.
ULRICH, E.C., The Qumran Biblical Scrolls: The Scriptures of Late Second Temple Judaism, in
H.L. TIMOTHY e.a., The Dead Sea Scrolls in Their Historical Context, Edinburgh, T & T Clark,
2000.
VAN CANGH, J.-M., Les batitudes de Matthieu et des manuscrits de la mer Morte, in O.H. PESCH si
J.-M. VAN CANGH (ed.), Batitude eschatologique et bonheur humain, Bruxelles, Acadmie
internationale des Sciences religieuses Cerf, 2005, p. 77-91.
ID., Batitudes de Qumrn et batitudes vangliques. Antriorit de Matthieu sur Luc ?, in F.
GARCA MARTNEZ (ed.), Wisdom and apocalypticism in the Dead Sea Scrolls and in the Biblical
Tradition (Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium, 168), Leuven, Leuven
University Press, 2003, p. 413-425.
ID., Batitudes de Qumrn et batitudes vangliques. Antriorit de Matthieu sur Luc ?, in F.
GARCA MARTNEZ (ed.), Wisdom and Apocalypticism in the Dead Sea Scrolls and in the Biblical
Tradition (BETL, 168), Leuven, Peeters University Press, 2003, p. 422-423.
VELTRI, G., Libraries, Translations, and Canonic Texts. The Septuagint, Aquila and Ben Sira in
the Jewish and Christian Traditions (Supplements to the Journal for the Study of Judaism, 109),
Leiden Boston, Brill, 2006.
WRTHWEIN, E., Der Text des Alten Testaments, Stuttgart, Deutsche Bibelgesellschaft, 1988.
Documentare si site-uri
Mormantul pierdut al lui Hristos (The Lost Tomb of Jesus Discovery Channel)
http://www.ovguide.com/the-lost-tomb-of-jesus-9202a8c04000641f80000000055b395a,
02 iunie 2013

verificat

Mormantul pierdut al lui Hristos Demascat (The Lost Tomb of Christ Unmasked)
http://www.youtube.com/watch?v=1d78xdHLR3Y, verificat 02 iunie 2013
21

Prelegerea Biblia, Manuscrisele de la Marea Moarta

pr. dr. Constantin Pogor (Bruxelles, 13 iunie 2013)

Evangelia dupa Iuda (The Gospel of Judas National Geographic)

http://www.youtube.com/watch?v=zSe5PTPl0nQ, verificat 02 iunie 2013
http://www.naghammadi.org/, verificat 02 iunie 2013
ftp://ftp10.nationalgeographic.com/, verificat 03 iunie 2013
Rulourile de la Marea Moarta sub forma numerizata : http://dss.collections.imj.org.il/, verificat 03
iunie 2013

22