Bunuri publice in administrarea concesiuni si chiriei

http://www.stiucum.com/economie/economie-comerciala/Externalitati-si-bunuripublic12961.php

Mecanismul pietei nu asigura in orice conditii alocarea eficienta a resurselor. Aceasta situatie,
numita esec al pietelor, justifica interventia guvernelor pe diferite piete. Prin interventii
corectoare, acestea isi propun asigurarea variabilelor pret si cantitate la niveluri eficiente din
punct de vedere social.
Muli economiti au recunoscut rapid limitele interveniei
guvernamental i cauzele corespondente
Cauzele posibile pentru care o economie nu dobandeste eficienta
alocativa sunt datorate ineficientei producatorilor, monopolurilor, bunurilor
publice, externalitatilor si imperfectiunii informatiei

Esecul pietelor
Unul dintre motivele interventiei guvernului in economie il reprezinta esecul
pietei. Esecul pietei consta in incapacitatea unei piete nereglementate de a dobandi eficienta
alocativa in anumite conditii. Eficienta alocativa se petrece atunci cand resursele productive ale
unei tari, munca, pamantul si capitalul, sunt utilizate eficient, astfel incat nici una dintre ele nu
este irosita. In conditiile eficientei alocative resursele sunt utilizate intr-un asemenea mod incat
nivelul bunastarii sociale este cel mai ridicat. Oricare alt mod de alocare al resurselor provoaca
un nivel mai redus al bunastarii sociale.
Eficiena alocativ apare atunci cnd preul este egal cu costurile marginale, iar bunul este pus la
dispoziia consumatorului, la cel mai mic pre posibil. Acest lucru este posibil numai atunci cnd exist
concuren perfect.

Ineficienta producatorilor
Eficienta alocativa nu se poate realiza atunci cand producatorii nu reusesc sa
produca la nivelul costului minim posibil. In aceasta situatie, producatorii utilizeaza
mai multe resurse decat sunt necesare, astfel ca unele resurse sunt irosite. Totusi,
aceasta problema poate fi de importanta redusa in sensul de esec al pietelor
deoarece toti producatorii, al caror obiectiv il reprezinta maximizarea profitului, vor
cauta sa fie eficienti din punct de vedere economic.

Monopolurile Producatorii si consumatorii nu ajung la un acord privind repartitia castigului

social, rezultat in urma cresterii productiei. Puterea de pia a monopolului poate fi maxim,
fiindc firma de monopol stabilete preul produsului, iar acesta este un pre mare cu
siguran.( nu exist concuren fiindc nu exist concureni, nu exist concureni fiindc
pretul este foarte mare si nu exista cumparatori)

Bunurile publice Producerea si furnizarea bunurilor publice pure de catre administratii reclama
o anumita alocare a resurselor care nu respecta principii de piata, conducand la situatia de esec al
pietei. Bunurile publice si bunurile private
Imperfectiunea informatiei O informare incompleta sau imperfecta, in luarea
deciziilor de achizitie ar putea sa conduca catre decizi politice eronate .
Unele din problemele legate de informarea incompleta ar putea fi reduse cu
ajutorul revistelor adresate consumatorilor care compara diferite produse.
Producatorii depind de alti producatori si consumatori in incercarile lor de maximizare
a profiturilor. Comportamentul lor poate fi greu descris ca fiind complet privat. Consumatorii
depind de alti consumatori si producatori in incercarea lor de a-si maximiza utilitatea si deci nici
comportamentul lor nu este in intregime privat. Aceasta interdependenta dintre comportamentul
cvonsumatorilor si producatorilor prezinta un interes major atunci cand se analizeaza
externalitatile.
Externalitatile reprezinta beneficiile sau pierderile care revin unei terte parti ca rezultat al unor
actiuni initiate de producatori sau consumatori, fara a exista vreo compensatie pentru acestea.
Un exemplu de externalitate este poluarea. Consideram de exemplu cazul unei intreprinderi
chimice care deverseaza reziduuri toxice in bazinul unui rau, provocand pagube insemnate
pentru utilizatorii acestei resurse. Pe de o parte, poate fi distrusa flora si fauna apei ceea ce
determina pierderi pentru pescari. Pe de alta parte, poluarea apei poate impiedica alimentarea cu
apa a unei localitati sau desfasurarea unor activitati de agrement. Pentru pierderea suferita,
locuitorii din zona si turistii nu beneficiaza de nici o despagubire din partea poluatorului.
Bunurile publice,
Un bun public reprezinta acel bun sau serviciu care poate fi utilizat simultan de mai multe
persoane, fara ca prin consumul uneia sa se reduca consumul celorlalte persoane. Altfel spus, un
bun public este oferit intr-o cantitate identica mai multor consumatori.
De exemplu, filmul vizionat intr-o sala de cinema, transportul public, reteaua rutiera sau
cursul de economie din amfiteatru constituie bunuri publice Fiecare beneficiind in aceeasi
masura de acest serviciu. Si totusi, de acest serviciu, ca si de celelalte mentionate, se poate
benficia in mod egal dar sa nu depaseasca capacitatea de satisfacere si a numarului disponibil de
locuri. Astfel, numarul spectatorilor dintr-o sala de cinema sau studentilor din amfiteatru poate
depasi numarul locurilor disponibile. Se ajunge in consecinta la situatia in care consumul unor
utilizatori sa se faca in detrimentul celorlalti.

Bun privat
Reprezinta acel bun sau serviciu al carui consum de catre o persoana conduce la reducerea
ofertei pentru alte persoane. Bunurile private, spre deosebire de cele publice, sunt caracterizate
prin rivalitate si excluziune.
De exemplu, cu cat mai multa paine este consumata de catre o persoana cu atat mai putina paine
ramane disponibila pentru alte persoane. Sau, cu cat mai mult petrol este consumat de o generatie
cu atat mai putin petrol ramane disponibil pentru generatiile viitoare.
Concepia guvernului ieftin i potrivit creia progresul social-economic reclama utilizarea
venitului naional pentru dezvoltarea industriei i comerului, n loc s fie irosit pentru activit i
neproductive. Rolul finanelor publice const n asigurarea resurselor necesare func ionrii
instituiilor publice.

Aceast abordare a fost subliniata n scrierile cercettorilor alesi public (a se vedea, de exemplu,
Buchanan, i968, precum i Buchanan i Tullock,I962).
Urmrind aceast linie de anchet, un document recent legat (Gradstein, I992)
prezint o analiz preliminar a efectului informatiei incomplete, pe
comparaia bunastarii intre furnizarea publica si privata a bunurilor publice.
Rezultatele sunt destul de surprinztoare: uneori, chiar si un guvern extrem de neinformat
funcioneaz bine (i adesea chiar mai bine) n raport cu aciunea voluntar a persoanelor
neinformate.
Informaia incompleta este doar unul printre mai multe motive pentru inferioritatea posibila a
interventiei.Un motiv posibil alternativ investigat n aceast lucrare este un comportament nonbinevoitor al guvernului.

n acest studiu, am adoptat paradigma colii alese public a modelarii guvernului pentru ai
compara performana cu cea a pieei n modelul standard al furnizrii de bunuri publice.
Mai exact, consider o Economie constand din jurisdictii care furnizeaza bunuri publice locale
este condusa de dispozitia privata care este reprezentata de echilibrul Cournot-Nash n
contribuii voluntare fa de furnizarea de bunuri publice, intrucat dispoziia publica presupune
costuri de influen. Se presupune c nivelurile ale bunurilor publice sunt determinate de
activitile de cutare a chiriei, de exemplu, looby (DECIZIE POLITICA )
Astfel, procedurile de alocare rezulta o mai mare a ineficientei, iar ntrebarea este care procedur
rezulta ntr-o cantitate mai mare de ineficien: dispoziia privata cu ei
stimulente ex stimulente gratuite, sau dispozitia public cu ale ei stimulente de cutare a chiriei.
Modelarea este special adoptata oarecum ad-hoc, dar cu toate acestea ofer un
cadru util pentru analiza unui proces politic realist, prin care deciziile publice sunt luate. Iar
rezultatele indica faptul c intervenia guvernamental este frecvent a preferata pentru furnizarea

privata de bunuri publice. Astfel, beneficiile de la o coordonare mai bun a furizarii de bunuri
publice duce la centralizarea de natur s aduc cat mai multe costurile de influen.
Concluzionm c superioritatea dispoziiei private nu este garantat
cnd guvernul afieaz o form de comportament non-binevoitor.
Aceast lucrare isi ia perspectiva de la literatura de specialitate in crestere pe cautarea chiriei,
care i are originea n contribuiile Bhagwati (I982), Krueger (I974),
Posner (I975) i Tullock (I967, I980). Ultimii ani au cunoscut o
creterea interesului n acest subiect, aa cum poate fi ilustrat prin numeroase studii, cum ar fi
Applebaum i Katz (1 986 a, b), Hillman i Katz (i 984), Katz et al. (I990),
Nitzan (i 99 i), Tollison (i 982), Ursprung (1990). Lucrrile ale lui Katz et al.
(I990), Nitzan (i 99 i), precum i Ursprung (I990) sunt deosebit de relevante, deoarece
ele ating pe aspectul bunului public de cautare a chiriei. Contributia prezenta poate
fi considerat ca o extensie a analizelor lor. Noutatea de aici este n
prezentarea unei comparaii a bunstarii unor dou sisteme de alocare imperfecta, n timp ce
studiile de mai sus sunt, n principal preocupate cu masura disiparii chiriei
in Contextul de cautare a chiriei pentru bunuri publice pure.

II. Comparatia bunastarii NTRE Furnizarea de bunuri PRIVATE I PUBLICE

Aceast seciune prezint o analiz a dispozitiei private, dispozitiei publice, i

apoi efectueaz o comparaie a bunstarii ntre cele dou. Dispoziia privat este
reprezentat de un echilibru Cournot-Nash n contribuiile voluntar individuale
spre furnizarea de bunuri publice. Dispozitia public cere ca fiecare individ s participe la
furnizarea fiecarui bun public pe baz de egalitate
baz, care este, ca aciunile fiscale individuale sunt egale. Cantitatea din fiecare a
bunuri publice produse este apoi determinat printr-un proces de lobby, detaliile
care sunt specificate mai jos.
II.2. dispoziie publice
n aceast seciune am presupune c membrii grupului j sunt obligati sa participe
n mod egal n furnizarea al fiecaruia bun public care va fi
produs n economie, astfel nct cota de impozit gs individuale este i / kN. aceasta
ipotez poate reflecta ideea c impozitul pe venit este folosit pentru a finana public
bunuri, precum i faptul c persoanele care ctig acelai venit sunt impozitate la fel, sau
se poate reflecta i in alte consideraii de capitaluri proprii ale societii.Nivelul fiecreia dintre
bunurile publice care ajunge sa fie produs n economie este determinat de
competena de lobby-ing. Pe baza acestei premise, ma ndeprtez de la bunurile publice standard

literatur n care eforturile de cutare a chiriei sau alte activitati "risipitoare sunt
absent. Incorporarea unor tipuri de comportament social "non-optim",
cu toate acestea, poate uneori reprezinta mai bine situaia politic realist.
Dispoziia publica poate fi conceput ca un joc n dou etape,
prima etap care este competitia cautarii chiriei printre jurisdictie, i
a doua etap este alegerea optim a jurisdiciei victorioase.
Procedand napoi, lasa XArS sa denote indica valoarea bunului public j, care este optim din
punctul de vedere al membrilor groupjs; nivelul optim al bunurilor publice, altele dect
j din punct de vedere al acestor indivizi este o. (S nu uitm c un grup ctigtor n
concursul de cautare a chiriei are dreptul de a stabili nivelul bunurilor publice n
economie.)

III. Discutii si extensiii

Unele ipoteze fcute n aceast lucrare merit o privire mai atent, deoarece sunt
fora motrice din spatele rezultatelor. n primul rnd, exist ipoteza pe strict comportamentul
noncooperatiste al persoanelor fizice - att n furnizarea lor privata de bunuri publice
i n eforturile lor de cutare a chiriei. Au fost folosite mai multe concepte de echilibru
"cooperativ", dispoziia privata ar deveni mai atractiva i dispozitia publica
mai risipitoare de cand echitatia libera variaz negativ i disiparea chiriei
variaz pozitiv cu un comportament de cooperare. n contextul privat
furnizarea de bunuri publice, mai multe ncercri au fost fcute pentru a modela
comportamentul individual ntr-un mod mai cooperant decat este sugerat de
paradigma Cournot-Nash - a se vedea, de exemplu, Sugden (i 984) pentru un astfel de alternative
conceptul de echilibru

Jurnalul Economic
O alta extindere posibil este de a reprezenta cautarea chiriai ca decizie politica peste
aciunile binelui public (ca n Ursprung (I990)). De exemplu, s presupunem c
Guvernul stabilete cantitatea de furnizare de bunuri publice, n timp ce persoanele fizice
ncearca s afecteze distribuia poverii fiscale. Mai precis, o
cota individual n furnizarea de bunuri publice poate fi afectata de indivizi care cauta chirie cu
presupunerea c impozitului individual este o functie descresctoare
al propriei decizii politice i o funcie cresctoare a deciziei altora.
O analiz preliminar efectuat de autor n acest sens indic faptul c, concluziile noastre

principale sunt neafectate. O posibilitate mai promitoare este s presupunem c

Eforturile de cutare a chiriei indivituale sunt, cel puin, parial o intrare n furnizarea
n funciei al binelui public, cum a fost sugerat ntr-un context legat de lung i
Voudsen (I987). Aceasta pare a fi o linie interesanta de cercetare de urmrit n
activitatea viitoare.

n cele din urm, relaxarea ipotezei a indivizilor identici poate rezulta rezultate interesant
cu privire la efectul de eterogenitate n bogia iniial asupra bunstrii
comparaie ntre dispoziia privata de bunuri publice i dispozitia public
cu cutarea chiriei. In acest caz, ambele rezultate ar putea fi, de asemenea, comparate cu cea
atins prin vot direct, n cazul n care alegtorul median este esenial n determinarea
alocarii finale a resurselor.

CONCLUZIE OBSERVAII

Obiectivul principal al acestei lucrri este de a aborda problema interventiei guvernului

n furnizarea de bunuri publice dintr-o perspectiv pozitiv, prin
introducerea unor elemente realiste n procesul politic de baz.
n urma dezvoltarii paradigmei de coal alegerii publice, acest studiu este
bazat pe prezumia c dispoziia publica de bunuri publice presupune cautarea risipitoare a
chiriei.
Rezultatele le completeaz pe cele ale lucrrilor conexe (Gradstein, I992)
care conine o discuie preliminar a comparaiei privat i
furnizarea public de bunuri publice atunci cnd guvernul este neinformat. n ambele
cazuri, dispoziia publice depaseste frecvent dispoziia privat n marile
economii. Cantitatea de ineficien generata de stimulentele cutarii chiriei este
mult mai mic aici, decat n contextul chiriilor avans caracter de bunuri private.
Modelul prezentat ilustreaz, prin urmare, c n cazul furnizarii de
bunuri publice, comportamentul de cautarea a chiriei nu afecteaz n mod necesar bunstarea
poteniala a interveniei centralizata.