12

EPICTET

in aciune. Un exeget 1 al lui Epictet a observat c, in Diatri

130 ori, de ase ori mai

2 ori mai mult decit la Marcus

termenii "liber" i "libertate" revin de

mult ca in

Noul Testament

i de

Aurelius. Doctrina lui Epictet nu este o doctrin a "salvrii", ci

o doctrin a "liberrii", in care sufletul nva s opteze pentru

libertatea netirbit de evenimente, de oameni, sau de zei. Nici

naterea, nici

bogia, ci independena

spiritului i abolirea

dorinelor iraionale asigur libertatea omului.

Opera lui Epictet implic o dubl viziune asupra vieii: una

pesimist, bazat pe condiia tragic a omului comun; obsedat

de incertitudine, fatalitate i moarte, iar alta, optimist, generat

de viaa neleptului stoic, stpn pe sine si pe legile naturii.
2
Acest nelept nvinge rul prin fora moral , ca Heracles care,

svrind isprvile sale, i pune in valoare darurile de la natur.

Aceste viziuni asupra lumii nu se nfrunt n sufletul filosofului,

pentru c prima este gindirea unui profan,

afecte,

pe

cind

=t&uJ.L[voc;,

cea

de

a doua

este

io!Wrrtc;,

gindirea

dominat de

unui

iniiat,

inarmat cu secretul "artei de a tri" suveran.

Sentimentul religios fervent, ntlnit n opera lui Epictet,

confer acesteia originalitate 3. Epictet este cel mai religios dintre

toi stoicii.

gindirea sa, zeul nu mai este impersonal, ca la

Seneca sau Marcus Aurelius, ci personificat. Zeul suprave heaz

universul i viaa omului, este imanent, locuiete in noi , vede

i inelege tot. Omul, pentru a

fi

libe, trebuie s trebuie s

triasc in conformitate cu legea divin a naturii. Viaa noastr

este un dar vremelnic al naturii, i omul trebuie s-I restituie

acestei diviniti (cf. D.,

IV,

10, 14).

Divinitatea nu se distinge

de natur sau univers, cci zeul este inteligena care guverneaz

cosmosul in micarea sa necontenit. Omul, prin trup i suflet,

particip la unitatea i micarea universului

(D., 1,

14, 1-7).

Acesta, cind moare, se desface in elementele din care a fost

Epictetus, London - New York, 1 926 , voi. 1, p. XVII.
Morale de Epicteto, in ,,RJvista de Filosofia", XXX, 3, 1939, p.

1. v. W.A. Oldfather,

2. O. Pesche, Ll1
250-264.

3. C. Martha, Le

stoicisme sous /'Empire romaine,

Paris,

1 886, p.

207.

4. E. Bossard, Epictete, n ,,Revue de Thcologie et Philosophie", Lausanne, XVII,

1929, p. 202.216.

5. V. Agostino
, lntemo

al concetlo delia liherta in Epicteto, in ,,Arch. itai. psicoJ.,

8, 1930
, p. 298-2 3 1 .