16

EPICfET

Filosofia este o condiie necesar pentru a cerceta i pentru a

urma legile naturii, este, n ultim instan, "arta de a tri" o
via autentic. Filosofia nu promite omului bunuri exterioare,
cci materia sa este alctuit din bunuri interioare. Dup cum,
pentru dulgheri, materia pe care se exercit este lemnul i pentru
sculptor - bronzul, arta de a tri arc ca obiect de explicaie viaa
(D., 1, 15). Pentru acest motiv, filosofia are funcie dubl: s ne
dezvluie legile naturii i ale societii i, n acelai timp, s ne
educe. nelegnd legile naturii i ale societii, descoperim
limitele libertii noastre. Omul, n sens ontologic, este o parte
a naturii i, prin natwa sa, necesitate i universalitate. Dez
vluirea acestor elemente imanente asigur libertatea n univers,
nal condiia sa ontologic din modul de a fi n sine la modul
de a tri n societate. Epictet, aadar, promoveaz o filosofie
dinamic i fortificatoare, bazat pe cercetarea naturii, pe
cunoaterea de sine i pe libertatea asumat, n cadrul de
terminismului cosmic i social. De aceea Epictet este un filosof
peren i contemporan cu noi.
Manuscrisele Diatribe/ar lui Epictet deriv din arhetipul
Badleianus, care se afl la Oxford, n Biblioteca Bodleian, n
Cadex GriPe. Miscellani 251, i dateaz din secolul al XII-,lea.
Copiile dup acest arhetip, conservate n diverse mari biblioteci
europene, dateaz din secolele XIII-XVII i snt n numr de

20.
Ediiile operei lui Epictet snt numeroase. Editia princeps a
fost tiprit la Veneia, n anul 1535, de Trincavelli. Azi e
cunoscut cu numele de Cadex Uptanis, pentJU c J. Hanis a
comentat la Upton un exemplar. Alte ediii: Ble, 1554, cu
versiune latin de Schegk; Ble, 1560, cu comentarii de Ch.
Wolf; Londra, 1739-1741, ediie critic de John Upton, cu
comentarii de mai muli erudii; ediii monumentale au fost
tiprite de J. Schweighuser, 1799-1800, cu 5 v. i H. Schenkl,
n colecia Teubner, Leipzig, 1894 i, apoi, n 1916.
Traduceri n limbi moderne, din secolul al XVIII-lea pn
azi, se ntlnesc n toate marile culturi europene: n Germania,
Schultess ( 1766) i R. Miike, Heidelberg, 1916; n Anglia, E.
Carter (1749-1756), G. Long ( 1877), P. Matheson, Oxford,