apuca de lucru, dac zici de la nceput: vreau s mli scald,
in acelai timp eu vreau s-mi pstrez i sfera libertii mele unturale. i aa la toate. i atunci, la orice i s-ar ntmpla la hai<.!, vei zice indat: eu nu voiam numai baia, ci i pstrarea lih<.!rtliii mele naturale; ntrebarea este: o mai am eu acum, dac hts s m supere cele ce se ntmpl aici? vei
dar
5.
Nu fonomenele naturii chinuesc pe oameni, ci prerile oa
m<'nilor despre dnsele. Aa, bunoar, moartea n-are nimic de temut, cum gsete i Sacrale. Dar prerea noastr, arlitnd-o
ingroziloare, o face ntr-adevr ngrozitoare. De aceea, la orice
l ticdidi, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul dect pe tine, adic pe prerea ta. Clici prostul la toate d vina pe alii; cel ce ncepe a se lumina d vina pe sine; iar neleptul nici pe nitui, nici pe sine. 6.
Nu te mndri cu ce nu-i al tu. Cnd calul tu, necheznd,
ur zice .. ce frumos sunt eu... ar merge. Dar cnd tu zici cu mndrie .. ce frumos cal am eu", te mndreti cu o calitate a ta/ului. Cci ce este al tu intr-insul? Aspectul sub care l vezi.
Ei bine, numai cnd vei ajunge s vezi toate sub adevratul lor :Lpect, poi, ntr-adevr, s te mndreti: pentru eli atunci te distingi printr-o calitate a ta. 7.
Cnd corabia ta arunc, uneori, ancora, oprindu-se pe lng
trmuri strine, poi prea bine s te dai jos pe uscat, pentru un pahar cu ap, ori o scoic lucitoare, ori o floricic, ce-i iese n cale. Dar gndul tu s rrnie venic sus i urechea la semnalul crmaciului; i cum l-ai auzit, las toate i fugi Ia locul tu, ca s nu te trezeti luat i aruncat sus ca o vit nesimitoare. Aa i n viaa aceasta plimnteascli, dac ai dat de o soie i un copila, prea bine. Dar dac te cheam crmaciul de sus, fugi