O, mam...

O, mam, dulce mam, din negur de vremi

Pe freamtul de frunze la tine tu m chemi;
Deasupra criptei negre a sfntului mormnt
Se scutur salcmii de toamn i de vnt,
Se bat ncet din ramuri, ngn glasul tu...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Cnd voi muri, iubito, la cretet s nu-mi plngi;
Din teiul sfnt i dulce o ramur s frngi,
La capul meu cu grij tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei s cad a ochilor ti stropi;
Simi-o-voi odat umbrind mormntul meu...
Mereu va crete umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar dac mpreun va fi ca s murim,
S nu ne duc-n triste zidiri de intirim,
Mormntul s ni-l sape la margine de ru,
Ne pun-n ncperea aceluiai sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de snul meu...
Mereu va plnge apa, noi vom dormi mereu.