Lucian Blaga

La curile dorului Prin vegherile noastre - site de in vremea se cerne, i-o pulbere alb pe tmple s-aaz. Aurorele nc se mai aprind, i-asteptam. Asteptam o singur or s ne-mprtim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zbovim lng blide lungi zile pierdui i strini. Oaspei suntem n tinda noii lumini la curile dorului. Cu cerul vecini cu toate c mult mai puin o s par. Ateptam s vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri paind, i fiicele noastre ieind sa pun pe frunile porilor laur. Din cnd n cnd cte-o lacrim-apare i fr durere se-ngroa pe gean. Hrnim cu ea Nu tim ce firav stea.