ROMANTISMUL

Fi de lucru -

1. Citii fragmentele de mai jos i identificai teme i motive romantice:

a. ,,O, lac sfnt! Abia anul n scurgerea-i nceat
Trecu, i lng unda cea linitit-a ta
M-aez ca i-altdat pe-aceeai piatr, iat,
Pe care i ea sta! (Alphonse de Lamartine, ,,Lacul)
b. ,,Pe-aici trecut-au turcii. Ruina, jale, piatra.
Chios, cu vii vestita, e-o insul deart. (Victor Hugo, ,,Copilul)
c. ,,Sus, luna care trece
Pe frunte i petrece
Un nor, cu-argint smalat
i nstelat. (Alfred de Musset, ,,Veneia)
2. Indicai creaii ale scriitorilor romni n care ai ntlnit temele i motivele desprinse din textele
literare de la exerciiul 1.
3. Citii fragmentele de mai jos:
a. ,,E noapte nalt, nalt; din mijlocul triei
Vemntul su cel negru, de stele semnat,
Destins cuprinde lumea, ce-n braele somniei
Viseaz cte-aievea deteapta n-a visat. (Ion Heliade Radulescu, ,,Zburatorul)
b. ,,Cci n btlie soul ei dorit
A plecat cu oastea i n-a mai venit.
Ochii si albatri ard n lcrimele,
Cum lucesc n rou dou viorele. (Dimitrie Bolintineanu, ,,Muma lui Stefan cel Mare)

Cerine:
1. Identificai temele i motivele romantice.
2. Artai n ce tip de romantism, dup clasificarea lui Virgil Nemoianu, ai ncadra aceste creaii.

4. Redacteaz un eseu de maximum dou pagini, n care s prezini trsturile romantismului

romnesc, valorificnd urmtoarea apreciere critic:
,, romantismul romnesc poate fi considerat de tipul Biedermeier, att prin eclectismul lui, ct i prin
nclinaia ctre forme neradicale i detotalizate, ctre istoric i etnic, cu, desigur, precizarea c el comport
nuane absolute particulare ce se cuvin relevate. (Nicolae Manolescu, ,,Istoria critic a literaturii romne)

5. Scrie un eseu de 2 3 pagini, despre trsturi ale romantismului reflectate ntr-un text poetic
studiat / n texte poetice studiate, din opera lui Mihai Eminescu, pornind de la ideea exprimat n
urmtoarea afirmaie critic: Este, n fine, i un mit al poeziei care se manifest sub dou nfiri:
prima e direct, explicit ( poezia ca tem de reflecie n poem; poetul care pune << haine de imagini pe
cadavrul trist i gol>> ), iar a doua i aceasta e esenial este indirect, ca expresie a unei muzicaliti
interioare, profunde, [] o muzic inconfundabil, care devine semnul de identitate al
eminescianismului; ideile, strile de suflet, un mod de a fi n lume, viziunile, miturile de care am vorbit
pn acum, toate vin i se pierd ntr-un discurs esenialmente muzical. ( Eugen Simion, Prefa la
volumul M. Eminescu, Opere, I ).