Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga

Modernismul este o directie culturala manifestata in primele decenii ale secolului al XX-lea ca o
reactie impotriva traditionalismului.
In sens general, modernismul include orice reprezentare artistica ce se revolta fata de traditie si
se caracterizeaza prin inovatie. Astfel, modernismul inglobeaza manifestari artistice precum:
simbolismul, expresionismul sau avangarda.
In cultura romaneasca, modernismul este promovat de Eugen Lovinescu, cel care infiinteaza
cenaclul Sburatorul si revista cu acelasi nume. Menirea acestora era de a promova o noua generatie
de scriitori care se indeparteaza de traditionalism: Ion Barbu, Ilarie Veronica, Camil Petrescu, George
Calinescu.
Eugen Lovinescu este cel care ilustreaza si trasaturile modernismului in lirica: ambiguitatea ca
principala calitate a limbajului poetic, preferinta pentru specia artei poetice, renuntarea la conventiile
prozodice si adaptarea versului liber sau a tehnicii ingambamentului, utilizarea unei topici dizlocate.
Lucian Blaga este unul dintre principalii reprezentanti ai modernismului romanesc. Acesta se
diferentiaza la nivel stilistic prin introducerea ca inovatie a metaforei revelatorie. La nivel prozodic,
ilustreaza tehnica ingambamentului, iar la nivelul discursului liric, intelectualizarea este sustinuta de
influenta conceptelor filosofice.
Toate aceste particularitati se reflecta in volumul Poemele luminii, metafora luminii sustinand
tema cunoasterii. Volumul se deschide cu poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, ce este
reprezentativa pentru specia artei poetice, deoarece exprima viziunea autorului despre lume, despre
creatie sau despre rolul creatorului.
Titlul poeziei este alcatuit dintr-un pronume personal la persoana I eu, ce reprezinta o marca
lexico-gramaticala a eului liric, dar si o marca a lirismului subiectiv, la fel ca verbul la persoana I nu
strivesc. Modul indicativ exprima o certitudine a atitudinii eului liric, iar timpul prezent ilustreaza
impresia eternizarii acestui refuz pronuntat al descifrarii misterelor. Pronumele si verbul la persoana I
evidentiaza subiectivismul si accentueaza influenta expresionismului. Acestea prezinta o relatie de
opozitie a vocii poetice cu lumea exterioara. Substantivul minuni, pe de o parte, reprezinta un mister
inexplicabil, latura criptica a misterului este asociata cunoasterii luciferice. Pe de alta parte, in relatie cu
verbul nu strivesc, exprima refuzul creatorului de a descifra misterele lumii, refuzul cunoasterii
paradisiace. Substantivul corola este o forma sferica, perfecta, simbol al infinitului, al regenerarii.
Forma circulara, inchisa, se asociaza literaturii criptice a misterului. Corola de minuni prezinta
totalitatea misterelor.
Semnificatiile multiple ale titlului pun in valoare ambiguitatea limbajului poetic modernist,
metafora revelatorie, viziunea autorului despre lume, despre rolul creatorului, acesta anuntand o arta
poetica.
Incipitul reda o idee poetica transpusa in mai multe versuri. Acesta prezinta si o reluare a
titlului. Verbele nu strivesc si nu ucid sunt intr-o relatie de sinonimie, ceea ce reda accentuarea
refuzului descifrarii misterului. Substantivul mintea exprima ratiunea, simbolul cunoasterii
paradisiace.
Prin urmare, incipitul dezvaluie viziunea poetului despre lume si despre destinul creatorului.
Titlul si incipitul subliniaza tema cunoasterii, deoarece ambele redau cele doua tipuri de cunoastere,
paradisiaca si luciferica. Acestea se regasesc in imaginarul poetic, el prezentand trei secvente lirice.
Primele doua secvente sunt delimitate de conjunctia adversativa dar si sunt in relatie de opozitie.
Opozitia este si intre metafore: lumina altora, care prezinta cunoasterea paradisiaca a lumii interioare,

si lumina mea, ce ilustreaza cunoasterea luciferica a artistului si menirea poetului de a proteja tainele
lumii, de a le tranforma in ne-ntelesuri si mai mari.
A treia secventa este introdusa prin conjunctia subordonatoare caci, care are rol conclusiv.
Ofera o explicatie a atitudinii creatorului si nu dezvaluie misterele pentru ca este un iubitor al acestora.
Atitudinea artistului accentueaza subiectivismul, dovada fiind pronumele personal la persoana I eu si
verbul la persoana I iubesc. Acestea ilustreaza si expresionismul. Verbele sunt la indicativ, timp
prezent, indicativul exprimand certitudinea viziunii creatorului, a atitudinii lui, iar timpul prezent reda
expresia eternizarii, generalizarii rolului creatorului de a spori misterele lumii.
Versul final se constituie dintr-o enumerare a unor metafore revelatorii. Toata aceasta enumerare
este echivalenta corolei de minuni a lumii, finalul fiind in relatie de simetrie cu incipitul operei.
Metaforele acestea au multiple semnificatii, oferind ambiguitate limbajului poetic. Florile
exprima frumosul, gingasia, in schimb, acestea sunt si fragile si efemere. Ochii redau o prima forma
a cunoasterii, cea vizuala, o reflectare a spiritului, a cunoasterii efective, intuitive, bazate pe trairi.
Buzele exprima misterul iubirii, pe de alta parte, ilustreaza misterul cuvantului, al rostirii.
Mormintele semnifica taina mortii, transcendentul, trecerea intr-o lume noua.
In opinia mea, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este un text
modernist avand in vedere ambiguitatea limbajului poetic sustinuta de metaforele revelatorii.
Intelectualizarea discursului liric este remarcata prin influenta filozofiei. Preferinta pentru specia artei
poetice, care exprima viziunea autorului despre lume, despre creatie, dar si renuntarea la conventiile
prozodice si adaptarea versului liber si a tehnicii ingambamentului consolideaza caracterul modernist al
operei.