CURS 4

22.10.2013
Actiunea civila

Cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale organizate de lege pentru

protejarea dreptului subiectiv, cum ar fi: cerere de chemare in judecata,
intampinarea, mijloacele de aparare, masurile asiguratorii, caile de atac, executarea
silita etc.
In momentul in care actiunea civila se pune in miscare putem afirma despre
aceasta ca se individualizeaza, ca devine proces.
In raport cu aceste precizari am defini actiunea civila ca un ansamblu de
mijloace procedurale prin care in cadrul procesului civil se asigura protectia
dreptului subiectiv civil ori a altor situatii juridice ocrotite de lege.
Noul cod de procedura civila prin art. 29 defineste actiunea civila ca:
ansamblul mijloacelor procedural prevazute de lege pentru protectia dreptului
subiectiv pretins de catre una dintre parti precum si a unor altor situatii juridice
pentru asigurarea apararii partilor in proces. Din aceste 2 definitii rezulta ca
actiunea civila nu se poate confunda cu dreptul subiectiv, iar pe de alta parte nu se
confunda nici cu cerere de chemare in judecata.

Dreptul la actiune
Legatura dintre dreptul subiectiv si actiune se realizeaza prin intermediul
dreptului la actiune adica acel element al dreptului subiectiv civil care permite
titularului sau sa recurga cand este cazul la forta coercitiva a statului.
In cazul in care legea permite ca actiunea sa fie pornita de o alta persoana
sau un alt organ decat titularul dreptului, dreptul la actiune rezulta implicit din lege.
Dreptul la actiune cuprinde la randul sau o serie intreaga de drepturi cum ar
fi dreptul de a sesiza instanta, dreptul de a solicita probe, dreptul de a obtine
condamnarea paratului, dreptul de a exercita caile de atac, dreptul de a cere
executarea silita, etc.
In cazul dreptului subiectiv civil prescriptibil, dreptul la actiune va putea fi
exercitat numai inauntrul termenului de prescriptie in ceea ce priveste unele din
componentele sale: dreptul de a obtine condamnarea paratului si dreptul de a
obtine executarea silita. Dimpotriva, alte drepturi cum ar fi dreptul de a sesiza
instanta ar putea fi invocate chiar dupa implinirea termenului de prescriptie datorita
faptului ca nu se poate interzice titularului dreptului subiectiv incalcat sa sesizeze
instanta, sa solicite probe pentru a dovedi suspendarea sau intreruperea termenului
de prescriptie, sa exercite caile de atac impotriva hotararii prin care cererea sa a
fost respinsa ca prescrisa.

Elementele actiunii civile

Aceste elemente sunt: partile, obiectul si cauza.

Deoarece actiunea civila este legata de dreptul subiectiv al persoanei, ea nu

poate fi conceputa fara prezenta a cel putin unei persoane care sa fie interesata in
protectia dreptului sau. Acesta persoana este de regula titularul dreptului care
recurge la actiunea respectiva. Si in acest moment, a intervenit o a doua persoana
aceea care a tulburat exercitiul normal al dreptului subiectiv, din acest moment, in
actiunea civila fiind cuprinse 2 persoane. Aceste persoane poarta denumirea de
parti, iar in diferite forme procedurale au denumiri particulare; reclamant si parat la
judecarea in fond in prima instanta, apelant si intimat in calea de atac a apelului,
creditor si debitor in faza executarii silite.
Obiectul actiunii civile il constituie protectia dreptului subiectiv civil sau a a
unui interes ce se poate realiza numai pe calea justitiei. Cu alte cuvinte, obiectul
actiunii civile este pretentia concreta a reclamantului.
Cauza actiunii civile este scopul catre care se indreapta vointa celui care
reclama.
Cauza actiunii nu trebuie confundata cu cauza dreptului care constituie la
randul ei cauza cererii de chemare in judecata adica temeiul ei juridic.
Astfel, de exemplu, daca revendicam un bun de la o persoana, cauza actiunii
o constituie detinerea abuziva a bunului de catre acesta persoana si vointa de a
face ca acesta sa inceteze, iar cauza cererii de chemare in judecata poate fi un
contract sau o succesiune.
In ceea ce priveste cauza actiunii, aceasta trebuie sa existe, sa fie reala, sa
fie licita si morala.

Caracterele actiunii civile

Actiunea civila in principiu este libera in sensul ca exercitiul ei nu este supus
in prealabil unor garantii sau autorizari prealabile. Pe de alta parte, actiunea civila
este libera si pentru faptul ca cei care o exercita nu pot fi trasi la raspundere pentru
pretentiile pe care le-au formulat in actiunea respectiva, chiar daca la incetarea
procesului se dovedeste ca nu au avut dreptate, ca cererile lor au fost nejustificate.
Cu toate acestea, caracterul liber al actiunii civile nu este suficient deoarece
ea este si facultative, in sensul ca nimeni nu poate fi constrans sa demareze o
actiune civila , chiar daca un drept subiectiv al acesteia a fost incalcat.

Conditiile de exercitare a actiunii civile

Dreptul subiectiv afirmat
1. Afirmarea unui drept- Dreptul subiectiv afirmat pentru a putea fi valorificat
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie recunoascut si ocrotit de lege adica sa nu intre in continutul unui raport

juridic ilegal

Sa fie exercitat in limitele sale externe de ordin material si juridic si interne

potrivit scopului social si economic pentru care a fost recunoscut de lege

Sa fie exercitat cu buna credinta
Sa fie actual, in sensul ca nu trebuie sa fie supus unui termen sau unei
conditii suspensive. Dreptul care nu este actual va duce la respingerea cererii
ca premature, dar nu este cu totul lipsit de protectie juridica pentru ca se
poate proceda la asigurarea dovezilor.

In cazul in care se constata ca reclamantul nu justitifica un drept subiectiv cerera

acestuia va fi respinsa ca nefondata.
2. Interesul - reprezinta folosul practic pe care il urmareste o parte prin
folosirea mijloacelor procedurale ce alcatuiesc actiunea. Este firesc ca
procedura judiciara sa nu fie pusa in miscare daca nu aduce partii niciun
avantaj ci urmareste doar sicanarea adversarului sau prelungirea procesului.
Interesul poate fi material sau moral si trebuie sa indeplineasca anumite conditii
prevazute in NCPC cum ar fi:

3.

Sa fie determinat
Sa fie legitim
Sa fie personal
Sa fie nascut si actual
Capacitatea procesuala a persoanei presupune o delimitare intre
capacitatea procesuala de folosinta si capacitatea procesuala de exercitiu.

Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana

reclamantului si cel care se pretinde titular al dreptului subiectiv civil dedus
judecatii si pe de alta parte intre persoana paratului si cel obligat in acel raport
juridic.
Existenta drepturilor si obligatiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Spre
deosebire de capacitatea procesuala care se apreciaza in abstract aratand daca poti
sa stai sau nu in orice proces civil, calitatea procesuala presupune indreptatirea de
a sta intr-un proces civil.
Reclamantul fiind cel care porneste procesul, prin cererea de chemare in
judecata va trebui sa justifice atat calitatea sa procesuala cat si calitatea procesuala
a paratului si va face acest lucru indicand in cerere atat pretentia, cat si motivarea
in fapt si in drept adica indreptatirea sa de a introduce cererea impotriva paratului.
Clasificarea actiunilor civile
1. In functie de scopul material, cererile se clasifica in cereri de realizare a
dreptului, cereri in constatare si cereri in constituire de drepturi.
Cerererile in realizarea dreptului sunt acelea prin care reclamantul ce se
pretinde titularul unui drept subiectiv solicita instantei sa-l oblige pe parat la
respectarea dreptului, iar daca acest lucru nu mai este posibil, la despagubiri.

Cererile in constatare sunt acelea prin care reclamantul solicita instantei sa

constate numai existenta unui drept al sau si inexistenta unui drept al paratului.
Cererile in constituire de drepturi sunt acelea care urmaresc schimbarea sau
desfiintarea unor raporturi juridice vechi si crearea unor raporturi juridice noi intre
parti.
In ceea ce priveste celelalte actiuni acestea mai poti fi actiuni reale, mixte,
personale, principale, aditionale, accesorii si incidentale.