Rar mi-a fost dat sa ntlnesc un barbat care sa recunoasca cu franchete ca nu poate

oferi iubire, ca tot ce are el de dat e doar o noapte, doua, trei de placere n fin
e, ca n-o sa plece de lnga tine atta timp ct pasiunea nu dispare nici ea. El asa e e
de o sinceritate cruda si multe femei si-au dorit sa l vindece fara sa nteleaga ca
, de fapt, nu e bolnav. S-au aruncat cu capul nainte spernd cu naivitate ca si va d
ori si el sa le cunoasca la lumina zilei, dincolo de astenuturi, au acceptat trgu
l placere pentru placere amagindu-se cu gndul ca daruind si iubire pe langa, vor pr
imi acelasi lucru n schimb nsa cu iubirea nu merge niciodata asa. El nu vrea sa si l
ase amprentele n sufletul nimanui, viata l-a nvatat ca doare sa porti urmele cuiva
pe tine, ca iubirea poate deveni o temnita murdara n care te nchizi de unul singu
r n bratele singuratatii. Asa ca poarta manusi albe n fiecare noapte cnd se duce la
ele si si-a jurat sa nu se mai ntoarca niciodata, daca la despartirea din zorii
zilei vor aparea lacrimile
Eu l-am nteles pentru ca sunt la fel ca el, avem amndoi acelasi gol n pi
ept. Ne-am ntlnit ntr-o seara ploioasa si mi-a oferit adapost sub umbrela lui; eu i
-am oferit adapost la mine acasa si n noaptea aceea mi-a trecut pentru prima data
pragul. N-am ncercat niciodata sa-l schimb si nici el n-a ncercat sa ma schimbe p
e mine, ne-am acceptat unul pe celalalt asa cum eram: mutilati, storsi de viata,
lasi, fara curajul de a iesi din nou la lumina zilei. De altfel, am acceptat trg
ul lui pentru ca nici eu nu aveam mai multe de oferit. I-am spus sa-si dea jos m
anusile, ca mie nu are unde sa-mi mai lase urme, si de atunci trece pe la mine cn
d si cnd, fara teama ca va sosi momentul n care va fi nevoit sa nu se mai ntoarca.
Mi-a povestit ntr-una din noptile cnd a venit pe neasteptate ca si pierduse sufletu
l cu mult timp n urma. l lasase undeva, nu stia nici el exact unde, rasfirat n carn
ea unei femei cu buze rosii si miros de mare. I-am povestit si eu de cel care se
mbraca n albastru si mirosea a tutun, i-am spus cum am uitat de mine n drumul ntort
ocheat dintre ceea ce mi-am dorit sa fie si ceea ce n-a fost niciodata. M-a luat
n brate atunci si m-a sarutat pe frunte; eu mi-am sprijinit capul pe umarul lui
si am nchis ochii.
Cnd vine la mine poarta mereu ceva albastru, iar eu ma dau cu ruj rosu a
sta e ritualul nostru si l respectam de fiecare data cu sfintenie. A nvatat sa ma
sarute mai nti apasat pe buze, iar apoi coboara usor pe gt si urmeaza linia umerilo
r. Eu stiu cum i place sa fie mngiat pe spate, iar de cnd a renuntat la manusi i cuno
sc deja linia vietii din palma de parca ar fi fost pusa de mine nsemi acolo. Pe f
undal curge n fiecare noapte o muzica att de cunoscuta mie, o muzica pe care a nvat
at-o si el fara sa vrea, iar ntunericul este singurul martor al legaturii noastre
.
Scriu acum despre el caci, pentru prima data, azi a ramas sa deschida
fereastra la rasaritul soarelui. Am mpartit cafeaua de dimineata. Am mpartit si t
igara de dupa si noaptea de dinainte. Ne ntelegem bine asa, ca ntre oameni fara su
flet. Al lui a ramas la fata cu buzele rosii; al meu e la cel care se mbraca n alb
astru.