n pri, astfel nct fiecare dintre acestea s fie o copie miniatural a ntregului. Termenul a fost introdus de Benot Mandelbrot n 1975 i este derivat din latinescul fractus, nsemnnd "spart" sau "fracturat".
Fractalul, ca obiect geometric, are n general
urmtoarele caracteristici: Are o structur fin la scri arbitrar de mici. Este prea neregulat pentru a fi descris n limbaj geometric euclidian tradiional. Este autosimilar (mcar aproximativ sau stochastic). Are dimensiunea Hausdorf mai mare dect dimensiunea topologic (dei aceast cerin nu este ndeplinit de curbele Hilbert). Are o definiie simpl i recursiv.
Deoarece par identici la orice nivel de
magnificare, fractalii sunt de obicei considerai ca fiind infinit compleci (n termeni informali). Printre obiectele naturale care aproximeaz fractalii pn la un anumit nivel se numr norii, lanurile montane, arcele de fulger, liniile de coast i fulgii de zpad.
Totui, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali
de exemplu, linia real (o linie dreapt Euclidian) este autosimilar, dar nu ndeplinete celelalte caracteristici.
Matematica din spatele fractalilor a aprut
n secolul 17, cnd filosoful Gottfried Leibniz a considerat autosimilaritatea recursiv (dei greise gndindu-se c numai liniile drepte sunt autosimilare n acest sens). Fractali aproximativi sunt uor de observat n natur. Aceste obiecte afieaz o structur auto-similar la o scar mare, dar finit. Exemplele includ norii, fulgii de zpad , cristalele, lanurile montane, fulgerele, reelele de ruri, conopida sau broccoli i sistemul de vase sanguine i vase pulmonare.
Realizatori: Ciocan Andreea, Grigore Bogdan, Clasa a 8-a A Profesor Traian Lupu