Una dintre tarile cu cea mai exploziva si expansiva perioada de dezvoltare economica

este Japonia, managementul nipon fiind adus in prim-plan incepand cu deceniul al

saptelea al secolului XX.
Astfel, cele mai importante caracteristici ce au stat la baza evolutiei economice a
Japoniei s-au materializat intr-un model important si demn de urmat pentru tarile in curs
de dezvoltare, inclusiv pentru Romania, pentru consolidarea si dezvoltarea economiilor
acestora.
Denumit in mod curent drept miracolul japonez, managementul nipon prezinta trei
trasaturi definitorii:
Argumentul cultural are in vedere valorile caracteristice contextului japonez,
dar siinstitutiile care avantajaza consensul.
Teoria supraomului in care este explicat faptul ca japonezul, multumindu-se cu
putin,a creat valori mari numai din dorinta de a fi cel mai bun. Astfel, ia nastere
capacitateaacestuia de a realiza produse de calitate, de a se implica in activitatile
de crestere aeficientei economice pe principiul productie maxima si consum
minim.
Sistemul de management japonez cu un mod de aplicare a principiilor de
management adaptat la caracteristicile sociale, culturale si economice ale Japoniei
cat si la contextul istoric al acestei tari.
Cea mai importanta trasatura a managementului japonez este faptul ca acesta are un
rol important in realizarea performantelor, astfel ca prin practicare acestui tip de
management companiile japoneze au reusit intr-un timp foarte scurt sa se claseze pe
aceeasi treapta cu cele americane.

.Just in Time (JIT) sau exact la momentul potrivit este o filozofie

organizationala ce se fundamenteaza pe ideea ca activitatea de productie trebuie calculata
si proiectata cu mare precizie astfel incat stocurile sa fie reduse la minim. Asa cum se
observa este o orientare mai degraba spre proces si se aplica in primul rand la firmele de
productie!
Inca din anii 1960 in gandirea manageriala a aparut o modificare de paradigma ai caror
promotori au fost inginerii de la uzinele Toyota, respectiv de la a produce cat mai mult la
a produce doar atat cat e nevoie. Stocurile au fost privite ca cel mai mare rau al unei
companii ce produc: costuri mari de depozitare, pierderi de calitate a produselor in timpul
depozitarii, riscul de a produce stocuri nevandabile, iar un stoc mare ascunde probleme
de productie! Aceasta perspectiva organizationala de tip Just in Time, priveste
calitatea din prisma activitatii operative, a procesului si mai putin din perspectiva
rezultatului. Aceste organizatii isi au stocurile preponderent pe patru roti in drum catre
clienti si nu in depozite!
Succesul unei abordari de tip Just in Time este insa conditionat nu numai de matematica
unei eficiente stricte a procesului de productie, de mijloace de productie usor adaptabile
unei cereri diverse, arta in echilibrul cerere-oferta dar mai ales de un parteneriat
permanent cu furnizorii (putini dar seriosi), mai ales pentru materia prima de stricta
necesitate. Este obligatoriu ca furnizorii sa livreze produsele exact atunci cand este
nevoie de ele spre deosebire de perspectiva firmelor occidentale care considera
1

furnizorii ca fiind adversari ce trebuie invinsi pe terenul negocierilor.

Marele neajuns al abordarii Just in Time il constituie faptul ca in situatiile de exceptie in
care apare o cerere mare pe piata la un moment dat de timp, acest tip de organizatii nu o
pot satisface.
Organizatiile cu astfel de principii, interesate cu precadere de potrivirea in timp a
proceselor, formeaza oameni foarte analitici, disciplinati, rigurosi si cu un acut spirit de
economie, angajament si seriozitate. Totusi chiar daca procesele de productie sunt inalt
flexibilizate astfel incat sa faca fata variatiilor de cerere, nu este necesar ca si oamenii sa
aiba dezvoltata aceasta calitate de a fi flexibili si inovativi, cum este ceruta in mod
obligatoriu in managementul calitatii totale. De asemenea se pot observa si unele ramuri
ale ideilor dezvoltate de managementul stiintific.
Just in time ramane o abordare extrem de actuala in managementul modern dar trebuie
retinut faptul ca ea creeaza si se bazeaza pe o cultura organizationala puternica.

2.Total Productive Maintenance (TPM) este programul de mentenanta

(intretinere) care implica un nou concept pentru intretinerea echipamentelor si a utilajelor.
Scop-ul programului TPM este de a creste productivitatea, dar crescand in acelasi timp
moralul angajatilor si satisfacerea acestora.
TPM pune mentenanta intr-o noua lumina, aceea de a accentua rolul pe care il joaca
aceasta in importanta unei afaceri, iar scopul este de a stopa mentenanta de urgenta,
(brake down maintanace) si ea neplanificata la minimum.
Obiective TPM:
Are ca tinta implementarea in cadrul companiei a unei culturi care sa
urmareasca imbunatatirea eficientei sistemelor de productie - Eficienta
Echipamentului: OEE.
A construi un sistem care sa previna orice tip de pierdere, de exemplu,
pentru a atinge "zero accidente, zero defecte si zero opriri", bazate pe
Gemba (zona de productie) si Gembutsu (echipament), de-a lungul
unui intreg ciclu de viata a unui sistem de productie.
Acopera toate departamentele: productie, dezvoltare, administratie.
Obtinerea a zero pierderi prin suprapunerea activitatilor a mici grupuri.

3. Statistical Process Control (Controlul Statistic al Procesului)

Aceast metod permite asigurarea unei creteri a calitii produselor i a fost
iniiat de ctre Walter A. Stewart.

Metoda se bazeaz pe urmtoarele elemente:

susinerea c trebuie controlat continuu dac procesul tehnologic
corespunde sau nu cererilor de asigurare a unei caliti superioare i dac acesta se
desfoar potrivit normelor stabilite;
1
urmrirea ridicrii calitii produselor printr-un proces complex care s
aib ca obiective sensibilizarea personalului, verificarea caracteristicilor de calitate sub
raportul asigurrii unei caliti superioare i urmrirea realizrii lor ntocmai de ctre
executani, control permanent al strii funcionale a utilajelor i a instalaiilor sub raportul
capabilitii lor de a realiza calitatea cerut, introducerea planurilor de control al calitii
pe fiecare produs;
2
considerarea proceselor de producie ntr-o activitate continu de
perfecionare;
3
pregtirea minuioas a controlului tehnic de calitate, cu un accent
deosebit pus pe controlul statistic de calitate, n condiiile unei producii de serie sau n
mas, n cadrul creia planurile de cercetare s ocupe un loc central.
Aceast metod evideniaz faptul c procesul tehnologic stabilit joac un rol
important n asigurarea calitii produsului, c acest proces tehnologic poate suferi
dezorganizri sau degradri n timp i deci el trebuie n permanen urmrit pentru a se
asigura funcionarea lui la parametrii dorii.