Curs 5: 26.03.

2013 Roman II
Elementele contractelor
Pentru nasterea unui contract este necesar sa fie intrunite anumite elemente pe care le
denumim elementele contractelor. Unele elemente sunt denumite elemente esentiale ale
contractelor, iar altele sunt denumite elemente accidentale.
Elementele esentiale sunt denumite astfel deoarece in lipsa lor contractul nu se poate
forma, nu este valabil. Ele sunt in numar de trei : obiectul, consimtamantul si
capacitatea.
Conceptul de obiect al contractului are la romani doua acceptiuni :
-Intr-un prim sens obiectul contractului se confunda cu efectele sale, adica se confunda
cu obligatia pe care o genereaza;
- Al doilea sens obiectul contractului se confunda cu obiectul obligatiei, intrucat in acest
sens obiectul contractului poate consta fie in dare, fie in facere fie in prestare. In legatura cu
obiectul contractelor trebuie sa precizam ca la romani contractele nu erau translative de
proprietate, ci numai generatoare de obligatii, astfel incat daca debitorul se obliga sa
transmita proprietatea asupra unui lucru, in vederea executarii acestei obligatii el trebuia sa
recurga la un alt act juridic ulterior si distinct de contract. Spre exemplu daca vanzatorul se
obliga sa transmita proprietatea asupra unui lucru el trebuia sa recurga apoi fie la
mancipatiune fie la litis contestio pentru a-si indeplini aceasta obligatie, pe cand in zilele
noastre in momentul incheierii contractului de vanzare cumparatorul devine proprietar al
lucrului automat, ceea ce inseamna ca in dreptul modern contractele sunt translative de
proprietate, pe cand la romani erau numai generatoare de obligatii
Consimtamantul sau consensul este manifestarea de vointa a unei parti in sensul
dorit de cealalata parte. De altfel cuvantul provine de la cum sentire, adica a avea o parere
comuna cu cea a celeilalte parti. In dreptul roman existau cauze care duceau la inexistenta
sau distrugerea consimtamantului si cauze care ducea la vicierea consimtamantului
Cauze care duc la inexistenta consimtamantului :
violenta fizica distruge consimtamantul deoarece victima violentei fizice se afla in
imposibilitatea de a-si exprima vointa . Spre exemplu : semnarea contractului prin fortarea
mainii
neseriozitatea apare atunci cand consimtamantul este dat in gluma sau in
imprejurari care exclud vointa persoanei de a se oblige . Spre exemplu : consimtamantul dat
de actori pe scena
eroarea este gresita reprezentare, gresita intelegerea a unor imprejurari. La romani ,
de regula eroare nu afecta consimtamantul , totusi in patru cazuri determinate eroarea ducea
la inexistenta consimatamantului
error in negotio este eroarea cu privire la natura juridica a contractului. Spre
exemplu Primus intentioneaza sa vanda un lucru, iar Secundus crede ca i se doneaza, in
acest caz nu exista consimatamant si prin urmare nici contract.
error in persona este o eroare cu privire la identitatea uneia dintre parti. Spre
exemplu Primus intentioneaza sa incheie contracte cu Secundus si in realitate il incheie cu
Tertus. Si in acest caz lipseste consimtamantul si prin urmare nu exista contract
error in corpore este o eroare cu privire la lucrul sau la obiectul material al
contractului : Spre exemplu Primus intentioneaza sa dobandesca un anumit teren, iar
Secundus crede ca este vorba despre un alt teren.
error in substantia este o eroare cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru si se
numesc esentiale acele calitati ale lucrului care determina partile sa incheie contractul . Spre
exemplu Primus vrea sa cumpere un lucru pentru ca este confectionat din argint , iar
Secundus crede ca este vorba despre un lucru confectionat din alama.
Pe cand vitiile de consimtamant nu duc la inexistenta contractului, ci numai la
posibilitatea anularii sale prin utilizarea unor procedee juridice indirecte. Ele sunt in
numar de doua :
teama (metus) teama este denumita in textele romana si vis psihica sau violenta
psihica. Ea consta in amenintarea cu un rau pentru a determina o anumita persoana sa

incheie contractul. In epoca veche violenta psihica nu afecta consimtamantul, intrucat vechii
romani spuneau ca o vointa constransa este totusi o vointa. Pe de alta parte in epoca veche
toate contractele au fost solemne, iar incheierea lor presupunea respectarea unor conditii de
forma, gesture rituale, cuvinte solemne, prezenta de martori, imprejurari care faceau
imposibila in practica exercitarea violentei psihice, dar catre sfarsitul Republicii au aparut
contractele nesolemne, care se formeaza prin simpla manifestare de vointa a partilor, astfel
incat violenta psihica a devenit posibila si s-a practicat. Din aceste considerente pretorul a
venit in sprijinul victimei violentei psihice prin doua mijloace procedurale denumite actio
metus si exceptio metus.
actio metus era pusa la dispozitia victimei violentei psihice pentru a lua initiativa
procesului, cu scopul de a obtine pe cale indirecta anularea contractului.
exceptio metus era pusa la dispozitia victimei pentru a se apara cu succes in ipoteza
in care era chemata in justitie de autorul amenitarilor, cu scopul de a obtine executarea
obligatiei care a fost contractata de debitor sub imperiul violentei psihice, astfel incat
indiferent de calitatea procesuala pe care o avea, cea de reclamant sau cea de parat victima
violentei psihice castiga intotdeauna procesul si astfel se ajungea pe cale indirecta la
anularea contractului care a fost incheiat sub imperiul amenintarilor.
dolul (dolus) inseamna inselaciune si consta in mijloacele viclene prin care o persoan
determina o alta persoana sa incheie contracte. Si dolul a fost sanctionat spre sfarsitul
Republicii prin doua mijloace procedurale denumite actio de dolo si exceptio doli
Al treilea element esential al contractelor este capacitatea. Prin capacitate
intelegem
aptitudinea persoanei de a incheia un contract in nume propriu. Numai pater familias
avea o deplina capacitate de a incheia contracte in nume propriu, pe cand persoanele alieni
iuris aveau o capacitate limitata de a contracta.
Pe langa aceste elemente esentiale, contractele pot cuprinde si elemente
accidentale, pe care le denumim astfel intrucat ele sunt introduse in contract numai la
initiativa partilor, iar contractul este valabil si in lipsa acestor elemente. La romani existau
numeroase elemente accidentale ale contractelor, dintre care doua sunt mai importante :
termenul elemental viitor si sigur de care depinde exigibilitatea sau stingerea unui
drept. Termenul este de doua feluri, caci evenimentul viitor si sigur de care depinde
exigibilitatea unui drept se numeste termen suspensiv , iar evenimentul viitor si sigur de care
depinde stingerea unui drept se numeste termen extinctiv. Prin urmare termentul suspensiv
nu suspenda existenta dreptului de creanta, ci numai exigibilitatea sa, in sensul ca dreptul ia
nastere in momentul incheierii contractului, dar el devine exigibil numai la indeplinirea
termenului, iar un drept de creanta este exigibil atunci cand poate fi valorificat prin proces.
Spre exemplu Primus ii promite lui Secundus sa-i dea o suma la 1 aprilie. In acest caz
dreptul se naste inca din momentul incheierii contractului, dar devine exigibil numai la 1
aprilie, iar daca creditorul intenteaza actiune inainte de 1 aprilie actiunea sa va fi respinsa
deoarece dreptul de creanta nu este exigibil. Daca dupa indeplinirea termenului suspensiv
creditorul va intenta o noua actiune aceasta va fi respinsa si a doua actiune , deoarece
dreptul de creanta s-a stins cu ocazia primului proces prin efectul extinctiv a lui litis
contestatio, astfel incat actiunea creditorului a ramas fara obiect. Insa, daca debitorul
plateste de bunavoie inainte de indeplinirea termenului suspensiunii nu va putea intenta cu
success actiunea in repetire, deoarece el nu se afla in situatia aceluia care a facut plata
lucrului nedatorat, ci se afla in situatia celuia care a executat o obligatie.
Conditia - conditia este evenimentul viitor si nesigur de care depinde nasterea sau
stingerea unui drept . Prin urmare si conditia este de foua feluri, caci evenimentul viitor si
nesigur de care depinde nasterea unui drept se numeste conditie suspensiva, iar evenimentul
viitor si nesigur de care depinde stingerea unui drept se numeste conditie rezolutorie. Asadar
conditia suspensiva suspenda chair existenta dreptului de creanta in sensul ca dreptul de
creanta nu se naste in momentul incheierii contractului, ci numai daca se indeplineste
conditia. Spre exemplu Primus ii promite lui Secundus sa dea o suma daca se va intoarce din
Egipt corabia lui Tertus . Daca creditorul sub conditie suspensiva intenteaza actiunea inainte
de indeplinirea conditie actiunea sa va fi respinsa, deoarece dreptul de creanta nu exista. Iar
daca dupa indeplinirea conditiei creditorul intenteaza o noua actiune, acea actiune va fi
admisa deoarece prima actiune neavand obiect efectul extinctiv a lui litis contestatio nu a

avut obiect, dreptul de creanta nascandu-se abia dupa indeplinirea conditiei, adica dupa
primul proces.
Efectele obligatiilor
Obligatiile genereaza efecte normele si efecte accidentale. Efectul normal al
obligatiilor consta in executarea lor, astfel incat creditorul sa-si poata valorifica dreptul de
creanta, dar in legatura cu executarea obligatiilor trebuie sa facem distinctie intre obligatiile
contractuale si obligatiile delictuale, pentru ca obligatiile contractuale sunt guvernate de
principiul relativitatii efectelor contractelor, conform caruia res inter alios acta, aliis neque
nocere neque podesse potest (contractele incheiate intre unii nici nu vatama nici nu profita
altora ) in sensul ca orice contract produce efecte numai intre parti, dar prin conceptul de
parti trebuie sa intelegem
persoanele care au incheiat contractual;
mostenitorii acelor persoane ;
creditorii lor chirografari. Se numesc chirografari acei creditori care au un drept de
creanta izvorat dintr-un act scris pe care grecii il denumeau chirografum si care nu si-au
constituit garantii, ceea ce inseamna ca sunt denumiti chirografari simplii creditori.
Din principiul relativitatii contractelor s-au desprins inca trei principii :
principiul nulitatii stipulatiunii pentru altul a luat nastere in legatura cu utilizarile pe
care le-a avut stipulatiunea pe taram contractual.Stipulatiunea este un contract verbal
incheiat prin intrebare si raspuns si imbraca doua forme : stipulatiunea obisnuitata si
stipulatiunea pentru altul.
Potrivit lui Gaius in cazul stipulatiunii obisnuite Primus il intreaba pe Secundus -Promiti
sa-mi dai 100?, iar Secundus raspunde -Promit. Aceasta stipulatiune este valabila intrucat
ea urmeaza sa-si produca efectele intre parti.
La stipulatiunea pentru altul Primus il intreaba pe Secundus -Promiti sa-i dai 100 lui
Tertius?, iar Secundul raspunde -Promit. Aceasta stipulatiune este nula si fata de Primus si
fata de Tertius. Fata de Primus ea este nula intrucat Primus nu are interes in contract, ori de la
conditiile obiectului obligatiei stim ca obiectul obligatiei trebuie sa prezinte interes pentru
creditor, iar fata de Tertius stipulatiunea este nula, intrucat Tertius neparticipand la incheierea
contractului nu este parte in contract. Insa stipulatiunea pentru altul prezinta interes practice
si in dreptul roman si in dreptul modern . Spre exemplu daca Primus are o creanta de 100
fata de Secundus si o datorie de 100 fata de Tertius prin plata facuta de Secundus lui Tertius
se string doua datorii printr-o singura plata: si datoria lui Secundus fata de Primus si cea a lui
Primus fata de Tertius. De aceea romanii au creat un procedeu juridic prin care, desi
stipulatiunea pentru altul ramane nevalabila ea devine executorie. Acest procedeu juridic
este denumit stipulatio poenae sau stipulatia unei penalitati. Potrivit acestui mecanism dupa
ce se incheie stipulatiunea pentru altul se mai incheie si stipulatiunea unei penalitati, ocazie
cu care Primus il intreaba pe Secundus : - Daca nu ii vei plati 100 lui Tertius, promiti sa-mi
platesti mie 500?. Aceasta stipulatiune a penalitatii este valabila intrucat ea urmeaza sa-si
produca efectele intre parti, incat daca Secundus nu executa stipulatiunea nevalabila
(stipulatiunea pentru altul) va trebui sa o execute pe cea valabila , adica stipulatia penalitatii,
si in exemplul nostru sa plateasca de 5 ori mai mult, astfel incat Secundus are tot interesul sa
execute stipulatiunea nevalabila si astfel ea devine executorie.
principiul nulitatii promisiunii pentru altul Primus ii promite lui Secundus ca Tertius ii
va da o suma . Si aceasta promisiune este nula si fata de Primus si fata de Tertius . Fata de
Primus ea este nula intrucat Primus nu a promis fapta sa, promisiunea este nula si fata de
Tertius deoarece Tertius neparticipand la incheierea contractului nu este parte si nu a promis
nimic.
Dar si promisiunea pentru altul prezinta interes practic, incat romanii i-au modificat
modul de formare sau forma astfel incat ea sa devina valabila, caci potrivit formei modificate
Primus ii promite lui Secundus ca va proceda de asa maniera incat sa-l determine pe Tertius
sa-i plateasca 100. De data aceasta Primus a promis fapta sa, iar daca Tertius nu-i va plati lui
Secundus ceea ce i-a promis Primus, secundul va intenta cu succes actiunea impotriva lui
Primus care nu si-a executat obligatia.

principiul nereprezentarii in contracte trebuie sa precizam ca multa vreme romanii nu

au putut admite reprezentarea in contracte, deoarece se opunea principiul relativitatii.
Pe de alta parte in epoca veche , in conditiile economiei naturale, inchise, in practica
nici nu se punea problema reprezentarii in contracte, nu era o necesitate juridica, intrucat
contractele se incheiau foarte rar, erau veritabile evenimente in viata cetateanului, dar spre
sfarsitul Republicii odata cu inflorirea economiei de schimb, a afacerilor, romanii erau
interesati adeseori sa incheie contracte in acelasi moment in locuri diferite, astfel incat
reprezentarea in contracte a devenit o necesitate in viata juridica romana.
Reprezentarea in contracte este procedeul juridic potrivit caruia un pater familias
denumit reprezentat se oblige prin contractul incheiat de un alt pater familias denumit
reprezentant. Initial romanii au admis numai reprezentarea imperfecta prin conctracte, iar
mai tarziu in cateva cazuri au admis si reprezentarea perfecta in contracte, caci in functie de
efectele ei reprezentarea in contracte este perfecta si imperfecta.