1.

CONCEPTUL DE EDUCATIE

Termenul de educatie se pae ca a fost pus in circulatie pe la 1527 ca echivalent al

expresiilor instruire, infiintare utilizate in acea vreme pentru a desemna formarea umana.
Radacinile etimologice ale conceptului de educatie se afla in latinescul education, in sensul sau
general, crestere, formare, instruire. Existau si expresiile: educo-educere, ce insemnau a scoate
din, care se apropie de sensul de a educa. Treptat, educatia va tinde sa exprime efortul de a
scoate din starea de natura, adica de culturalizare, umanizare si socializare a omului.
In sensul sau initial, a educa era tot una cu a avea grija de cresterea sau formarea ca om a
copilului, asemenea cultivarii plantelor sau ingrijirea puilor de animale.
Se stie ca la nastere omul este o fiinta in sine (fiinta umana doar ca posibilitate), ce
trebuie sa se transforme in fiinta pentru sine (fiinta umana ca realitate, care isi da deama de
ceea ce este, ce nevoi are si cum sa actioneze efficient). Pe de alta parte, educatia exprima atat
aceasta devenire, cat si mijloacele, metodele, procedeele si tehnicile necesare exercitarii
influentelor formative, producerii devenirii, dimpreuna cu rezultatul devenirii. Mai mult, ea se
produce atat prin altii, cat si prin sine (autoeducatie), totdeauna fiind prezente ambele aspect. In
sens larg, educatia este o forma de interactiune dintre fiinta umana in devenire, propria sa
activitate, lucrurile si fenomenele din jur, si deci un ansamblu de relatii cu ceilalti oameni, cu
modurile lor de a fi si de a actiona, in urma careia devenim oameni. (Vintanu, N. Educatia).
Sub raport ontologic, specific finite umane pare a fi activitatea de a-si produce singura
cele necesare vietii prin transformarea naturii. Dar aceasta transformare a naturii in mediul
ambient nu se poate face fara luarea in consideratie a calitatilor omului insusi, fara cunoasterea si
dezvoltarea acestora. Dimpotriva, amploarea acestor producer este masura fortelor omului, a
stadiului sau de dezvoltare. Educatia poate fi astfel considerate drept gradul pana la care omul a
mers in formarea, realizarea si depasirea propriilor forte. De aici si idea ca ceea ce este omul
coincide cu educatia sa, atat cu ceea ce cunoaste, apreciaza, creeaza, cat si in felul cum se aseaza
pe sine in aceste creatii.

Educabiltatea este o caracteristica generala a finite umane si exprima posibilitatea ca

fiecare individ sa-si poata dezvolta capacitatile sale de cunoastere, apreciere si actiune.
Educabilitatea si, respective, educatia reflecta totdeauna acele actiuni in care se rezolva
contradictiile dintre oameni si natura, dintre om si societate, iar rolul lor se manifesta prin aceea
ca asigura, il inzestreaza pe individ cu anumite calitati, aptitudini si comportari valoroase prin
care fiinteaza secia umana.