Dunrea este al doilea ca lungime ntre fluviile Europei (dup Volga), fiind singurul fluviu european

ce curge de la vest la est. Acesta izvorte din munii Pdurea Neagr (Germania) sub forma a dou
ruri numite Brigach i Breg ce izvorsc de sub vrful Kandel (1241m), i se unesc n Donaueschingen
(678m) n curtea castelului Frstenberg. Dunrea curge ctre sud-est pe o distan de aproximativ 2860
km, pn la Marea Neagr. La vrsarea rului n Marea Neagr s-a format Delta Dunrii.
Dunrea este un important drum fluvial internaional, curgnd prin 10 ri (Austria, Bulgaria, Croaia,
Germania, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, Romnia, Ucraina, Serbia) i are aflueni n alte
apte ri. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta i Belgrad.
Etimologie
nc din antichitate, Dunrea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul
inferior, n scrierile greceti i Danubius n cele latine romane. [1]
Denumirea dat de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai trziu preluat de alte popoare, i
modificat, devenind Donau n limba german, Dunaj n limba slovac, Duna n limba
maghiar,Dunav n limba srbocroat, /Dunav; n limba bulgar, (Dunai) n
limba ucrainean, pentru rile riverane, i Danube n limba englez i limba francez i Tuna n limba
turc. Dunarea este al 2-lea fluviu din Europa...si al 25-lea din lume. Izvoraste din Muntii Padurea
Neagra (Germania) si se varsa in Marea Neagr.
Regimul hidrologic
Din cauza aezrii bazinului hidrografic, la contactul dintre climatul temperat-oceanic din vest,
temperat-contintental din est i influenele baltice n nord, regimul hidrologic al Dunrii se
caracterizeaz prin existena unor importante variaii de nivel i de debit n cursul anului i n decursul
timpului. Apele mari se produc primvara ca urmare a topirii zpezilor i ploilor abundente, nsa n
cursul superior i mijlociu, au loc n lunile martie-aprilie, iar n cel inferior, n mai. Creterea debitului
are loc din amonte spre aval: 1.470 m3/s la Passau, 1.920 m3/s la Viena, 2.350 m3/s la Budapesta, 5.300
m3/s n defileul Porilor de Fier, 6.470 m3/s la Ceatalul Ismail. Debitele maxime reflect regimul
continental al fluviului: 15.100 m3/s la Orova (13 aprilie 1940), 15.900 m3/s (mai 1942) si 15.500 m3/s
la Ceatalul Ismail (5 iunie 1970). Debitele cele mai mici se nregistreaza toamna i uneori iarna: 1.250
m3/s la Orova (12 ianuarie 1954), 1.450 m3/s Oltenia (ianuarie 1964), 1.350 m3/s la Ceatalul Ismail
(octombrie 1921).
Temperatura apelor
Temperatura apelor Dunrii se afl sub influena direct a temperaturii aerului i ntr-o msur mai
mic sub cea a factorilor locali. nclizirea apelor ncepe n luna martie i ine pn n luna august dup
care urmeaz procesul de rcire . Gheaa poate s apar din prima decad a lunii decembrie pn la
nceputul lunii martie. Durata podului de gheat este, este in medie de 45-50 de zile. Fenomenul de
dezghe se produce primvara, cel mai frecvent din aval spre amonte, ntr-o perioada de cteva zile (48 zile).
Lungimea Dunrii repartizat pe ri
Germania malul drept 658,6 km malul stng 687,0 km
Austria malul drept 357,5 km malul stng 321,5 km
Slovacia malul drept 22,5 km malul stng 172,1 km
Ungaria malul drept 471,2 km malul stng 275,2 km
Croaia malul drept 137,5 km
Serbia malul drept 449,9 km malul stng 358,0 km
Bulgaria malul drept 471,6 km
Romnia malul drept 374,1 km malul stng 940,9 km
Republica Moldova malul stng 0,6 km
Ucraina malul stng 79,6 km

Cotul Dunrii la Visegrad

Bazinul Dunrii repartizat pe ri
Romnia (29.9%),
Ungaria (11.7%),
Austria (10.2%),
Serbia (10.3%),
Germania (7.5%)
Slovacia (5.8%),
Bulgaria (5.2%),
Bosnia i Heregovina (4.8%),
Croaia (4.5%),
Ucraina (3.8%),
Republica Ceh (2.6%),
Slovenia(2.2%),
Elvetia (0.32%),
Republica Moldova (0.29%),
Italia (0.15%),
Polonia (0.09%),
Albania (0.03%)

Dunrea n Romnia

Cursul inferior se desfoar pe o distan de 1.075 km. ntre localitile Bazia i Sulina, facnd
grani cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) i Ucraina (53,9 km).
Datorit faptului c traverseaz o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior este mprit in 5
sectoare (Ujvari, 1972):
Defileul carpatic (144 km.)
Sectorul sud-pontic (566 km.)
Sectorul pontic oriental cu bli (195 km.)
Sectorul predobrogean (80 km.)
Sectorul deltaic (90 km.)
Colecteaz majoritatea rurilor din Romnia cu excepia celor din Dobrogea. Transport anual cca 60
milioane tone aluviuni i 200 miliarde m de ap. Prezint importan deosebit pentru: navigaie,
hidroenergie, piscicultur, furniznd ap pentru industrie, agricultur, populaie.
n Lunca Dunrii se afl multe aezri printre care 18 orae, (Moldova Nou, Orova, Drobeta Turnu
Severin, Calafat, Corabia, Turnu Mgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenia, Clrai, Feteti, Cernavod,
Hrova, Brila, Galai, Isaccea, Tulcea, Sulina), fiind traversat de cinci osele i dou ci ferate.
n anii socialismului, s-au fcut desecri de-a lungul Dunrii, ocazie cu care lacuri, precum Potelu,
Greaca, Nedeia, au disprut. Aceste lacuri reineau apa n timpul inundaiilor i erau o surs important
de pete. n prezent, lipsa acestor lacuri duce la consecine catastrofale n perioadele de inundaii.

CANALUL DUNRE MAREA NEAGR

Canalul Dunre-Marea Neagr este un canal navigabil n judeul Constana, Romnia, ce leag
porturile Cernavod de pe Dunre i Constana Sud de la Marea Neagr, scurtnd drumul spre portul
Constana cu aproximativ 400km. Canalul este parte component a importantei ci navigabile
europene dintre Marea Neagr i Marea Nordului (prin Canalul Rin-Main-Dunre).
Planuri de a construi acest canal existau nc din secolul XIX. n 1949 a nceput construcia canalului,
muli dintre muncitori fiind deinui politici din nchisorile comuniste. Lucrrile au fost sistate n 1955
i reluate abia n 1975. Canalul a fost inaugurat la 26 mai 1984.
Cu o lungime de 64 km, o adncime de 7 m, o lime la baz de 70 m i la suprafa de 110-140 m,
canalul are o capacitate anual maxim de transport de 75 de milioane tone de marf. Pescajul maxim
admis este de 5,5 m permind astfel accesul navelor fluviale i a celor maritime mici. La fiecare capt
exist cte dou ecluze care permit traficul n ambele sensuri. Canalul traverseaz localitile
Cernavod, Saligny, Mircea Vod, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta Alb. Aici canalul se bifurc.
Ramura nordic trece prin Nazarcea, Constana, Ovidiu i Nvodari. Ramura sudic trece prin
Basarabi i Agigea.
Construirea canalului a necesitat o investiie de circa 2 miliarde de dolari. Estimrile iniiale prevedeau
recuperarea investiiei n 50 de ani. Exploatarea canalului aduce ns venituri anuale de circa 3
milioane de euro, ceea ce presupune o durat de recuperare a investiiei de peste 600 de ani.[necesit citare]

Canalul vzut din tren, la Medgidia

4

Delta

Dunarii

Fiind a doua delta ca marime din Europa (dupa cea a fluviului Volga) si a douazeci si treia din lume,
Delta Dunarii prezinta un interes cu totul deosebit din punct de vedere stiintific, turistic si economic,
prin bogatia peisagistica si prin fauna sa. Avand o suprafata de 4.152 km, din care cea mai mare parte
pe teritoriul Romaniei (3.446 km - 82%), Delta Dunarii s-a format, dupa parerea multor oameni de
stiinta, intr-un golf al Marii Negre, incepand din Pleistocenul superior. In aceasta perioada s-a conturat
un cordon litoral (care corespunde axului central al sirului de grinduri Jibrieni, Letea, Caraorman si
Crasnicol), care, probabil in 7500 i.e.n. a inchis golful, transformandu-l intr-un liman. Principalele
cursuri de apa sunt cele patru brate de varsare ale Dunarii in mare si care formeaza delta - Sfantu
Gheorghe (cel mai vechi), Sulina, Tulcea si Chilia (cel mai tanar). Delta Dunarii este o regiune plana,
cu o mica inclinare de la vest la est. In raport cu nivelul zero al Marii Negre, 20.5% din teritoriul deltei
se gaseste sub acesta, cele mai mari "inaltimi" fiind pe grindurile marine (Letea - 12.4 m, Caraorman),
in timp ce adancimile cele mai mari sunt pe bratele Dunarii (-39 m pe Chilia, -34 m pe Tulcea, -18 pe
Sulina). Bratul Chilia, cu multe ramificatii si ostroave, este cel mai tanar si mai lung (120 km) si
transporta cea mai mare cantitate de apa. In timp, Chilia a format cateva delte secundare - prima in
depresiunea Pardina, a doua in apropierea localitatii Chilia Veche si a treia, dupa Periprava. Pe acest
brat se desfasoara navigatia fluviatila, porturi mai importante fiind Ismail si Vilcov (Ucraina).
Bratul Tulcea se intinde intre ceatalurile Chilia si Sfantu Gheorghe si are o lungime de 19 km, latimea
maxima - 300 m, adancimea maxima - 34 m. Transporta circa 40 % din apele fluviului si este o cale
principala de navigatie. Bratul Sulina a fost preferat, in urma studiilor Comisiei Europene a Dunarii,
pentru navigatia maritima, fapt ce a dus la corectarea unor meandre si adancirea altora in intervalul
1862 - 1902. Ca urmare, lungimea s-a redus de la 92 km la 63.7, iar volumul de apa si aluviuni a
crescut de la 7 - 8 % la 18.8 %, in defavoarea bratului Chilia. Are latimea maxima de 250 m,
adancimea maxima - 18 m si transporta circa 18 % din apele Dunarii. La adancimea minima
obligatorie de 7.32 m pot circula pe bratul Sulina nave de 7.000 tone. Bratul Sfantu Gheorghe, cel mai
sudic si mai vechi brat, cu o lungime de 108.2 km, a suferit si el modificari prin rectificarea
meandrelor sale. Inainte de varsare, din bratul Sfantu Gheorghe se desprinde un alt brat, pe partea
dreapta, care, la randul sau, se bifurca in Garla de Mijloc si Garla Turceasca. Ambele debuseaza intr-un
golf - Meleaua Sfantu Gheorghe. Reteaua hidrografica secundara a Deltei Dunarii are, in linii mari,
patru componente: sahale (foste brate ale Dunarii, in curs de colmatare), garle (sahale de mici
dimensiuni), canaluri (sahale modificate si dragate) si periboine (sapaturi de litoral, guri pe unde se
face schimb de ape). La acestea se adauga formatiunile de natura depresionar-lacustra simple (ghioluri,
limanuri, lagune, mlastini, japse) si complexe (lacuri depresionare - Pardina, Sontea, Furtuna, Dranov,
Matita, Obretin etc). Prin pozitia sa geografica, in apropiere de Marea Neagra, prin diversitatea
peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima Deltei Dunarii este temperat-continentala cu
influente pontice. Aici se inregistreaza cea mai mica nebulozitate din tara, cea mai mare radiatie solara,
iar temperatura medie anuala este de 11 - 11.4 C. Desi se gaseste langa mare, iar in interiorul ei sunt
suprafete intinse de ape, caracterul continental al climei Deltei Dunarii este foarte accentuat.
Diferentierea spatiului deltaic, de la prima bifurcatie catre tarmul marii, este rezultatul evolutiei in timp
care a dus la formarea grindurilor, lacurilor, garlelor si terenurilor mlastinoase si, respectiv, a
ecosistemului. Deoarece ecosistemele din delta sunt in stransa interactiune si toate sunt determinate de
Dunare si de energai calorica primita de la Soare, acest angrenaj abiotic este considerat un blom - un
nivel supraecosistemic de organizare a materiei. Ca regiune in continua consolidare, Delta Dunarii
constituie un loc favorabil pentru dezvoltarea unei flore si faune unice in Europa, cu numeroase specii
rare.
Desi predomina mediul acvatic, din Delta Dunarii nu lipseste mediul terestru, reprezentat de grindurile
Letea, Caraorman, Stipoc, Saraturile (zone secetoase pe care se dezvolta o flora si fauna specifice
stepei europene, cu influente mediteraneene). Intre aceste doua medii se interpune cel mlastinos,
inundabil, unde se intalnesc o flora si o fauna cu posibilitati de adaptare alternativa (apa, uscat), in
functie de regimul hidrologic sezonier si anual. La contactul dintre apele dulci si cele marine au loc
diverse procese fizice, ceea ce i-a determinat pe biologi sa considere aceasta zona drept un ecosistem
aparte, numit avandelta (golful Musura si meleaua Sfantu Gheorghe sunt cele mai reprezentative din
acest ecosistem). In interiorul deltei se deosebesc cateva ecosisteme principale - apele curgatoare
(bratele Dunarii si o serie de garle si canale mai importante), apele stagnante (lacurile si garlele si
5

canalele impotmolite), suprafetele mlastinoase si inundabile, grindurile marine, grindurile fluviale,

incintele amenajate (agricole, piscicole, silvice). Grindurile sunt una dintre principalele forme de relief
ale deltei si sunt aluviuni depuse de-a lungul timpului fie de apele fluviului, fie de cele ale marii sau
reprezinta fragmente de ses ramase intre ape. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Letea (cel mai
reprezentativ grind maritim, cu 20 km lungime si 15 km latime), Caraorman (grind maritim aflat in
sudul bratului Sulina, cu 18 km lungime si 8 km latime), Stipoc (uscat predeltaic inaltat de aluviuni
fluviale, are 30 km lungime si 2.5 km latime maxima), Crasnicol (complex mlastinos, cu 18 km
lungime).
Flora
Flora Deltei Dunarii este extrem de bogata si de desfasoara pe trei niveluri: plante cu frunze plutitoare
(nufarul alb, nufarul galben, iarba broastelor, ciulinii de balta, limba apei, rizacul), plante riverane si de
plaur (stuf, papura, feriga de apa, macris, izma broastei, cucuta de apa, nu-ma-uita) si plante de uscat
(salcia alba, plopul, arinul, frasinul, padurile combinate de pe grinduri). In Delta Dunarii predomina
vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa circa 78% din suprafata totala. Principalele specii sunt
stuful, papura, rogozul, in amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa
6% din total, dezvoltandu-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine. Cele mai frecvente specii sunt
Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zavoaiele sunt paduri de salcie,
frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din
totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului. Intalnim patru
tipuri de zavoaie: zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a
anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai inalte cresc zavoaiele
formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai inalte cresc
zavoaie foarte rar inundate formate din plop, la care se adauga speciile plantate: plopul negru hibrid,
artarul american si frasinul de Pensilvania; un tip de zavoi mai rar este arinisul care apare pe grindurile
fluviatile din delta marina. Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei,
dezvoltandu-se mai ales pe campurile marine Letea, Caraorman si Saraturile. Sunt specifice speciile
Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya. Vegetatia pajistilor mesofile de
grind se dezvolta pe circa 3% din totalul suprafetei deltei, in special pe grindurile fluviale supuse
inundarii periodice. Predomina Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatica din ghioluri,
balti si japse ocupa 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersa sunt caracteristice speciile
Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton, Helodea canadensis. Vegetatia
plutitoare este mai variata. Predomina Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza,
Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersa este dominata de
stuf, papura, pipirig. Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile campurilor marine sau pe cele de pe
tarmurile marine active se extinde pe numai 1% din totalul suprafetei deltei si este dominata de
Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Padurile de pe campurile
marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu, stejar
pedunculat, frasin, plop tremurator, ulm si cu plantele agatatoare (Periploca graeca, Vitis silvestris,
Hedra helix). Reprezinta numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.
Plaurul
Formatiune specifica stufariilor masive, plaurul este un strat gros de 1 - 1,6 m format dintr-o
impletitura de rizomi de stuf si de radacini ale altor plante acvatice in amestec cu resturi organice si
sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si baltilor transformandu-se in insule
plutitoare cu diferite marimi care, impinse de vant, se deplaseaza pe suprafata apei. Vegetatia plaurului
difera de restul stufariilor. Stuful se dezvolta aici in cele mai bune conditii, fiind mai inalt si mai gros.
Alaturi de stuf intalnim rogozul, menta, feriga de apa, cucuta de apa, troscotul, salcia pitica, precum si
plantele agatatoare (Calystegia sepium si Solanum dulcamara). Pe plaur se formeaza coloniile de
pelicani comun si cret si tot aici traiesc porcul mistret, cainele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
Fauna
Delta Dunarii este un adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatica europeana,
intreaga fauna de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode din Europa si tot aici isi
gasesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Amfibienii sunt
6

reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4
specii). Alte mamifere intalnite in Delta Dunarii sunt iepurele, mistretul, vulpea, lupul, dihorul, pisica
salbatica, broaste testoase.
Pestii
Pestii sunt prezenti prin peste 150 de specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrand
primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si scrumbiile au rol important, atat
stiintific, cat si economic. Pe bratele de varsare ale Dunarii se intalnesc cega, obletul mare, morunul,
nisetrul, pastruga, scrumbia, crapul, somnul, salaul, stiuca, mreana, avatul. Caracuda, bibanul si platica
prefera un mediu mai calm, iar sectorul marin adaposteste in special acipenseridele si clupeidele.
Pasarile
Pasarile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscuta ca un paradis avian. Renumele se datoreaza
celor peste 300 de specii (dintre acestea, 70 sunt extraeuropene) pe care le putem intalni in delta si care
reprezinta 81% din avifauna Romaniei. Dintre acestea cuibaresc 218 specii, restul de 109 specii
trecand prin delta si ramanand aici pentru diferite perioade de timp toamna, iarna si primavara. Pasarile
acvatice sunt cele mai numeroase - 141 de specii, dintre care 81 cuibaresc. Pasarile din Delta Dunarii
se pot grupa in cinci tipuri principale: mediteranean (starc, tiganus, cormoran mic, vultur plesuv,
piciorong, ciocintors, califar, pelican), european (privighetoarea de stuf, presura, boicusul, randunelele
de mare, pescarusul, vulturul pescar, vulturul codalb), siberian (lebada cantatoare, fluierarul, fundacul
popular, becatina comuna, cocorul), mongolic (vulturul plesuv, soimul dunarean) si chinez (egreta,
lebada muta, cormoranul mare, rata mandarin). Multe specii, mai ales dintre rate, gaste, pescarusi, apar
frecvent in diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar in avifauna acvatica,
devenind din ce in ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt
populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, in timpul cuibaritului, rate,
cormorani si starci. In padurile de pe campurile marine Letea si Caraorman cuibaresc 64 specii tipice
avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si
codalbul, gaia bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul a fost introdus prin colonizare,
populatia dezvoltandu-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice potarnichea, prepelita,
ciocarliile, pasarea ogorului. In satele deltei, pe langa gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de
casa, randunica, barza, lastunul. O serie de specii acvatice se asociaza in timpul cuibaritului formand
colonii care sunt aglomerari de cuiburi pe spatii, in general mici. Cauzele asocierii sunt legate de
penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numar
mare de pasari in apararea cuiburilor cu oua sau pui. In Delta Dunarii sunt mai multe tipuri de colonii:
de starci, lopatari, tiganusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescarusi, de avoazete si
ciocantorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integrala RoscaBuhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixta. Aici se asociaza mai
multe mii de perechi de pelican comun cu zeci, pana la sute de perechi de pelican cret si cormoran
mare. Pasari - monument al naturii: pelicanul cret, pelicanul comun, lopatarul, egreta mare sau starcul
alb, egreta mica, lebada muta, lebada cantatoare, piciorongul, ciocintorsul, califarul rosu, vulturul
codalb.
Rezervatii naturale
Prin HG nr. 953 din 27 august 1990, Guvernul Romaniei a declarat intreaga Delta a Dunarii "rezervatie
a biosferei". Pe fondul rezervatiilor principale si secundare existente, determinate de necesitatea
conservarii procesului natural de evolutie, ocrotirii faunei si a florei, au fost precizate incinte strict
protejate cu o suprafata de circa 50.000 ha. In mare, se remarca Rosca - Buhaiova - Letea si Sacalin Zatoane, la care se adauga Raducu, Nebunu, Rotundu, Potcoava, Vatafu - Lunguletu, Caraorman,
Saraturi Murighiol, Erenciuc, Belciug, Popina, Capul Dolojman, grindurile Lupilor, Chituc si Istria Sinoe.
Cai de acces:
- cu trenul - trenuri dinspre Bucuresti, Constanta, Galati
- curse de autobuz - dinspre Bucuresti, Galati, Constanta
- cu avionul - dinspre Bucuresti
- cu barca - dinspre Tulcea sau pe Dunare, dinspre Braila/ Galati.
7