Manualul UE - editia 2009

Tratatele fundamentale ale UE, CH.Beck, coordonator Augustin Fuerea

Contextul in care au aparut comunitatile Uniunii Europene. Aparitie si evolutie

Ideea europeana a reprezentat o idee care a traversat gandirea politica a continentului
european inca din Antichitate, fiind urmarita atat in Evul Mediu, cat si in sec.XIX de catre liderii
europeni, insa necesitatea punerii ei in aplicare a devenit mai accentuata dupa primul razboi
mondial pentru ca, incepand cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial eforturile statelor
europene sa devina mult mai puternice in sensul identificarii mijloacelor necesare concretizarii
acestei idei. Punerea in aplicare a ideii europene dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a realizat
in mod gradual si in paralel cu evolutiile la nivel international.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial pe teritoriul continentului european au fost create o
serie de organizatii internationale cu caracter regional care urmareau atingerea unor obiective
generale precum mentinerea pacii sau a unor obiective specifice precum integrarea militara sau
cooperarea economica.
Organizatiile cu caracter economic care au fost create pe teritoriul european dupa cel deal doilea razboi mondial sunt:

Organizatia pentru Cooperare economica europeana, creata in 1948 cu scopul

de a pune in aplicare ajutorul acordat de SUA in vederea reconstructiei statelor
europene prin intermediului planului Marshall. In 1960 aceasta organizatie s-a
transformat in Organizatia pentru cooperare economica si dezvoltare (OECD).
Uniunea vamala Benelux creata in 1948 in vederea facilitarii schimburilor
economice intre ele.

In domeniul militar in 1948 a fost incheiat Tratatul Atlanticului de Nord, care a pus
bazele NATO, organizatie internationala cu caracter militar care cuprinde state europene, dar si
alte state precum SUA sau Canada. Aceasta reprezinta o organizatie politica pe care s-a construit
o integrare militara si care functioneaza in conformitate cu DIP si Carta ONU.
O alta organizatie cu caracter militar o reprezinta Uniunea Europei Occidentale care a
fost creata in 1954, bazele fiind puse de Tratatul de la Bruxelles din 1948 si care a functionat
pana in anul 2011. Ca si Tratatul Atlanticului de Nord, si tratatul de la Bruxelles prevedea o
clauza de angajament militar automat in caz de agresiune impotriva unuia dintre membrii sai.
Evolutia acestei organizatii regionale cu caracter militar s-a realizat in paralel cu dezvoltarea
constructiei comunitare, fara ca Uniunea Europei Occidentale sa se bucure de un impact la fel de
insemnat ca si comunitatile europene/UE.

In aceeasi perioada, paralel cu crearea acestor organizatii militare sau economice a fost
infiintat Consiliul Europei in 1949, organizatie internationala cu caracter regional care urmarea
promovarea pacii si a drepturilor omului pe continentul european si in cadrul careia in 1950 a
fost semnata Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale care a prevazut ulterior crearea Curtii europene a drepturilor omului cu sediul la
Strasbourg. In paralel, in Estul Europei a luat fiinta in 1949 Consiliul de ajutor economic
reciproc (CAER) , precum si Pactul de la Varsovia semnat in 1955 in domeniul militar.
Dupa cum se poate observa, continentul european a fost divizat dupa cel de-al doilea
razboi mondial in 2 mari blocuri pentru ca Europa vestica sa cunoasca la randul ei o serie de
modificari de natura conceptuala care au determinat aceste state sa se asocieze in diferite
structuri, urmarind asigurarea pacii si dezvoltarea economica pe continentul european, insa dintre
toate organizatiile create pana la inceputul anilor `50, niciuna nu a corespuns ideii de Europa
unita asa cum o doreau liderii europeni de la acea vreme, care sa presupuna o integrare
accentuata intre statele care ar fi acceptat sa puna in aplicare aceasta idee. In acest context, la 9
mai 1950 a fost prezentata Declaratia lui Robert Schuman inspirata de un alt lider european, Jean
Monnet. Prin intermediul acestei declaratii liderii europeni propuneau punerea in comun a
productiei de carbune si otel, materii prime in industria de armament, in baza unei integrari
economice, urmand ca unificarea politica sa se realizeze ulterior in mod treptat.
Declaratia lui Robert Schuman a stat la baza semnarii la 18 aprilie 1951 a tratatului
instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Tratatul a intra in vigoare
la 23 aprilie 1952 si a fost incheiat pe o perioada de 50 ani, fiind semnat de 6 state - Belgia,
Olanda, Luxemburg, Franta, Germania, Italia. Obiectivul central prevazut de acest tratat era in
mod firesc gestionarea in comun a productiei de carbune si otel din statele semnatare, sub
coordonarea unei structuri special create in acest sens - Inalta Autoritate, prezidata de Jean
Monnet. Ulterior crearii acestei prime comunitati, liderii europeni au continuat sa caute solutia
optima pentru crearea acelei entitati suprastatale care sa puna in aplicare in mod deplin ideea
europeana printr-o integrare accentuata intre statele membre. Astfel, in urma conferintei liderilor
europeni de la Mesina din 1955 s-a ajuns, in urma concluziilor acestei conferinte si a raportului
SPAAK la semnarea in 1957 a 2 tratate care au infiintat alte 2 comunitati europene. Astfel, la 25
martie 1957 au fost semnate Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE) si
Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM); ambele tratate au
intrat in vigoare la 14 ianuarie 1958. Astfel, dupa cum se afirma in doctrina, noile comunitati se
inscriau pe calea unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele europene", prevazuta in
chiar preambulul Tratatului instituind comunitatea economica europeana.
Tratatul instituind CEE avea drept scop punerea in comun a competentelor statelor
membre in diferite sectoare de activitate economica in vederea realizarii unei piete comune la
nivelul tuturor statelor prin punerea in aplicare in primul rand a 4 libertati fundamentale : libera
circulatie a marfurilor, bunurilor, persoanelor si capitalurilor si a 4 politici comune

(comerciala,agricola,pescuit), prin intermediul unei structuri functionale in care sa fie

reprezentate interesele atat ale comunitatii, cat si ale statelor membre si ale popoarelor acestora.
Tratatul instituind EURATOM prevedea punerea in comun de catre statele semnatare a
resurselor in acest domeniuin vederea formarii si dezvoltarii unei industrii nucleare europene.
Pentru atingerea acestui obiectiv general tratatul prevedea la randul lui o structura functionala
proprie.
Dupa cum se poate observa, pana la inceputul anilor `60 pe continentul european
functionau organizatii regionale cu caracter de cooperare in domeniul militar sau economic, dar
si 3 comunitati europene, subiecte de DIP formate in baza unei asocieri de state cu caracter de
integrare economica. Din acest moment, comunitatile europene vor cunoaste o evolutie si o
dezvoltare specifica care de multe ori a fost caracterizata de 2 tendinte doctrinare, respectiv
extinderea permanenta a acestora spre noi state sau integrarea profunda a statelor membre.
Specificitatea dezvoltarii constructiei comunitare s-a realizat luand in considerare atat pozitiile
statelor membre, cat si contextul international, evoluand de la o constructie avand un caracter
integrator economic la o constructie in care cooperarea politica si dimensiunea protectiei
drepturilor fundamentale sa ocupe un loc important in vederea realizarii intereselor statelor
membre si ale cetatenilor acestora. Comunitatile europene au dispus de o structura institutionala
proprie cu ajutorul careia s-au dus la indeplinire obiectivele prevazute de tratate si prin
intermediul careia statele membre, dar si comunitatile si-au vazut reprezentate interesele.
Evolutia constructiei comunitare numai in baza unor instrumente juridice ( tratate modificatoare)
care au exprimat acordul de vointa al statelor membre in acest sens.